Judecată și mântuire
1„M‑am lăsat căutat de către cei ce nu întrebau;
M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau.
Am zis: «Iată‑Mă, iată‑Mă!»
către un neam care nu chema Numele Meu.
2Mi‑am întins mâinile toată ziua
către un popor răzvrătit.
Ei umblă pe o cale care nu este bună,
după gândurile lor.
3Sunt un popor care Mă provoacă la mânie,
pe față, neîncetat,
aducând jertfe în grădini
și arzând tămâie pe altare din cărămidă.
4Ei locuiesc în morminte
și înnoptează în locuri tainice,
mâncând carne de porc
și având în vase zeamă din bucate necurate.
5Ei zic: «Stai deoparte!
Nu te apropia de mine,
căci sunt prea sfânt pentru tine!»
Aceste lucruri sunt un fum în nările Mele,
un foc care arde toată ziua.
6Iată, stă scris înaintea Mea:
«Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin;
le voi răsplăti pe deplin în poala lor,
7atât pentru nelegiuirile voastre,
cât și pentru nelegiuirile părinților voștri»,
zice Domnul.
Pentru că au ars tămâie pe munți,
și M‑au sfidat pe dealuri,
voi măsura în poala lor
o răsplată deplină pentru faptele lor din trecut.“
8Așa vorbește Domnul:
„După cum se mai găsește must într‑un ciorchine,
iar cineva spune:
«Nu‑l distruge, căci încă se mai află o binecuvântare în el!»,
tot așa voi face și Eu de dragul robilor Mei:
nu‑i voi distruge pe toți.
9Voi face să iasă o sămânță9 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. din Iacov
și din Iuda un moștenitor al munților Mei!
Aleșii Mei îi vor moșteni
și robii Mei vor locui acolo.
10Șaronul va fi pășune pentru turme,
iar valea Acor10 Vezi Ios. 7:26. Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. – un loc de odihnă pentru cirezi,
pentru poporul care Mă caută.
11Cât despre voi, care‑L părăsiți pe Domnul,
care uitați de muntele Meu cel sfânt,
care întindeți o masă «Norocului»11 Ebr.: Gad
și umpleți o cupă de vin amestecat în cinstea «Destinului»11 Ebr.: Meni,
12vă voi destina sabiei.
Toți vă veți pleca pentru înjunghiere,
pentru că, atunci când am chemat, nu ați răspuns,
când am vorbit, nu ați ascultat,
ci ați făcut ce este rău în ochii Mei
și ați ales ceea ce nu‑Mi era plăcut.“
13De aceea așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, robii Mei vor mânca,
însă voi veți flămânzi.
Iată, robii Mei vor bea,
însă voi veți înseta.
Iată, robii Mei se vor bucura,
însă voi veți fi făcuți de rușine.
14Iată, robii Mei vor striga de bucurie dintr‑o inimă fericită,
însă voi veți striga dintr‑o inimă îndurerată
și veți geme dintr‑un duh zdrobit.
15Vă veți lăsa numele ca un blestem aleșilor Mei
și Stăpânul Domn vă va omorî,
iar robilor Săi le va pune un alt nume.
16Oricine va fi binecuvântat în țară,
va fi binecuvântat prin Dumnezeul adevărului,
și oricine va jura în țară,
va jura pe Dumnezeul adevărului,
pentru că necazurile de dinainte sunt uitate
și ascunse de ochii Mei.
Ceruri noi și un pământ nou
17Căci iată, creez ceruri noi
și un pământ nou!
Lucrurile de dinainte nu vor mai fi amintite
și nu vor mai reveni în mintea nimănui.
18Prin urmare, bucurați‑vă și veseliți‑vă pentru totdeauna
de ceea ce creez,
căci iată, creez Ierusalimul pentru a fi o veselie
și poporul lui, o bucurie.
19Mă voi bucura de Ierusalim
și Mă voi veseli de poporul Meu.
Nu se va mai auzi în el
nici plâns și nici strigăt.
20Nu va mai fi acolo
niciun sugar care să trăiască doar câteva zile
și niciun bătrân care să nu‑și împlinească zilele.
