Judecată și speranță
1Așa vorbește Domnul:
„Cerurile sunt tronul Meu,
iar pământul este scăunașul1 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). picioarelor Mele!
Unde deci Mi‑ați putea zidi voi Mie o casă?
Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
și așa au luat ființă toate,“ zice Domnul.
„Iată însă omul spre care voi privi:
spre cel umil și smerit în duh,
spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.
3Oricine înjunghie un bou
nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfește un miel
nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
și oricine arde tămâie ca aducere-aminte
nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceștia și‑au ales propriile căi,
iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.
4De aceea și Eu voi alege să Mă port aspru cu ei
și să aduc peste ei lucrurile de care se tem,
căci atunci când am chemat, niciunul n‑a răspuns,
atunci când am vorbit, n‑au ascultat,
ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei
și au ales ce nu‑Mi place.“
5Ascultați Cuvântul Domnului,
voi, care tremurați la Cuvântul Său:
„Frații voștri, care vă urăsc
și vă resping din cauza Numelui Meu, au zis:
«Să fie slăvit Domnul!
Să vă vedem bucuria!»
Totuși, ei vor fi făcuți de rușine.
6Ascultați! Un zgomot se aude din cetate!
Un glas se aude din Templu!
Este glasul Domnului,
răsplătind din plin dușmanilor Săi!
7Înainte de a simți dureri,
ea a născut;
înainte ca durerile să‑i vină,
ea a născut un fiu!
8Cine a mai auzit una ca asta?!
Cine a mai văzut asemenea lucruri?!
Se poate naște oare o țară
într‑o singură zi?!
Se poate oare ca un neam să fie adus la viață
așa, într‑o clipă?!
Și totuși, abia au apucat‑o durerile,
că Sionul și‑a și născut fiii.
9Să aduc până la clipa nașterii
și să nu las să se nască?!
zice Domnul.
Să opresc oare nașterea, Eu, Care fac să se nască?!
zice Dumnezeul tău.
10Bucurați‑vă împreună cu Ierusalimul și veseliți‑vă cu el,
toți cei ce‑l iubiți!
Tresăltați de bucurie împreună cu el,
toți cei ce l‑ați bocit,
11ca să fiți hrăniți și săturați
la sânul lui mângâietor,
ca să beți din plin și să vă desfătați
de abundența gloriei lui!“
12Căci așa vorbește Domnul:
„Iată‑Mă gata să întind spre el pacea12 Termenul ebraic mai poate însemna și prosperitate.,
asemenea unui râu12 Lit.: ued; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar sau un torent, ca în cazul acesta.,
și bogăția neamurilor,
asemenea unui șuvoi care se revarsă!
Veți fi alăptați și purtați pe brațe,
veți fi dezmierdați pe genunchi.
13Așa cum o mamă își mângâie copilul,
așa vă voi mângâia și Eu
și veți fi mângâiați în Ierusalim.“
14Când veți vedea aceasta, inima vi se va bucura,
iar trupul vi se va revigora
asemenea ierbii proaspete;
se va cunoaște atunci
că mâna Domnului este cu robii Săi,
iar mânia Sa este împotriva dușmanilor Săi.
15Căci, iată, Domnul vine într‑un foc,
iar carele Sale sunt ca o vijelie!
El vine ca să răsplătească,
dezlănțuindu‑Și mânia printr‑o aprigă furie
și mustrarea, prin flăcări de foc.
16Căci prin foc și sabie Își va aduce Domnul judecata
asupra tuturor oamenilor
și mulți vor fi cei uciși de Domnul.
17„Cei ce se sfințesc și se curățesc pentru a intra în grădini, mergând unul câte unul17 Cu referire, probabil, la o procesiune care urmează un idol. în mijlocul celor ce mănâncă atât carne de porc, cât și spurcăciuni și șoareci, vor pieri împreună, zice Domnul.
18Căci din cauza faptelor și a gândurilor lor18 Sau: în pofida. Sensul acestei propoziții este nesigur. LXX: Căci Eu cunosc faptele și gândurile lor și. vin să adun toate neamurile și limbile. Ele vor veni și vor vedea slava Mea!
