Judecată și speranță
1Așa vorbește Domnul:
„Cerurile sunt tronul Meu,
iar pământul este scăunașul1 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). picioarelor Mele!
Unde deci Mi‑ați putea zidi voi Mie o casă?
Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
și așa au luat ființă toate,“ zice Domnul.
„Iată însă omul spre care voi privi:
spre cel umil și smerit în duh,
spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.
3Oricine înjunghie un bou
nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfește un miel
nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
și oricine arde tămâie ca aducere-aminte
nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceștia și‑au ales propriile căi,
iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.
4De aceea și Eu voi alege să Mă port aspru cu ei
și să aduc peste ei lucrurile de care se tem,
căci atunci când am chemat, niciunul n‑a răspuns,
atunci când am vorbit, n‑au ascultat,
ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei
și au ales ce nu‑Mi place.“
5Ascultați Cuvântul Domnului,
voi, care tremurați la Cuvântul Său:
„Frații voștri, care vă urăsc
și vă resping din cauza Numelui Meu, au zis:
«Să fie slăvit Domnul!
Să vă vedem bucuria!»
Totuși, ei vor fi făcuți de rușine.
6Ascultați! Un zgomot se aude din cetate!
Un glas se aude din Templu!
Este glasul Domnului,
răsplătind din plin dușmanilor Săi!
7Înainte de a simți dureri,
ea a născut;
înainte ca durerile să‑i vină,
ea a născut un fiu!
8Cine a mai auzit una ca asta?!
Cine a mai văzut asemenea lucruri?!
Se poate naște oare o țară
într‑o singură zi?!
Se poate oare ca un neam să fie adus la viață
așa, într‑o clipă?!
Și totuși, abia au apucat‑o durerile,
că Sionul și‑a și născut fiii.
9Să aduc până la clipa nașterii
și să nu las să se nască?!
zice Domnul.
Să opresc oare nașterea, Eu, Care fac să se nască?!
zice Dumnezeul tău.
10Bucurați‑vă împreună cu Ierusalimul și veseliți‑vă cu el,
toți cei ce‑l iubiți!
Tresăltați de bucurie împreună cu el,
toți cei ce l‑ați bocit,
11ca să fiți hrăniți și săturați
la sânul lui mângâietor,
ca să beți din plin și să vă desfătați
de abundența gloriei lui!“
12Căci așa vorbește Domnul:
„Iată‑Mă gata să întind spre el pacea12 Termenul ebraic mai poate însemna și prosperitate.,
asemenea unui râu12 Lit.: ued; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar sau un torent, ca în cazul acesta.,
și bogăția neamurilor,
asemenea unui șuvoi care se revarsă!
Veți fi alăptați și purtați pe brațe,
veți fi dezmierdați pe genunchi.
13Așa cum o mamă își mângâie copilul,
așa vă voi mângâia și Eu
și veți fi mângâiați în Ierusalim.“
14Când veți vedea aceasta, inima vi se va bucura,
iar trupul vi se va revigora
asemenea ierbii proaspete;
se va cunoaște atunci
că mâna Domnului este cu robii Săi,
iar mânia Sa este împotriva dușmanilor Săi.
15Căci, iată, Domnul vine într‑un foc,
iar carele Sale sunt ca o vijelie!
El vine ca să răsplătească,
dezlănțuindu‑Și mânia printr‑o aprigă furie
și mustrarea, prin flăcări de foc.
16Căci prin foc și sabie Își va aduce Domnul judecata
asupra tuturor oamenilor
și mulți vor fi cei uciși de Domnul.
17„Cei ce se sfințesc și se curățesc pentru a intra în grădini, mergând unul câte unul17 Cu referire, probabil, la o procesiune care urmează un idol. în mijlocul celor ce mănâncă atât carne de porc, cât și spurcăciuni și șoareci, vor pieri împreună, zice Domnul.
18Căci din cauza faptelor și a gândurilor lor18 Sau: în pofida. Sensul acestei propoziții este nesigur. LXX: Căci Eu cunosc faptele și gândurile lor și. vin să adun toate neamurile și limbile. Ele vor veni și vor vedea slava Mea!
