Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 18:1-31

Conflictul dintre Mica și daniți

1În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminția daniților își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu‑și însușiseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s‑o cerceteze. Ei le‑au zis: „Duceți‑vă și cercetați țara!“

Aceștia au ajuns la muntele lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul3 Au recunoscut probabil dialectul sau accentul. Sau l‑au recunoscut ca levit, auzindu‑l oficiindu‑și slujba. tânărului levit și s‑au dus într-acolo.

Ei i‑au zis:

– Cine te‑a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?

4El le‑a răspuns:

– Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot!

5Ei i‑au zis:

– Te rugăm, întreabă‑L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom reuși în călătoria pe care o avem de făcut.

6Preotul le‑a răspuns:

– Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.

7Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau vasalii nimănui.7 Sau: Nu le lipsea nimic din ce este pe pământ, fiind bogați. Sensul frazei este nesigur. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.

8Când s‑au întors la frații lor din Țora și Eștaol, aceștia i‑au întrebat:

– Ce veste ne aduceți?

9Ei le‑au răspuns:

– Haideți să ne suim împotriva lor, fiindcă le‑am văzut țara și este foarte bună. Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți‑vă și luați în stăpânire țara! 10Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Ținutul este întins și încăpător, și Dumnezeu l‑a dat în mâinile noastre. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!

11Șase sute de bărbați din clanul daniților, încinși cu arme de luptă, au pornit din Țora și din Eștaol. 12Ei s‑au suit și și‑au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea au numit locul acela Mahane‑Dan12 Mahane‑Dan înseamnă Tabăra lui Dan. până în ziua aceasta. Iată că el se află dincolo de12 Sau: la vest de. Chiriat-Iearim. 13De acolo au trecut în muntele lui Efraim și au ajuns aproape de casa lui Mica.

14Cei cinci bărbați care cercetaseră ținutul Laiș, au luat cuvântul și le‑au zis fraților lor: „Știți că într‑una din aceste case există un efod14, 17, 20 Vezi nota de la 17:5., terafimi14, 17, 20 Vezi nota de la 17:5., un chip cioplit și un idol turnat? Cred că știți acum ce aveți de făcut!“ 15S‑au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, și l‑au întrebat de sănătate. 16Cei șase sute de bărbați dintre fiii lui Dan, încinși cu armele lor de luptă, stăteau la intrarea porții. 17Atunci cei cinci bărbați care se duseseră să cerceteze țara s‑au suit și au intrat acolo ca să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat. Preotul stătea la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de luptă.

18În timp ce aceștia intrau în casa lui Mica să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și idolul turnat, preotul le‑a zis:

– Ce faceți?

19Ei i‑au răspuns:

– Taci, pune‑ți mâna la gură și vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte și preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unui clan din Israel?

20Preotul s‑a bucurat în inima lui. El a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s‑a alăturat20 Lit.: a venit în mijlocul. poporului. 21Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile. 22După ce s‑au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați și i‑au urmărit pe fiii lui Dan.

23Când au strigat după fiii lui Dan, aceștia s‑au întors și i‑au zis lui Mica:

– Ce ai de ți‑ai chemat oamenii?

24El le‑a răspuns:

– Mi‑ați luat dumnezeii pe care mi‑i făcusem, mi‑ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân? Deci cum puteți să‑mi spuneți ce am?

25Fiii lui Dan i‑au zis:

– Să nu te mai auzim, căci altfel niște oameni înverșunați se vor năpusti asupra ta și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta!

26Apoi fiii lui Dan au mers în drumul lor. Mica a văzut că erau mai puternici decât el și s‑a întors acasă.

Daniții cuceresc cetatea Laiș

27Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și‑au continuat drumul până când au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I‑au trecut pe locuitori prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății. 28Nimeni nu i‑a eliberat, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet‑Rehob.

Daniții au rezidit‑o și au locuit în ea. 29Au pus cetății numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș. 30Fiii lui Dan și‑au înălțat pentru ei chipul cioplit. Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până în ziua când țara a ajuns în captivitate. 31Ei au folosit chipul cioplit, care aparținuse lui Mica, în toate zilele cât a fost Casa lui Dumnezeu la Șilo.

Swedish Contemporary Bible

Domarboken 18:1-31

Mikas avgudar blir stulna

1Det fanns inte någon kung i Israel vid den här tiden. Daniterna försökte fortfarande hitta en plats att slå sig ner på, för de hade ännu inte fått ett eget område bland Israels stammar. 2De valde ut fem tappra män från Sora och Eshtaol att spionera på landet där de skulle bo. De representerade varje släkt i stammen och uppmanades att gå och utforska landet. När de kom till Efraims bergsbygd, stannade de i Mikas hem över natten. 3De lade märke till den unge levitens dialekt och tog honom avsides och frågade: ”Vem förde dig hit? Vad gör du här? Varför har du kommit hit?” 4Då berättade han för dem om vad Mika gjort för honom och att han var dennes personlige präst.