19Voi pune un semn între ei și voi trimite pe unii dintre supraviețuitori la neamuri: la Tarșiș, la Put și la Lud19 Lidia. Sau, posibil, un neam din nordul Africii (vezi Gen. 10:13). – iscusiți în mânuirea arcului – la Tubal și la Iavan19 Grecia., până în insulele îndepărtate, care n‑au auzit vorbindu‑se de Mine și nici nu Mi‑au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20Ei îi vor aduce din mijlocul tuturor neamurilor pe toți frații voștri ca dar de mâncare pentru Domnul. Îi vor aduce pe cai, în care, în căruțe, pe catâri și pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, așa cum fiii lui Israel aduc un dar de mâncare într‑un vas curat la Casa Domnului. 21Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoți și leviți, zice Domnul.
22Căci așa cum cerurile cele noi și pământul cel nou, pe care le fac, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, tot așa vor dăinui și sămânța22 Vezi nota de la 53:10. și numele vostru. 23De la o lună nouă la cealaltă și de la un Sabat la celălalt, orice făptură va veni și Mi se va închina, zice Domnul. 24Vor ieși și vor vedea cadavrele celor ce s‑au răzvrătit împotriva Mea. Căci viermele lor nu va muri, focul lor nu se va stinge și vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.“
Atemmuo Ne Anidasoɔ
1Yei ne deɛ Awurade seɛ:
“Ɔsoro yɛ mʼahennwa,
na asase yɛ me nan ntiasoɔ.
Ɛdan bɛn na wobɛsi ama me?
Wobɛtumi asi ahomegyebea ama me?
2Ɛnyɛ me nsa na ɛyɛɛ yeinom nyinaa,
ɛna enti ɛbaa mu anaa?”
Awurade na ɔseɛ.
“Obi a mʼani sɔ no nie:
deɛ ɔwɔ ahobrɛaseɛ ne ahonu honhom,
na ne ho popo wɔ mʼasɛm ho.
3Nanso, obi a ɔde nantwinini bɔ afɔdeɛ no
saa ɔnipa no afɔdeɛ te sɛ onipa a wɔakum no de no abɔ afɔdeɛ,
na deɛ ɔde odwammaa ba no,
saa onipa no afɔdeɛ te sɛ ɔkraman a wɔakum no de no abɔ afɔdeɛ;
deɛ ɔbɔ aduane afɔdeɛ no
saa onipa no afɔdeɛ te sɛ prako mogya a wɔde bɔ afɔdeɛ,
deɛ ɔhye nnuhwam a ɛwɔ din no
saa onipa no afɔdeɛ no te sɛ deɛ wɔde som ɔbosom.
Wɔafa wɔn ankasa akwan
na wɔn ɔkra ani gye wɔn akyiwadeɛ ho;
4enti me nso mɛpɛ aniɛyaadeɛ ayɛ wɔn
na mede deɛ wɔsuro bɛba wɔn so.
Ɛfiri sɛ mefrɛeɛ no, obiara annye so,
mekasaeɛ no, obiara antie.
Wɔyɛɛ bɔne wɔ mʼani so
na wɔyɛɛ deɛ mempɛ.”
5Montie Awurade asɛm,
mo a mote nʼasɛm a mo ho popo:
“Mo nuanom mmarimma a me din enti wɔtane mo
na wɔatwa mo agya no, wɔka sɛ,
‘Monhyɛ Awurade animuonyam,
na yɛahunu mo anigyeɛ!’
Nanso wɔn anim bɛgu ase.
6Montie hooyɛ a ɛfiri kuropɔn no mu,
montie gyegyeegye a ɛfiri asɔredan no mu!
Ɛyɛ Awurade nnyegyeeɛ
a ɔde retua nʼatamfoɔ ka sɛdeɛ ɛfata wɔn.
7“Ansa na ɔbaa bɛkyem no,
ɔwo;
ansa na ɔbɛte awoɔyaa no,
ɔwo ɔbabarima.
8Hwan na wate biribi sei ho asɛm pɛn?
Hwan na wahunu biribi sei pɛn?
Wɔbɛtumi de da koro akyekyere ɔmansin
anaa wɔbɛtumi akyekyere ɔman ɛberɛ sin bi mu?
Nanso awoɔ ka Sion ara pɛ a
ɔwo ne mma.
9Mede obi bɛduru awokoɔ ano a
memma no nwo anaa?” Sɛdeɛ Awurade seɛ nie.
“Mesi awotwaa ano
ɛberɛ a awoɔ aduru so anaa?” Wo Onyankopɔn na ɔseɛ.