19Voi pune un semn între ei și voi trimite pe unii dintre supraviețuitori la neamuri: la Tarșiș, la Put și la Lud19 Lidia. Sau, posibil, un neam din nordul Africii (vezi Gen. 10:13). – iscusiți în mânuirea arcului – la Tubal și la Iavan19 Grecia., până în insulele îndepărtate, care n‑au auzit vorbindu‑se de Mine și nici nu Mi‑au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20Ei îi vor aduce din mijlocul tuturor neamurilor pe toți frații voștri ca dar de mâncare pentru Domnul. Îi vor aduce pe cai, în care, în căruțe, pe catâri și pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, așa cum fiii lui Israel aduc un dar de mâncare într‑un vas curat la Casa Domnului. 21Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoți și leviți, zice Domnul.
22Căci așa cum cerurile cele noi și pământul cel nou, pe care le fac, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, tot așa vor dăinui și sămânța22 Vezi nota de la 53:10. și numele vostru. 23De la o lună nouă la cealaltă și de la un Sabat la celălalt, orice făptură va veni și Mi se va închina, zice Domnul. 24Vor ieși și vor vedea cadavrele celor ce s‑au răzvrătit împotriva Mea. Căci viermele lor nu va muri, focul lor nu se va stinge și vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.“
Hahatulan ng Panginoon ang mga Bansa
1Ito ang sinasabi ng Panginoon, “Ang langit ang aking trono, at ang lupa ang tuntungan ng aking mga paa. Kaya, anong klaseng bahay ang itatayo ninyo para sa akin? Saang lugar ninyo ako pagpapahingahin? 2Hindi baʼt ako ang gumawa ng lahat ng bagay.
“Binibigyang pansin ko ang mga taong mapagpakumbaba, nagsisisi, at may takot sa aking mga salita. 3Pero ganito naman ang magiging trato ko sa mga taong sumusunod sa sarili nilang kagustuhan at nagagalak sa kanilang mga ginagawang kasuklam-suklam: Kung papatay sila ng baka para ihandog, ituturing ko na parang pumatay sila ng tao. Kung maghahandog sila ng tupa, ituturing ko na parang pumatay sila ng aso. Kung mag-aalay sila ng handog na regalo, ituturing ko na parang naghandog sila ng dugo ng baboy. At kung magsusunog sila ng insenso bilang pag-alaala sa akin, ituturing ko na parang nagpupuri sila sa mga dios-diosan. 4Maliban diyan, padadalhan ko sila ng parusang labis nilang katatakutan. Sapagkat noong akoʼy tumawag, hindi sila sumagot; nang akoʼy nagsalita, hindi sila nakinig. Gumawa sila ng masama sa aking paningin at kung ano ang ayaw ko, iyon ang ginagawa nila.”
5Kayong mga may takot sa salita ng Panginoon, pakinggan nʼyo ang mensahe niya, “Dahil kayoʼy tapat sa akin, kinapopootan at tinatakwil kayo ng ilan sa inyong mga kababayan. Kinukutya nila kayo na nagsasabi, ‘Ipakita na sana ng Panginoon ang kanyang kapangyarihan para makita namin ang inyong kagalakan!’ ” Pero silaʼy mapapahiya. 6Naririnig nʼyo ba ang ingay sa lungsod at sa templo? Iyan ang ingay ng Panginoon habang pinaghihigantihan niya ang kanyang mga kaaway.
7Sinabi pa ng Panginoon, “Matutulad ang Jerusalem sa isang babaeng manganganak na hindi pa sumasakit ang tiyan ay nanganak na. 8Sino ang nakarinig at nakakita ng katulad nito? May bansa ba o lupain na biglang isinilang sa maikling panahon? Pero kapag nakaramdam na ng paghihirap ang Jerusalem, isisilang na ang kanyang mamamayan.66:8 isisilang na ang kanyang mamamayan: Ang ibig sabihin, muling itatayo ng Dios ang bansang Israel. 9Niloob kong silaʼy malapit nang maipanganak. At ngayong dumating na ang takda nilang kapanganakan, hindi ko pa ba pahihintulutang ipanganak sila? Siyempre pahihintulutan ko. At hindi pipigilin na silaʼy maipanganak na. Ako, na inyong Dios ang nagsasabi nito.”
