Căci un Copil ni s‑a născut
1Totuși, nu va mai fi întunecime peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de rușine ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali, tot așa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, calea către mare, dincolo de Iordan.
2Poporul care umbla în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții2 Sau: țara întunericului adânc.,
a strălucit o lumină!
3Tu ai înmulțit neamul
și ai făcut să‑i crească bucuria.
Ei se bucură înaintea Ta
cum se bucură niște oameni la seceriș
și cum se bucură cei care împart o pradă.
4Fiindcă jugul ce‑i apăsa,
drugul de pe umerii lor
și toiagul celui care‑i asuprește,
le‑ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian4 Vezi Jud. 7–8..
5Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei
și orice haină tăvălită în sânge
va fi arsă,
va deveni hrană pentru foc.
6Căci un Copil ni S‑a născut,
un Fiu ni S‑a dat,
iar autoritatea va sta pe umerii Săi.
I se va pune numele: „Sfetnic minunat6 Sau: Minunat, Sfetnic.,
Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii.“
7Autoritatea Sa va crește neîncetat
și va fi o pace fără sfârșit
pentru tronul lui David și pentru împărăția Sa.
El o va întemeia
și o va întări prin judecată și dreptate,
de acum și pe vecie.
Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.
Judecata Domnului asupra lui Israel
8Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;
acesta va cădea peste Israel.
9Tot poporul –
Efraim și locuitorii Samariei – îl va cunoaște,
toți cei care, cu mândrie
și aroganță în inimă, zic:
10„Au căzut cărămizile,
dar noi vom zidi cu pietre cioplite!
Sicomorii au fost tăiați,
dar noi îi vom înlocui cu cedri!“
11Dar Domnul i‑a ridicat împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin,
i‑a stârnit pe dușmanii lor:
12arameii la răsărit, și filistenii la apus,
cu o gură larg deschisă, ei l‑au devorat pe Israel!
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
13Dar poporul nu s‑a întors la Cel Ce îl lovea,
nu L‑a căutat pe Domnul Oștirilor.
14Așa că Domnul a tăiat din Israel capul și coada,
ramura de palmier și trestia, într‑o singură zi.
15Bătrânii și demnitarii sunt capul,
iar profeții care învață minciuni sunt coada.
16Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,
iar cei ce sunt conduși de ei sunt înghițiți.
17De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor,
nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor,
pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi,
orice gură vorbește spurcăciuni.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
18Da! Răutatea arde ca un foc,
mistuie mărăcinii și spinii,
aprinde desișul pădurii
din care se înalță un stâlp de fum!
19Țara este arsă de furia Domnului Oștirilor,
iar poporul este precum ceva de pus pe foc.
Nimeni nu‑și cruță fratele.
20Unul jefuiește din dreapta și rămâne flămând;
mănâncă din stânga și nu se satură;
fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale20 Sau: din carnea progeniturii sale; sau: din carnea mâinii sale..
21Manase îl mănâncă pe Efraim, și Efraim pe Manase,
iar împreună ei îl mănâncă pe Iuda.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
Nos ha nacido un niño
1A pesar de todo, no habrá más penumbra para la que estuvo angustiada. En el pasado Dios humilló a la tierra de Zabulón y a la tierra de Neftalí; pero en el futuro honrará a Galilea, tierra de paganos, en el camino del mar, al otro lado del Jordán.
2El pueblo que andaba en la oscuridad
ha visto una gran luz;
sobre los que vivían en densas tinieblas
la luz ha resplandecido.
3Tú has hecho que la nación crezca;
has aumentado su alegría.
Y se alegran ellos en tu presencia
como cuando recogen la cosecha,
como cuando reparten el botín.
4Ciertamente tú has quebrado,
como en la derrota de Madián,
el yugo que los oprimía,
la barra que pesaba sobre sus hombros,
el bastón de mando que los subyugaba.
5Todas las botas guerreras
que resonaron en la batalla,
y toda la ropa teñida en sangre
serán arrojadas al fuego,
serán consumidas por las llamas.
6Porque nos ha nacido un niño,
se nos ha concedido un hijo;
la soberanía reposará sobre sus hombros,
y se le darán estos nombres:
Consejero admirable, Dios fuerte,
Padre eterno, Príncipe de paz.
7Se extenderán su soberanía y su paz,
y no tendrán fin.
Gobernará sobre el trono de David
y sobre su reino,
para establecerlo y sostenerlo
con justicia y rectitud
desde ahora y para siempre.
Esto lo llevará a cabo
el celo del Señor Todopoderoso.
El enojo del Señor contra Israel
8El Señor ha enviado su palabra;
la ha enviado contra Jacob,
¡ya cae sobre Israel!
9De esto se entera todo el pueblo
—Efraín y los habitantes de Samaria—,
todos los que dicen con orgullo
y con altivez de corazón:
10«Si se caen los ladrillos,
reconstruiremos con piedra tallada;
si se caen las vigas de higuera,
las repondremos con vigas de cedro».
11Pero el Señor ha fortalecido
a los adversarios de Rezín;
ha incitado a sus enemigos.
12Los sirios en el este y los filisteos en el oeste
se comieron a Israel de un solo bocado.
A pesar de todo esto,
la ira de Dios no se ha aplacado;
¡su mano aún sigue extendida!
13Pero el pueblo no ha querido reconocer
al que lo ha castigado;
no ha buscado al Señor Todopoderoso.
14Por eso en un mismo día
el Señor le cortará a Israel
la cabeza y la cola,
la palmera y el junco.
15La cabeza son los ancianos
y la gente de alto rango;
la cola son los profetas,
maestros de mentiras.
16Los guías de este pueblo lo han extraviado;
los que se dejan guiar son confundidos.
17Por eso no se complacerá el Señor en los jóvenes,
ni se apiadará de huérfanos y viudas,
porque todos ellos son impíos y malvados;
sus labios profieren necedades.
A pesar de todo esto,
la ira de Dios no se ha aplacado;
¡su mano aún sigue extendida!
18La maldad arde como un fuego
que consume zarzas y espinos,
que incendia la espesura del bosque
y sube luego, como torbellino,
en una columna de humo.
19Por la ira del Señor Todopoderoso
arderá en fuego la tierra.
Y el pueblo será pasto del fuego.
¡Nadie se compadecerá de su hermano!
20Unos comerán lo que esté a su mano derecha,
pero se quedarán con hambre;
otros comerán lo que esté a su izquierda,
pero no quedarán satisfechos.
¡Se comerán a sus propios hijos!9:20 a sus propios hijos. Lit. la carne de su brazo.
21Manasés se comerá a Efraín,
y Efraín a Manasés,
y los dos juntos atacarán a Judá.
A pesar de todo esto,
la ira de Dios no se ha aplacado;
¡su mano aún sigue extendida!
