Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 1

Neascultarea seminţiilor lui Israel

1După moartea lui Iosua, israeliţii L-au întrebat pe Domnul:

– Care dintre noi să pornească primul împotriva canaaniţilor ca să se lupte cu ei?

– Iuda să pornească, le-a răspuns Domnul. Iată că am dat ţara în mâna lui!

Cei din seminţia lui Iuda le-au zis fraţilor lor din seminţia lui Simeon:

– Veniţi cu noi pe teritoriul care ne-a fost dat, ca să ne luptăm împotriva canaaniţilor, după care vom merge şi noi cu voi pe teritoriul vostru!

Şi simeoniţii s-au dus cu ei.

Astfel, cei din seminţia lui Iuda au pornit la luptă şi Domnul i-a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâinile lor; au ucis la Bezek zece mii de oameni. Acolo l-au găsit pe Adoni-Bezek, s-au luptat împotriva lui şi i-au învins pe canaaniţi şi pe periziţi. Adoni-Bezek a reuşit să scape, dar ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

Atunci Adoni-Bezek a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, au fost folosiţi să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot aşa mi-a răsplătit şi mie Dumnezeu!“ L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. Cei din seminţia lui Iuda au luat cu asalt Ierusalimul şi l-au cucerit; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.

După aceea cei din seminţia lui Iuda s-au dus să lupte împotriva canaaniţilor care locuiau în regiunea muntoasă din partea de răsărit a ţării şi în câmpie. 10 Mai întâi au pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i-au învins pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.

11 De acolo au pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 14 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[a] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

15 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, căci mi-ai dat un teritoriu în Neghev[b]! Dăruieşte-mi şi izvoare de ape!

Şi astfel Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16 Urmaşii chenitului care îi era socru lui Moise au plecat din Cetatea Palmierilor[c] împreună cu cei din seminţia lui Iuda, înspre pustia lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit şi au rămas împreună cu poporul.

17 Apoi cei din seminţia lui Iuda s-au dus împreună cu simeoniţii şi i-au atacat pe canaaniţii care locuiau la Ţefat. Au distrus[d] toată cetatea şi apoi au numit-o Horma[e]. 18 De asemenea, Iuda a cucerit[f] Gaza cu teritoriul ei, Aşchelon cu teritoriul ei şi Ekron cu teritoriul ei. 19 Domnul a fost cu Iuda şi Iuda a luat în stăpânire regiunea muntoasă[g], dar nu i-a putut izgoni pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier[h]. 20 Au dat lui Caleb cetatea Hebron, aşa cum spusese Moise şi el i-a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21 Beniamiţii nu i-au izgonit pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi astfel iebusiţii au locuit în Ierusalim până în ziua de azi.

22 Cei din Casa lui Iosif au înaintat împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei. 23 Cei din Casa lui Iosif au iscodit Betelul (numele cetăţii era cândva Luz). 24 Iscoadele au văzut un om ieşit afară din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi îţi vom arăta îndurare!“ 25 După ce le-a arătat intrarea în cetate, ei au trecut-o prin ascuţişul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l-au lăsat să plece. 26 Omul acela a ajuns pe teritoriul hitiţilor şi a zidit o cetate pe care a numit-o Luz, nume care i-a rămas până în ziua de azi.

27 Cei din seminţia lui Manase nu i-au izgonit pe locuitorii din Bet-Şan şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Taanah şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam şi Meghido şi nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniţii au continuat să locuiască în aceste ţinuturi. 28 Când Israel a ajuns puternic, el i-a supus pe canaaniţi la muncă forţată, dar nu i-a izgonit.

29 Cei din seminţia lui Efraim nu i-au izgonit nici ei pe canaaniţii care locuiau în Ghezer şi astfel, canaaniţii au locuit printre ei.

30 Cei din seminţia lui Zabulon nu i-au izgonit pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre ei, fiind puşi la muncă forţată.

31 Cei din seminţia lui Aşer nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek şi din Rehob. 32 Şi astfel aşeriţii au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi.