10Mo ne Yerusalem ani nnye na monni ahurisie mma no,
mo a modɔ no nyinaa;
mo ne no nsɛpɛ mo ho yie,
mo a modi ne ho awerɛhoɔ nyinaa.
11Mobɛnum nʼawerɛkyekyerɛ nufoɔ
no amee;
mobɛnom aboro so
na mo ani bɛgye deɛ abu so atra so no ho.
12Na yei ne deɛ Awurade seɛ:
“Mede asomdwoeɛ bɛma no sɛ asubɔnten,
ne amanaman no ahonya nso sɛ asutene a ayiri.
Mobɛnum na waturu mo wɔ ne basa so
na ɔbɛgye mo agorɔ wɔ nʼanankoroma so.
13Sɛdeɛ ɔbaa kyekye ne ba werɛ no
saa ara na mɛkyekye mo werɛ;
na mobɛnya awerɛkyekyerɛ wɔ Yerusalem.”
14Sɛ mohunu yei a, mo akoma ani bɛgye
na mobɛyɛ frɔmm sɛ ɛserɛ;
wɔbɛhunu Awurade nsa wɔ ne nkoa so,
nanso wɔbɛhunu nʼabufuhyeɛ wɔ nʼatamfoɔ so.
15Hwɛ, Awurade de ogya reba,
na ne nteaseɛnam te sɛ ntwahoframa;
ɔde nʼabufuo bɛba wɔ anibereɛ so,
na ɔde gyadɛreeɛ ayɛ nʼanimka.
16Ogya ne nʼakofena
na Awurade de bɛbu nnipa nyinaa atɛn,
na wɔn a wɔbɛtotɔ wɔ Awurade nsa ano bɛyɛ bebree.
17“Wɔn a wɔte wɔn ho na wɔdwira wɔn ho de kɔ nturo mu kɔsom abosom no, na wɔwe prakonam ne akusie ne nneɛma a ɛyɛ akyiwadeɛ no, wɔn nyinaa bɛhunu wɔn awieeɛ,” sɛdeɛ Awurade seɛ nie.
18“Esiane wɔn nneyɛɛ ne wɔn nsusuiɛ enti, me, mereba abɛboaboa amanaman ne kasa ahodoɔ ano, na wɔbɛba abɛhunu mʼanimuonyam.
19“Na mɛyɛ nsɛnkyerɛnneɛ bi wɔ wɔn mu, na mede nkaeɛfoɔ no mu bi bɛkɔ amanaman no mu: Tarsis, Libiafoɔ ne Lidiafoɔ (wɔn a wɔagye edin wɔ agyantoɔ mu), Tubal ne Helafoɔ, ne nsupɔ a ɛwɔ akyirikyiri a wɔntee me din a ahyeta na wɔnhunuu mʼanimuonyam. Wɔbɛpae mu aka mʼanimuonyam wɔ amanaman mu. 20Na wɔde mo nuammarimanom nyinaa bɛfiri amanaman nyinaa so bɛba me bepɔ kronkron a ɛwɔ Yerusalem no so sɛ afɔrebɔdeɛ ama Awurade. Wɔtete apɔnkɔ so ne nteaseɛnam mu ne asako mu ne mfunumpɔnkɔ ne nyoma so bɛba,” sei na Awurade seɛ. “Wɔde wɔn bɛba sɛdeɛ Israelfoɔ de wɔn aduane afɔdeɛ kɔ Awurade asɔredan mu, wɔ afahyɛ nkuruwa a ɛho teɛ mu. 21Na mɛyi wɔn mu bi ayɛ asɔfoɔ ne Lewifoɔ,” Awurade, na ɔseɛ!
22“Sɛdeɛ ɔsorosoro foforɔ ne asase foforɔ bɛtena hɔ no, saa ara na mo din ne mo asefoɔ bɛtena hɔ,” sɛdeɛ Awurade seɛ nie. 23“Ɛfiri Ɔsrane Foforɔ baako kɔpem foforɔ, ɛfiri Homeda baako kɔsi foforɔ no, adasamma nyinaa bɛba abɛkoto me,” sɛdeɛ Awurade seɛ nie. 24“Na wɔbɛfiri adi akɔhunu wɔn a wɔtee atua tiaa me no afunu; wɔn asonsono renwu, na wɔn ogya nso rennum, na wɔn ho bɛyɛ adasamma nyinaa nwunu.”
