Nouă Traducere În Limba Română

Iuda

Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru[a] Isus Cristos: îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!

Condamnarea falşilor învăţători

Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.

Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[b]. Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[d] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.

14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[e] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[f] şi îi linguşesc[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.

Îndemnuri pentru cei credincioşi

17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! 22 Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, 23 pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire[h]!

24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, 25 a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii[i]! Amin.

Notas al pie

  1. Iuda 1:1 Sau: păziţi de
  2. Iuda 1:8 Cu referire la îngeri, fie la cei buni (sensul ar fi că aceşti oameni dispreţuiesc orice fel de autoritate), fie la cei răi
  3. Iuda 1:9 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  4. Iuda 1:9 Unii dintre Părinţii Bisericii sunt de părere că Iuda face referire aici la o carte apocrifă (cf. apocrif, „ascuns“, „tainic“, cărţi de provenienţă creştină sau gnostică care n-au fost acceptate ca texte inspirate, ci, mai mult, au fost dovedite ca fiind eretice, cărţi care încercau să completeze anumite informaţii care lipseau din cărţile canonice), numită Înălţarea lui Moise; faptul că Iuda face referire la această carte nu înseamnă că aceasta era considerată a fi inspirată, deoarece şi Pavel citează din poeţii greci pentru a-şi susţine argumentele (vezi F.A. 17:28)
  5. Iuda 1:15 Iuda citează din Cartea lui Enoh, o carte care, deşi nu a fost inclusă în canon, se bucura de o largă acceptare atât în contextul iudaic, cât şi în cel creştin (mulţi dintre Părinţii Bisericii o citează). Cartea nu este atestată decât începând cu sec.I î.Cr.
  6. Iuda 1:16 Sau: lucruri „extraordinare“ (vezi nota următoare)
  7. Iuda 1:16 Sau: îi uimesc (probabil cu referire la puternica impresie pe care învăţăturile lor o lăsau asupra celor ce-i ascultau – vezi nota precedentă)
  8. Iuda 1:23 Lit.: carne, cu referire fie la trup, fie la natura păcătoasă
  9. Iuda 1:25 Adică, din veşnicie în veşnicie

Spanish, Castilian (La Nueva Biblia al Día)

Jude 1

1Judas, siervo de Jesucristo y hermano de Jacobo, a todos los creyentes, a los que Dios Padre ha escogido, santificado y preservado en Jesucristo para alcanzar la salvación. 2Que la misericordia, la paz y el amor de Dios os sean multiplicados.

Pecado y condenación “de los impíos

3Amados, hace tiempo que anhelaba escribiros acerca de nuestra común salvación. Ahora me veo en la necesidad de hacerlo, para exhortaros a luchar con valor y decisión por la fe que Dios ha puesto de una vez por todas en el corazón de cada uno de los suyos.

4Porque sucede que algunos hombres impíos, que se han introducido solapadamente entre vosotros, afirman que si uno es cristiano puede conducirse como mejor le parezca, incluso de una forma libertina. El castigo de los tales está señalado de tiempo atrás, porque convierten en libertinaje la gracia de nuestro Dios, se resisten a su soberanía y niegan a nuestro Señor Jesucristo.

5A este respecto quiero recordaros algo que vosotros sabéis muy bien: que el Señor, después de haber salvado al pueblo de Israel sacándolo de Egipto, destruyó a los que no creyeron en él y se resistían a obedecerle. 6Acordaos también de aquellos ángeles que, despreciando su propia dignidad, abandonaron el lugar que habitaban; por lo cual Dios los encerró entre densas tinieblas, encadenados en prisiones perpetuas hasta que llegue el gran día del juicio. “ 7Y no os olvidéis de Sodoma, Gomorra y sus ciudades vecinas: al igual que los anteriores, habiéndose ellas entregado a pasiones desenfrenadas y vicios contrarios a la naturaleza, fueron castigadas con un fuego eterno, y han quedado como ejemplo y advertencia para todos.

8De igual manera, esos soñadores que están entre vosotros degradan su propio cuerpo, hacen burla de toda autoridad y blasfeman de las potestades gloriosas. “ 9Y reparad en que ni siquiera Miguel, el ángel poderoso, se atrevió a acusar ni maldecir al diablo cuando luchaba contra él disputándole el cuerpo de Moisés. Se limitó a decir: “¡Que el Señor te reprenda!”. 10En cambio, esos individuos blasfeman de todo cuanto no conocen, y en aquellas cosas que conocen por puro instinto, se corrompen y actúan como “si fueran animales irracionales. “ 11¡Ay de ellos!, que siguen el ejemplo de Caín, asesino de su hermano; que codiciosos de dinero caen en el error de Balaam y que, como Coré, perecen por su desobediencia y su rebeldía frente a Dios.

12Sin embargo, semejantes individuos os acompañan en vuestras comidas fraternales, y en ellas, mostrándose como son, impúdicos y glotones, hacen que os avergoncéis. Comen y beben hasta no poder más; parecen nubes sin agua, llevadas de un lado a otro por vientos contrarios. Son como árboles en otoño, que no dieron fruto en su tiempo, dos veces muertos y arrancados de raíz; 13son como olas de un mar embravecido, que arrastran consigo la espuma de sus vergonzosas suciedades; o como estrellas errantes para las que Dios reserva eternas tinieblas.

14Enoc, el séptimo a partir de Adán, profetizó de ellos diciendo: “Mirad que viene el Señor, acompañado de miriadas de los suyos, 15para juzgar a todos, para dejar probada la culpa de los impíos poniendo al descubierto sus actos de impiedad, su rebeldía frente a Dios y las cosas que como impíos pecadores han hablado contra él”. 16Murmuran de todo, son criticones y actúan siempre según su propio capricho; andan hinchados de vanidad y adulan cuanto pueden para sacar de la gente el mayor provecho.

Exhortación a la perseverancia

17Pero vosotros, amados míos, no dejéis de recordar las cosas que os dijeron los apóstoles de nuestro Señor Jesucristo, 18los cuales os advirtieron que en los tiempos del fin aparecerán hombres que harán burla de todo y buscarán con ansia satisfacer sus malas pasiones. 19Tened presente que ellos provocan las discordias, se complacen en todo lo malo que hay en el mundo y carecen del Espíritu Santo.

20Pero vosotros, amados míos, edificad con firmeza vuestra vida sobre el cimiento de la santísima fe que os anima, orando en el Espíritu Santo. 21Permaneced siempre en el amor de Dios, esperando que nuestro Señor Jesucristo, en su misericordia, os conduzca a la vida eterna.

22Tratad de convencer a los que dudan y discuten. 23Salvad a cuantos podáis, arrebatándolos del fuego eterno. Compadeceos de otros, y ayudadlos; pero no os dejéis arrastrar por sus propios pecados, sino más bien aborreced hasta las ropas que hayan contaminado con sus acciones inmorales.

Doxología

24-2Y al que es poderoso para preservaros de toda caída y presentaros ante él irreprensibles y llenos de alegría, al Dios único que nos ha salvado por medio de nuestro Señor Jesucristo, sea gloria, majestad, imperio y potencia ahora y por todos los siglos. Amén.