33 Cei din seminţia lui Neftali nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi. Totuşi locuitorii din Bet-Şemeş şi Bet-Anat au fost puşi la muncă forţată.

34 Amoriţii i-au respins pe daniţi înspre regiunea muntoasă şi nu le-au dat voie să coboare la câmpie. 35 Amoriţii au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim, dar cei care i-au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceştia punându-i la muncă forţată. 36 Teritoriul amoriţilor se întindea de la Înălţimea Scorpionului[i] până la Sela şi în sus.

Notas al pie

  1. Judecători 1:14 TM, unele mss ale LXX; câteva mss ale LXX: Otniel, el a îndemnat-o
  2. Judecători 1:15 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  3. Judecători 1:16 Ierihonul
  4. Judecători 1:17 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă.
  5. Judecători 1:17 Horma înseamnă Nimicire
  6. Judecători 1:18 TM; LXX: Iuda nu a cucerit (vezi şi v. 19)
  7. Judecători 1:19 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă (pentru zona deluroasă vezi nota de la Deut. 1:7); şi în v. 34
  8. Judecători 1:19 De fapt, care din lemn cu anumite elemente metalice, cum ar fi osiile
  9. Judecători 1:36 Ebr: Akrabim

Nueva Versión Internacional

Jueces 1

Israel continúa su lucha contra los cananeos

1Después de la muerte de Josué, los israelitas le preguntaron al Señor:

—¿Quién de nosotros será el primero en subir y pelear contra los cananeos?

El Señor respondió:

—Judá será el primero en subir, puesto que ya le he entregado el país en sus manos.

Entonces los de la tribu de Judá dijeron a sus hermanos de la tribu de Simeón: «Suban con nosotros al territorio que nos ha tocado, y pelearemos contra los cananeos; después nosotros iremos con ustedes al territorio que les tocó». Y los de la tribu de Simeón los acompañaron.

Cuando Judá atacó, el Señor entregó en sus manos a los cananeos y a los ferezeos. En Bézec derrotaron a diez mil hombres. Allí se toparon con Adoní Bézec y pelearon contra él, y derrotaron a los cananeos y a los ferezeos. Adoní Bézec logró escapar, pero lo persiguieron hasta que lo alcanzaron, y le cortaron los pulgares de las manos y los dedos gordos de los pies.

Entonces Adoní Bézec exclamó: «¡Setenta reyes, cortados los pulgares de las manos y los dedos gordos de los pies, recogían migajas debajo de mi mesa! ¡Ahora Dios me ha pagado con la misma moneda!» Luego lo llevaron a Jerusalén, y allí murió.

Los de la tribu de Judá también atacaron a Jerusalén; la capturaron, matando a todos a filo de espada, y luego incendiaron la ciudad.

Después la tribu de Judá fue a pelear contra los cananeos que vivían en la región montañosa, en el Néguev y en la Sefelá. 10 Avanzaron contra los cananeos que vivían en Hebrón, ciudad que antes se llamaba Quiriat Arbá, y derrotaron a Sesay, Ajimán y Talmay.

11 Desde allí, avanzaron contra los habitantes de Debir, ciudad que antes se llamaba Quiriat Séfer. 12 Entonces Caleb dijo: «A quien derrote a Quiriat Séfer y la conquiste, yo le daré por esposa a mi hija Acsa». 13 Y fue Otoniel hijo de Quenaz, hermano menor de Caleb, quien la conquistó; así que Caleb le dio por esposa a su hija Acsa. 14 Cuando ella llegó, Otoniel la convenció[a] de que le pidiera un terreno a su padre. Al bajar Acsa del asno, Caleb le preguntó:

—¿Qué te pasa?

15 —Concédeme un gran favor —respondió ella—. Ya que me has dado tierras en el Néguev, dame también manantiales.

Fue así como Caleb le dio a su hija manantiales en las zonas altas y en las bajas.

