Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 66:1-24

Judecată și speranță

1Așa vorbește Domnul:

„Cerurile sunt tronul Meu,

iar pământul este scăunașul1 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). picioarelor Mele!

Unde deci Mi‑ați putea zidi voi Mie o casă?

Sau unde va fi locul Meu de odihnă?

2Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri

și așa au luat ființă toate,“ zice Domnul.

„Iată însă omul spre care voi privi:

spre cel umil și smerit în duh,

spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.

3Oricine înjunghie un bou

nu este mai bun decât cel care omoară un om;

oricine jertfește un miel

nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;

oricine aduce un dar de mâncare

nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc

și oricine arde tămâie ca aducere-aminte

nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.

Aceștia și‑au ales propriile căi,

iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.

4De aceea și Eu voi alege să Mă port aspru cu ei

și să aduc peste ei lucrurile de care se tem,

căci atunci când am chemat, niciunul n‑a răspuns,

atunci când am vorbit, n‑au ascultat,

ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei

și au ales ce nu‑Mi place.“

5Ascultați Cuvântul Domnului,

voi, care tremurați la Cuvântul Său:

„Frații voștri, care vă urăsc

și vă resping din cauza Numelui Meu, au zis:

«Să fie slăvit Domnul!

Să vă vedem bucuria!»

Totuși, ei vor fi făcuți de rușine.

6Ascultați! Un zgomot se aude din cetate!

Un glas se aude din Templu!

Este glasul Domnului,

răsplătind din plin dușmanilor Săi!

7Înainte de a simți dureri,

ea a născut;

înainte ca durerile să‑i vină,

ea a născut un fiu!

8Cine a mai auzit una ca asta?!

Cine a mai văzut asemenea lucruri?!

Se poate naște oare o țară

într‑o singură zi?!

Se poate oare ca un neam să fie adus la viață

așa, într‑o clipă?!

Și totuși, abia au apucat‑o durerile,

că Sionul și‑a și născut fiii.

9Să aduc până la clipa nașterii

și să nu las să se nască?!

zice Domnul.

Să opresc oare nașterea, Eu, Care fac să se nască?!

zice Dumnezeul tău.

10Bucurați‑vă împreună cu Ierusalimul și veseliți‑vă cu el,

toți cei ce‑l iubiți!

Tresăltați de bucurie împreună cu el,

toți cei ce l‑ați bocit,

11ca să fiți hrăniți și săturați

la sânul lui mângâietor,

ca să beți din plin și să vă desfătați

de abundența gloriei lui!“

12Căci așa vorbește Domnul:

„Iată‑Mă gata să întind spre el pacea12 Termenul ebraic mai poate însemna și prosperitate.,

asemenea unui râu12 Lit.: ued; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar sau un torent, ca în cazul acesta.,

și bogăția neamurilor,

asemenea unui șuvoi care se revarsă!

Veți fi alăptați și purtați pe brațe,

veți fi dezmierdați pe genunchi.

13Așa cum o mamă își mângâie copilul,

așa vă voi mângâia și Eu

și veți fi mângâiați în Ierusalim.“

14Când veți vedea aceasta, inima vi se va bucura,

iar trupul vi se va revigora

asemenea ierbii proaspete;

se va cunoaște atunci

că mâna Domnului este cu robii Săi,

iar mânia Sa este împotriva dușmanilor Săi.

15Căci, iată, Domnul vine într‑un foc,

iar carele Sale sunt ca o vijelie!

El vine ca să răsplătească,

dezlănțuindu‑Și mânia printr‑o aprigă furie

și mustrarea, prin flăcări de foc.

16Căci prin foc și sabie Își va aduce Domnul judecata

asupra tuturor oamenilor

și mulți vor fi cei uciși de Domnul.

17„Cei ce se sfințesc și se curățesc pentru a intra în grădini, mergând unul câte unul17 Cu referire, probabil, la o procesiune care urmează un idol. în mijlocul celor ce mănâncă atât carne de porc, cât și spurcăciuni și șoareci, vor pieri împreună, zice Domnul.

18Căci din cauza faptelor și a gândurilor lor18 Sau: în pofida. Sensul acestei propoziții este nesigur. LXX: Căci Eu cunosc faptele și gândurile lor și. vin să adun toate neamurile și limbile. Ele vor veni și vor vedea slava Mea!

19Voi pune un semn între ei și voi trimite pe unii dintre supraviețuitori la neamuri: la Tarșiș, la Put și la Lud19 Lidia. Sau, posibil, un neam din nordul Africii (vezi Gen. 10:13). – iscusiți în mânuirea arcului – la Tubal și la Iavan19 Grecia., până în insulele îndepărtate, care n‑au auzit vorbindu‑se de Mine și nici nu Mi‑au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20Ei îi vor aduce din mijlocul tuturor neamurilor pe toți frații voștri ca dar de mâncare pentru Domnul. Îi vor aduce pe cai, în care, în căruțe, pe catâri și pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, așa cum fiii lui Israel aduc un dar de mâncare într‑un vas curat la Casa Domnului. 21Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoți și leviți, zice Domnul.

