Nouă Traducere În Limba Română

Iuda

Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru[a] Isus Cristos: îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!

Condamnarea falşilor învăţători

Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.

Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[b]. Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[d] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.

14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[e] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[f] şi îi linguşesc[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.

Îndemnuri pentru cei credincioşi

17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! 22 Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, 23 pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire[h]!

24 Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, 25 a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii[i]! Amin.

Notas al pie

  1. Iuda 1:1 Sau: păziţi de
  2. Iuda 1:8 Cu referire la îngeri, fie la cei buni (sensul ar fi că aceşti oameni dispreţuiesc orice fel de autoritate), fie la cei răi
  3. Iuda 1:9 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  4. Iuda 1:9 Unii dintre Părinţii Bisericii sunt de părere că Iuda face referire aici la o carte apocrifă (cf. apocrif, „ascuns“, „tainic“, cărţi de provenienţă creştină sau gnostică care n-au fost acceptate ca texte inspirate, ci, mai mult, au fost dovedite ca fiind eretice, cărţi care încercau să completeze anumite informaţii care lipseau din cărţile canonice), numită Înălţarea lui Moise; faptul că Iuda face referire la această carte nu înseamnă că aceasta era considerată a fi inspirată, deoarece şi Pavel citează din poeţii greci pentru a-şi susţine argumentele (vezi F.A. 17:28)
  5. Iuda 1:15 Iuda citează din Cartea lui Enoh, o carte care, deşi nu a fost inclusă în canon, se bucura de o largă acceptare atât în contextul iudaic, cât şi în cel creştin (mulţi dintre Părinţii Bisericii o citează). Cartea nu este atestată decât începând cu sec.I î.Cr.
  6. Iuda 1:16 Sau: lucruri „extraordinare“ (vezi nota următoare)
  7. Iuda 1:16 Sau: îi uimesc (probabil cu referire la puternica impresie pe care învăţăturile lor o lăsau asupra celor ce-i ascultau – vezi nota precedentă)
  8. Iuda 1:23 Lit.: carne, cu referire fie la trup, fie la natura păcătoasă
  9. Iuda 1:25 Adică, din veşnicie în veşnicie

King James Version

Jude

Jude, the servant of Jesus Christ, and brother of James, to them that are sanctified by God the Father, and preserved in Jesus Christ, and called:

Mercy unto you, and peace, and love, be multiplied.

Beloved, when I gave all diligence to write unto you of the common salvation, it was needful for me to write unto you, and exhort you that ye should earnestly contend for the faith which was once delivered unto the saints.

For there are certain men crept in unawares, who were before of old ordained to this condemnation, ungodly men, turning the grace of our God into lasciviousness, and denying the only Lord God, and our Lord Jesus Christ.

I will therefore put you in remembrance, though ye once knew this, how that the Lord, having saved the people out of the land of Egypt, afterward destroyed them that believed not.

And the angels which kept not their first estate, but left their own habitation, he hath reserved in everlasting chains under darkness unto the judgment of the great day.

Even as Sodom and Gomorrha, and the cities about them in like manner, giving themselves over to fornication, and going after strange flesh, are set forth for an example, suffering the vengeance of eternal fire.

Likewise also these filthy dreamers defile the flesh, despise dominion, and speak evil of dignities.

Yet Michael the archangel, when contending with the devil he disputed about the body of Moses, durst not bring against him a railing accusation, but said, The Lord rebuke thee.

10 But these speak evil of those things which they know not: but what they know naturally, as brute beasts, in those things they corrupt themselves.

11 Woe unto them! for they have gone in the way of Cain, and ran greedily after the error of Balaam for reward, and perished in the gainsaying of Core.

12 These are spots in your feasts of charity, when they feast with you, feeding themselves without fear: clouds they are without water, carried about of winds; trees whose fruit withereth, without fruit, twice dead, plucked up by the roots;

13 Raging waves of the sea, foaming out their own shame; wandering stars, to whom is reserved the blackness of darkness for ever.

14 And Enoch also, the seventh from Adam, prophesied of these, saying, Behold, the Lord cometh with ten thousands of his saints,

15 To execute judgment upon all, and to convince all that are ungodly among them of all their ungodly deeds which they have ungodly committed, and of all their hard speeches which ungodly sinners have spoken against him.

16 These are murmurers, complainers, walking after their own lusts; and their mouth speaketh great swelling words, having men's persons in admiration because of advantage.

17 But, beloved, remember ye the words which were spoken before of the apostles of our Lord Jesus Christ;

18 How that they told you there should be mockers in the last time, who should walk after their own ungodly lusts.

19 These be they who separate themselves, sensual, having not the Spirit.

20 But ye, beloved, building up yourselves on your most holy faith, praying in the Holy Ghost,

21 Keep yourselves in the love of God, looking for the mercy of our Lord Jesus Christ unto eternal life.

22 And of some have compassion, making a difference:

23 And others save with fear, pulling them out of the fire; hating even the garment spotted by the flesh.

24 Now unto him that is able to keep you from falling, and to present you faultless before the presence of his glory with exceeding joy,

25 To the only wise God our Saviour, be glory and majesty, dominion and power, both now and ever. Amen.