5”Då kan du väl fråga Gud om vår resa kommer att lyckas”, bad de honom. 6”Ja”, svarade prästen. ”Ni kan lugnt gå. Herren kommer att ta hand om er.”

7De fem männen fortsatte och kom till Lajish där de lade märke till hur trygga alla verkade vara. Människorna där uppträdde precis som de lugna och säkra sidonierna. Dessutom saknades ingenting i landet utan de var rika. De levde lugnt och fredligt och bodde långt från Sidon och hade mycket liten eller ingen kontakt med andra människor.

8De fem spionerna återvände så småningom till sitt folk i Sora och Eshtaol. ”Nå, hur var det? Vad säger ni?” frågade man dem.

9Männen svarade: ”Låt oss gå till anfall! Vi har sett landet och det är rikt. Det är bara för oss att inta det. Tveka inte! Inta det! 10När ni kommer dit, kommer ni till ett folk som lever i trygghet och ett land där det finns gott om plats. Gud har gett oss detta land där ingenting saknas.”

11Så drog sexhundra beväpnade män ur Dans stam ut från Sora och Eshtaol. 12De slog läger vid Kirjat-Jearim i Juda och den platsen kallas än i dag för Dans läger. Det ligger väster om Kirjat-Jearim. 13Sedan fortsatte de till Efraims bergsbygd och kom till Mikas hus.

14De fem som varit och spionerat i landet sa till de övriga: ”Det finns en efod därinne, husgudar och en snidad och gjuten gudabild. Det är ju självklart vad ni ska göra!”

15De gick fram till den unge leviten Mikas hus och hälsade på honom. 16De sexhundra beväpnade daniterna ställde sig vid ingången. 17Sedan gick de fem fram som varit och spionerat där och lade beslag på den snidade gudabilden, efoden, husgudarna och den gjutna gudabilden. Prästen stod vid ingången tillsammans med de sexhundra beväpnade männen.

18De fem gick in i Mikas hus och tog den snidade gudabilden, efoden, husgudarna och den gjutna gudabilden. ”Vad gör ni?” frågade prästen.

19”Var tyst och följ med oss”, sa de. ”Bli fader och präst åt oss i stället! Är det inte bättre för dig att vara präst åt en hel stam i Israel än åt bara en enda man i hans privata hus?”

20Prästen blev då mycket glad åt att få följa med dem och han tog med efoden, husgudarna och den snidade avgudabilden. 21De fortsatte sedan sin vandring med barnen, boskapen och de mest värdefulla ägodelarna främst i kolonnen.

22När de hunnit en bit på väg från Mikas hem, kom Mika och hans grannar efter dem 23och ropade till dem att stanna. Daniterna vände sig då till honom och frågade: ”Vad menar du med att förfölja oss på det här sättet?” 24Mika svarade: ”Ni har tagit med er alla mina gudar som jag låtit göra och min präst och jag har ingenting kvar. Sedan undrar ni vad det är fråga om!”

25”Vi vill inte höra ett ord till från dig”, svarade männen. ”Annars kan det hända att någon ilsknar till och dödar dig och er allesammans.”

26De fortsatte sin färd och när Mika såg att de var starkare än han, vände han om hem.

27De nådde snart fram till Lajish med föremålen som Mika hade gjort och med hans präst. De dödade det intet ont anande folket med svärd och brände sedan ner staden. 28Ingen kom för att hjälpa invånarna i staden, för de bodde alldeles för långt borta från Sidon och de hade inte kontakt med andra människor.

Staden låg i dalen nära Bet-Rechov. Dans män byggde upp staden igen och bosatte sig där. 29Staden fick namnet Dan efter deras förfader, Israels son, men ursprungligen hette den Lajish.

30De satte upp avgudabilden och utvalde Jonatan, Gershoms son och Moses18:30 I en del handskrifter och tidiga översättningar Manasse, som var en avfällig kung (2 Kung 21:1-7), möjligen ändrad av fromma skrivare som inte kunde förknippa namnet Mose med en avgudakult. sonson, att tillsammans med sina söner bli deras präster ända till dess att folket blev förvisat 31och Mikas avgudastaty, som de ställde upp, tillbads av Dans stam så länge Guds helgedom var kvar i Shilo.