Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 1:1-36

Neascultarea semințiilor lui Israel

(Ios. 15:15-19)

1După moartea lui Iosua, fiii lui Israel L‑au întrebat pe Domnul, zicând:

– Care dintre noi să se suie primul împotriva canaaniților ca să se lupte cu ei?

2Domnul a răspuns:

– Iuda să se suie. Iată că am dat țara în mâna lui!

3Iuda i‑a zis lui Simeon, fratele său:

– Suie‑te cu mine în teritoriul care mi‑a căzut la sorț, ca să ne luptăm împotriva canaaniților, după care voi merge și eu cu tine în teritoriul care ți‑a căzut la sorț!

Și Simeon s‑a dus cu el.

4Astfel, cei din Iuda s‑au suit și Domnul i‑a dat pe canaaniți și pe periziți în mâinile lor. Ei au ucis la Bezek zece mii de bărbați. 5Acolo l‑au găsit pe Adoni-Bezek, au luptat împotriva lui și i‑au învins pe canaaniți și pe periziți. 6Adoni-Bezek a reușit să scape, dar ei l‑au urmărit, l‑au prins și i‑au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare.

7Atunci Adoni-Bezek a zis: „Șaptezeci de regi, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, au fost folosiți să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot așa mi‑a răsplătit și mie Dumnezeu!“ L‑au dus la Ierusalim și a murit acolo. 8Fiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului și l‑au cucerit. Ei l‑au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.

9După aceea fiii lui Iuda au coborât ca să se lupte cu canaaniții care locuiau la munte, în Neghev9 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea. Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. și în zona deluroasă9 Ebr.: Șefelah, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei.. 10Mai întâi au mărșăluit împotriva canaaniților care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i‑au învins pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai. 11De acolo au mărșăluit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“ 13Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa. 14Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o:

– Ce dorești?

15Ea i‑a răspuns:

– Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev. Dăruiește‑mi și izvoare de ape!

Și astfel Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.

16Fiii chenitului, socrul lui Moise, s‑au suit din Cetatea Palmierilor16 Ierihonul., împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda, care se află la sud de Arad. Ei au călătorit și au locuit împreună cu poporul.

17Apoi Iuda a mărșăluit împreună cu fratele său Simeon și i‑au atacat pe canaaniții care locuiau la Țefat. Au dat spre nimicire17 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. cetatea și i‑au pus numele Horma17 Horma înseamnă Nimicire.. 18De asemenea, Iuda a cucerit Gaza cu teritoriul ei, Așchelon cu teritoriul lui și Ekron cu teritoriul lui.

19Domnul a fost cu Iuda și acesta a luat în stăpânire muntele19, 34 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului și zona deluroasă (pentru zona deluroasă vezi nota de la Deut. 1:7)., dar nu i‑a putut alunga pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier19 De fapt, care din lemn cu anumite elemente metalice, cum ar fi osiile.. 20Au dat lui Caleb cetatea Hebron, așa cum spusese Moise, și el i‑a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21Fiii lui Beniamin nu i‑au alungat pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și astfel iebusiții au locuit în Ierusalim până în ziua aceasta.

22Casa lui Iosif s‑a suit și ea împotriva Betelului, și Domnul a fost cu ei. 23Când Casa lui Iosif a cercetat Betelul (numele cetății era cândva Luz), 24cercetașii au văzut un om ieșind din cetate și i‑au zis: „Arată‑ne, te rugăm, intrarea în cetate și îți vom arăta îndurare!“ 25După ce le‑a arătat intrarea în cetate, ei au trecut‑o prin ascuțișul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l‑au lăsat să plece. 26Omul acela a ajuns în țara hitiților și a zidit o cetate căreia i‑a pus numele Luz, nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.

27Dar cei din Manase nu i‑au alungat pe locuitorii din Bet‑Șan și pe cei din satele dimprejurul ei27 Lit.: pe fiicele ei., nici pe locuitorii din Taanah și pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam și Meghido și nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniții au continuat să locuiască în aceste ținuturi. 28Când Israel a ajuns puternic, el i‑a folosit pe canaaniți la corvoadă, dar nu i‑a alungat.

29Cei din Efraim nu i‑au alungat nici ei pe canaaniții care locuiau în Ghezer și astfel, canaaniții au locuit printre ei.

30Cei din Zabulon nu i‑au alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol și, prin urmare, canaaniții au locuit printre ei, fiind puși la corvoadă.

31Cei din Așer nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek și din Rehob. 32Astfel, așeriții au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi, pentru că nu i‑au alungat.

33Cei din Neftali nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Bet‑Șemeș, nici pe locuitorii din Bet‑Anat, ci au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi. Totuși, locuitorii din Bet‑Șemeș și din Bet‑Anat au fost puși la corvoadă.

34Amoriții i‑au împins pe fiii lui Dan înspre munte și nu le‑au dat voie să coboare la câmpie. 35Amoriții au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon și la Șaalbim, dar cei care i‑au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceștia punându‑i la corvoadă. 36Teritoriul amoriților se întindea de la Înălțimea Scorpionului36 Ebr.: Akrabbim până la Sela și în sus.

O Livro

Juízes 1:1-36

Israel luta contra os restantes cananeus

(Js 15.15-19)

1Após a morte de Josué, a nação de Israel consultou o Senhor para receber as suas instruções. “Qual será a tribo que deverá ir primeiro à guerra contra os cananeus?”, perguntaram.

2A resposta do Senhor foi: “Judá. E dar-lhe-ei uma grande vitória.”