16 Los descendientes de Hobab[b] el quenita, suegro de Moisés, acompañaron a la tribu de Judá desde la Ciudad de las Palmeras[c] hasta el desierto de Judá, que está en el Néguev, cerca de Arad. Allí habitaron con la gente del lugar.

17 Después fueron los de la tribu de Judá con sus hermanos de la tribu de Simeón y derrotaron a los cananeos que vivían en Sefat, ciudad a la que destruyeron por completo. Desde entonces Sefat fue llamada Jormá.[d] 18 Los hombres de Judá también conquistaron las ciudades de Gaza, Ascalón y Ecrón, cada una de ellas con su propio territorio.

19 El Señor estaba con los hombres de Judá. Estos tomaron posesión de la región montañosa, pero no pudieron expulsar a los que vivían en las llanuras, porque esa gente contaba con carros de hierro. 20 Tal como lo había prometido Moisés, Caleb recibió Hebrón y expulsó de esa ciudad a los tres hijos de Anac. 21 En cambio, los de la tribu de Benjamín no lograron expulsar a los jebuseos, que vivían en Jerusalén. Por eso hasta el día de hoy los jebuseos viven con los benjaminitas en Jerusalén.

22 Los de la tribu de José, por su parte, subieron contra Betel, pues el Señor estaba con ellos. 23 Enviaron espías a Betel, ciudad que antes se llamaba Luz, 24 y estos, al ver que un hombre salía de la ciudad, le dijeron: «Muéstranos cómo entrar en la ciudad, y seremos bondadosos contigo». 25 Aquel hombre les mostró cómo entrar en la ciudad, y ellos la conquistaron a filo de espada; pero al hombre y a toda su familia les perdonaron la vida. 26 Y ese hombre se fue a la tierra de los hititas, donde fundó una ciudad a la que llamó Luz, nombre que conserva hasta el día de hoy.

27 Pero los de la tribu de Manasés no pudieron expulsar a los de Betseán y de Tanac con sus respectivas aldeas, ni tampoco a los habitantes de Dor, Ibleam y Meguido con sus respectivas aldeas, porque los cananeos estaban decididos a permanecer en esa tierra. 28 Solo cuando Israel se hizo fuerte pudo someter a los cananeos a trabajos forzados, aunque nunca pudo expulsarlos del todo. 29 Los de la tribu de Efraín tampoco pudieron expulsar a los cananeos que vivían en Guézer, de modo que los cananeos siguieron viviendo entre ellos. 30 Los de la tribu de Zabulón, por su parte, tampoco pudieron expulsar a los cananeos que vivían en Quitrón y Nalol, y estos siguieron viviendo entre ellos, aunque fueron sometidos a trabajos forzados. 31 Tampoco los de la tribu de Aser pudieron expulsar a los habitantes de Aco, Sidón, Ajlab, Aczib, Jelba, Afec y Rejob. 32 Por eso, como no pudieron expulsarlos, el pueblo de la tribu de Aser vivió entre los cananeos que habitaban en aquella región. 33 Tampoco los de la tribu de Neftalí pudieron expulsar a los habitantes de Bet Semes y Bet Anat, sino que vivieron entre los cananeos que habitaban en aquella región. Sin embargo, sometieron a trabajos forzados a los que vivían en Bet Semes y Bet Anat. 34 Los amorreos hicieron retroceder a los de la tribu de Dan hasta la región montañosa, y no les permitieron bajar a la llanura. 35 Los amorreos también estaban decididos a permanecer en el monte Heres, en Ayalón y en Salbín. Pero, cuando se acrecentó el poder de la tribu de José, los amorreos también fueron sometidos a trabajos forzados. 36 La frontera de los amorreos iba desde la cuesta de los Escorpiones hasta Selá, e incluso más arriba.

Notas al pie

  1. 1:14 Otoniel la convenció (LXX y Vulgata); lo convenció (TM).
  2. 1:16 Hobab. Véase 4:11.
  3. 1:16 la Ciudad de las Palmeras. Es decir, Jericó.
  4. 1:17 En hebreo, Jormá significa destrucción.