22Căci așa cum cerurile cele noi și pământul cel nou, pe care le fac, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, tot așa vor dăinui și sămânța22 Vezi nota de la 53:10. și numele vostru. 23De la o lună nouă la cealaltă și de la un Sabat la celălalt, orice făptură va veni și Mi se va închina, zice Domnul. 24Vor ieși și vor vedea cadavrele celor ce s‑au răzvrătit împotriva Mea. Căci viermele lor nu va muri, focul lor nu se va stinge și vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.“

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Isaías 66:1-24

Juicio y esperanza

1Así dice el Señor:

«El cielo es mi trono,

y la tierra, el estrado de mis pies.

¿Qué casa me podéis construir?

¿Qué morada me podéis ofrecer?

2Fue mi mano la que hizo todas estas cosas;

fue así como llegaron a existir

—afirma el Señor—.

»Yo estimo a los pobres y contritos de espíritu,

a los que tiemblan ante mi palabra.

3Pero los que sacrifican toros

son como los que matan hombres;

los que ofrecen corderos

son como los que desnucan perros;

los que presentan ofrendas de grano

son como los que ofrecen sangre de cerdo,

y los que queman ofrendas de incienso

son como los que adoran ídolos.

Ellos han escogido sus propios caminos,

y se deleitan en sus abominaciones.

4Pues yo también escogeré aflicciones para ellos

y enviaré sobre ellos lo que tanto temen.

Porque nadie respondió cuando llamé;

cuando hablé, nadie escuchó.

Más bien, hicieron lo que me ofende

y optaron por lo que no me agrada».

5¡Escuchad la palabra del Señor,

vosotros que tembláis ante su palabra!:

«Así dicen vuestros hermanos que os odian

y os excluyen por causa de mi nombre:

“¡Que el Señor sea glorificado,

para que veamos vuestra alegría!”

Pero ellos serán los avergonzados.

6Una voz resuena desde la ciudad,

una voz surge del templo:

Es la voz del Señor

que da a sus enemigos su merecido.

7»Antes de estar con dolores de parto,

Jerusalén tuvo un hijo;

antes que le llegaran los dolores,

dio a luz un varón.

8¿Quién ha oído cosa semejante?

¿Quién ha visto jamás cosa igual?

¿Puede una nación nacer en un solo día?

¿Se da a luz un pueblo en un momento?

Sin embargo, Sión dio a luz sus hijos

cuando apenas comenzaban sus dolores.

9¿Podría yo abrir la matriz,

y no provocar el parto?

—dice el Señor—.

¿O cerraría yo el seno materno,

siendo yo el que hago dar a luz?

—dice tu Dios—.

10Mas alegraos con Jerusalén, y regocijaos por ella,

todos los que la amáis;

saltad con ella de alegría,

todos los que por ella os condoléis.

11Porque seréis amamantados y saciados,

y hallaréis consuelo en sus pechos;

beberéis hasta saciaros,

y os deleitaréis en sus henchidos senos».

12Porque así dice el Señor:

«Hacia ella extenderé la paz como un torrente,

y la riqueza de las naciones como río desbordado.

Vosotros seréis amamantados, llevados en sus brazos,

mecidos en sus rodillas.

13Como madre que consuela a su hijo,

así yo os consolaré a vosotros;

en Jerusalén seréis consolados».

14Cuando veáis esto,

se regocijará vuestro corazón,

y vuestro cuerpo florecerá como la hierba;

el Señor dará a conocer

su poder entre sus siervos,

y su furor entre sus enemigos.

15¡Ya viene el Señor con fuego!

¡Sus carros de combate son como un torbellino!

Descargará su enojo con furor,

y su reprensión con llamas de fuego.

16Con fuego y con espada

juzgará el Señor a todo mortal.

¡Muchos morirán a manos del Señor!

17«Juntos perecerán los que se santifican y se purifican para entrar en los jardines, siguiendo a uno que va al frente,66:17 al frente. Lit. en medio. y los que comen carne de cerdo, ratas y otras cosas abominables —afirma el Señor—.

18»Yo, por causa de sus acciones y sus ideas, estoy a punto de reunir a gente de toda nación y lengua; vendrán y verán mi gloria.

19»Les daré una señal, y a algunos de sus sobrevivientes los enviaré a las naciones: a Tarsis, Pul, Lidia (famosa por sus arqueros), Tubal y Grecia, y a las costas lejanas que no han oído hablar de mi fama ni han visto mi gloria. Ellos anunciarán mi gloria entre las naciones. 20Y a todos los hermanos que tenéis entre las naciones los traerán a mi monte santo en Jerusalén, como una ofrenda al Señor; los traerán en caballos, en carros de combate y en literas, y en mulas y camellos —dice el Señor—. Los traerán como traen los israelitas, en recipientes limpios, sus ofrendas de grano al templo del Señor. 21Y de ellos escogeré también a algunos, para que sean sacerdotes y levitas —dice el Señor—.

22»Porque, así como permanecerán en mi presencia el cielo nuevo y la tierra nueva que yo haré, así también perdurarán vuestro nombre y vuestros descendientes —afirma el Señor—. 23Sucederá que de una luna nueva a otra, y de un sábado a otro, toda la humanidad vendrá a postrarse ante mí —dice el Señor—. 24Entonces saldrán y contemplarán los cadáveres de los que se rebelaron contra mí.

»Porque no morirá el gusano que los devora,

ni se apagará el fuego que los consume:

¡repulsivos serán para toda la humanidad!»