10Kayong lahat ng nagmamahal sa Jerusalem, makigalak kayong kasama niya. At kayong mga umiiyak para sa kanya, makisaya kayo sa kanya, 11para magtamasa kayo ng kanyang kasaganaan katulad ng sanggol na sumususo sa kanyang ina at nabusog. 12Sapagkat sinasabi ng Panginoon, “Pauunlarin ko ang Jerusalem. Dadalhin sa kanya ang kayamanan ng mga bansa na parang umaapaw na daluyan ng tubig. Kayoʼy matutulad sa isang sanggol na aalagaan, hahawakan, pasususuhin, at kakalungin ng kanyang ina. 13Aaliwin ko kayo katulad ng isang ina na umaaliw sa kanyang anak.”
14Kapag itoʼy nakita ninyong ginagawa ko na, magagalak kayo, at lalago na parang sariwang tanim. Ipapakita ng Panginoon ang kanyang kapangyarihan sa kanyang mga lingkod, pero ipapakita niya ang kanyang galit sa kanyang mga kaaway. 15Makinig kayo! Darating ang Panginoon na may dalang apoy. Sasakay siya sa kanyang mga karwaheng pandigma na parang ipu-ipo. Ipapakita niya ang kanyang galit sa kanyang mga kaaway, at parurusahan niya sila ng nagliliyab na apoy. 16Sapagkat sa pamamagitan ng apoy at espada, parurusahan ng Panginoon ang lahat ng taong makasalanan, at marami ang kanyang papatayin.
17Sinabi ng Panginoon, “Sama-samang mamamatay ang mga nagpapakabanal at naglilinis ng mga sarili nila sa pagsamba sa kanilang mga dios-diosan sa halamanan. Mamamatay silang kumakain ng baboy, daga, at iba pang mga pagkaing kasuklam-suklam. 18Alam ko ang kanilang ginagawa at iniisip. Kaya darating ako at titipunin ko ang lahat ng mamamayan ng lahat ng bansa, at makikita nila ang aking kapangyarihan. 19Magpapakita ako ng himala sa kanila. At ang mga natitira sa kanila ay susuguin ko sa mga bansang Tarshish, Pul, Lud (ang mga mamamayan nito ay tanyag sa paggamit ng pana), Tubal, Grecia,66:19 Grecia: sa Hebreo, Javan. at sa iba pang malalayong lugar na hindi nakabalita tungkol sa aking kadakilaan at hindi nakakita ng aking kapangyarihan. Ipapahayag nila ang aking kapangyarihan sa mga bansa. 20At dadalhin nilang pauwi mula sa mga bansa ang lahat ng mga kababayan ninyo na nakasakay sa mga kabayo, sa mga mola,66:20 mola: sa Ingles, “mule.” Hayop na parang kabayo. sa mga kamelyo, sa mga karwahe, at sa mga kariton. Dadalhin nila sila sa banal kong bundok sa Jerusalem bilang handog sa akin katulad ng ginagawa ng mga Israelita na naghahandog sa akin sa templo ng mga handog na pagkain, na nakalagay sa mga malinis na lalagyan. 21At ang iba sa kanila ay gagawin kong pari at mga katulong ng pari sa templo. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.”
22Sinabi pa ng Panginoon, “Kung papaanong ang bagong langit at ang bagong lupa na aking gagawin ay mananatili magpakailanman, ang inyong lahi ay mananatili rin magpakailanman, at hindi kayo makakalimutan. 23Sa bawat pasimula ng buwan at sa bawat Araw ng Pamamahinga ang lahat ay sasamba sa akin. 24At paglabas ng mga sumamba sa akin sa Jerusalem, makikita nila ang bangkay ng mga taong nagrebelde sa akin. Ang mga uod na kumakain sa kanila ay hindi mamamatay at ang apoy na susunog sa kanila ay hindi rin mamamatay. At pandidirian sila ng lahat ng tao.”