3Os líderes da tribo de Judá, contudo, pediram auxílio à tribo de Simeão: “Venham connosco lutar contra o povo que está ainda na porção de terra que nos coube em sorte, e depois seremos nós a ajudar-vos a conquistar a vossa parte.” E assim o exército de Simeão foi com o de Judá.

4Quando Judá subiu para lutar, o Senhor ajudou-os a derrotarem os cananeus e os perizeus, de tal forma que houve 10 000 baixas, da parte do inimigo, em Bezeque. 5Ali enfrentaram Adoni-Bezeque e, lutando contra ele, venceram os cananeus e perizeus. 6O rei Adoni-Bezeque conseguiu fugir, mas o exército de Israel capturou-o de seguida, e cortaram-lhe os dedos polegares dos pés e das mãos. 7“Fiz o mesmo a 70 reis que depois andavam a apanhar migalhas debaixo da minha mesa!”, dizia o rei Adoni-Bezeque. “Agora Deus pagou-me da mesma moeda.” Foi levado para Jerusalém e ali morreu.

8Judá tinha conquistado Jerusalém e destruído a sua população, pondo fogo à cidade. 9Depois o exército de Judá combateu os cananeus na região das colinas, no Negueve e nas planícies costeiras. 10Posteriormente, retomou a luta contra eles em Hebrom (antigamente chamada Quiriate-Arba), destruindo-lhes as cidades de Sesai, Aimã e Talmai. 11Por último atacaram a cidade de Debir, antigamente chamada Quiriate-Sefer.

12“Quem vai comandar o ataque contra Quiriate-Sefer?”, desafiou Calebe. “Quem a conquistar terá a minha filha Acsa como mulher!” 13Foi Otniel, filho de Quenaz, irmão mais novo de Caleb, quem tomou a cidade, casando assim com Acsa.

14Quando estavam para ir viver juntos para o seu novo lar, ele pediu-lhe insistentemente que pedisse ao pai mais terra. E foi ela própria que, vendo seu pai Calebe, desceu da montada em que ia para lhe falar no assunto. “Que pretendes?”, disse-lhe o pai ao vê-la aproximar-se.

15“O que é que se passa?”, perguntou-lhe o pai. “Que pretendes?” “Dá-me outra doação! Porque a terra que já me deste é um deserto. Dá-me também fontes para ter água!” Então deu-lhe as fontes superiores e as das terras mais baixas.

16Quando a tribo de Judá foi instalar-se no seu novo território, no deserto do Negueve, a sul de Arade, os descendentes do sogro de Moisés, membros do grupo dos queneus, acompanharam-na. Deixaram as suas casas em Jericó, a cidade das palmeiras, e passaram a viver juntos com a tribo de Judá.

17Posteriormente, a tribo de Judá juntou-se à de Simeão, para combater os cananeus na cidade de Zefate, e destruíram a população. Assim, a cidade passou a ser chamada Horma (destruição). 18O exército de Judá conquistou igualmente as cidades de Gaza, Asquelom e Ecrom, com as localidades da sua jurisdição.

19O Senhor ajudou a tribo de Judá a exterminar o povo das colinas, ainda que tivessem falhado na tentativa de conquistar o povo do vale, que tinha carros de ferro. 20A cidade de Hebrom foi dada a Calebe, conforme as instruções de Moisés. Assim, Calebe lançou fora os seus habitantes, que eram descendentes dos três filhos de Anaque. 21A tribo de Benjamim não exterminou os jebuseus que viviam em Jerusalém; por isso, ainda lá vivem hoje misturados com os benjamitas.

22-23Quanto à tribo de José, atacaram a cidade de Betel, anteriormente conhecida por Luz, e o Senhor esteve com eles. 24Primeiro enviaram espias que capturaram um homem que vinha a sair da cidade. Propuseram-lhe poupar a vida dele e da sua família, se desse a conhecer a passagem através da muralha para entrar na cidade. 25O homem concordou; mostrou-lhes como entrar lá dentro e eles massacraram a população toda, exceto este homem e a sua família. 26Mais tarde, aquele homem foi para a terra dos hititas e edificou ali uma cidade, à qual chamou também Luz, como é ainda conhecida hoje.

27A tribo de Manassés também não expulsou os povos que viviam em Bete-Seã, Taanaque, Dor, Ibleão e Megido, nem tão-pouco nos lugares circunvizinhos; e assim os cananeus continuaram a viver ali. 28Anos mais tarde, quando os israelitas se tornaram mais fortes, puseram os cananeus a trabalhar como escravos, mas nunca os forçaram a deixar o território.

29Aconteceu o mesmo, aliás, com os cananeus que viviam em Gezer; ainda lá estão habitando no meio da tribo de Efraim.

30A tribo de Zebulão também não destruiu o povo de Quitrom nem de Naalol, mas fizeram-nos seus escravos.

31A tribo de Aser também não expulsou os residentes de Aco, Sídon, Alabe, Aczibe, Helba, Afeca, nem de Reobe; 32e assim os aseritas vivem ainda entre os cananeus, o povo indígena daquela terra.

33O mesmo se deu com a tribo de Naftali que não pôs fora o povo de Bete-Semes nem de Bete-Anate; e essa gente continua a viver com eles como servos.

34Quanto à tribo de Dan, os amorreus forçaram-nos a circunscreverem-se à região das colinas e não os deixaram descer para os vales. 35Quando mais tarde os amorreus tentaram espalhar-se em Har-Heres, Aijalom e Saalabim, a tribo de José dominou-os e fez deles escravos. 36A fronteira dos amorreus começa na subida de Acrabim, desde Sela para cima.