Cel care va muri la o sută de ani
va fi considerat tânăr20 Sau: Tânărul va muri la o sută de ani.
și cel care nu va ajunge20 Sau: și păcătosul care va ajunge. suta de ani
va fi considerat blestemat.
21Își vor construi case și vor locui în ele;
vor planta vii și vor mânca rodul lor.
22Ei nu vor mai zidi case ca alții să locuiască în ele,
nu vor mai planta ca alții să mănânce,
căci, precum zilele unui copac,
așa vor fi și zilele poporului Meu,
iar aleșii Mei se vor bucura pe deplin
de lucrul mâinilor lor.
23Ei nu vor trudi în zadar
și nu vor naște copii pentru teroare,
căci vor fi o sămânță binecuvântată de Domnul,
ei și urmașii lor.
24Înainte ca ei să Mă cheme, Eu le voi răspunde,
înainte să termine de vorbit, Eu îi voi auzi!
25Lupul și mielul vor paște împreună,
leul va mânca paie ca boul,
iar hrana șarpelui va fi țărâna!
Ei nu vor face rău și nu vor distruge nimic
pe tot muntele Meu cel sfânt,“ zice Domnul.
1I am sought of them that asked not for me; I am found of them that sought me not: I said, Behold me, behold me, unto a nation that was not called by my name. 2I have spread out my hands all the day unto a rebellious people, which walketh in a way that was not good, after their own thoughts; 3A people that provoketh me to anger continually to my face; that sacrificeth in gardens, and burneth incense upon altars of brick;65.3 upon…: Heb. upon bricks 4Which remain among the graves, and lodge in the monuments, which eat swine’s flesh, and broth of abominable things is in their vessels;65.4 broth: or, pieces 5Which say, Stand by thyself, come not near to me; for I am holier than thou. These are a smoke in my nose, a fire that burneth all the day.65.5 nose: or, anger 6Behold, it is written before me: I will not keep silence, but will recompense, even recompense into their bosom, 7Your iniquities, and the iniquities of your fathers together, saith the LORD, which have burned incense upon the mountains, and blasphemed me upon the hills: therefore will I measure their former work into their bosom.
8¶ Thus saith the LORD, As the new wine is found in the cluster, and one saith, Destroy it not; for a blessing is in it: so will I do for my servants’ sakes, that I may not destroy them all. 9And I will bring forth a seed out of Jacob, and out of Judah an inheritor of my mountains: and mine elect shall inherit it, and my servants shall dwell there. 10And Sharon shall be a fold of flocks, and the valley of Achor a place for the herds to lie down in, for my people that have sought me.
11¶ But ye are they that forsake the LORD, that forget my holy mountain, that prepare a table for that troop, and that furnish the drink offering unto that number.65.11 troop: or, Gad65.11 number: or, Meni, a pagan god 12Therefore will I number you to the sword, and ye shall all bow down to the slaughter: because when I called, ye did not answer; when I spake, ye did not hear; but did evil before mine eyes, and did choose that wherein I delighted not. 13Therefore thus saith the Lord GOD, Behold, my servants shall eat, but ye shall be hungry: behold, my servants shall drink, but ye shall be thirsty: behold, my servants shall rejoice, but ye shall be ashamed: 14Behold, my servants shall sing for joy of heart, but ye shall cry for sorrow of heart, and shall howl for vexation of spirit.65.14 vexation: Heb. breaking 15And ye shall leave your name for a curse unto my chosen: for the Lord GOD shall slay thee, and call his servants by another name: 16That he who blesseth himself in the earth shall bless himself in the God of truth; and he that sweareth in the earth shall swear by the God of truth; because the former troubles are forgotten, and because they are hid from mine eyes.
17¶ For, behold, I create new heavens and a new earth: and the former shall not be remembered, nor come into mind.65.17 come…: Heb. come upon the heart 18But be ye glad and rejoice for ever in that which I create: for, behold, I create Jerusalem a rejoicing, and her people a joy. 19And I will rejoice in Jerusalem, and joy in my people: and the voice of weeping shall be no more heard in her, nor the voice of crying. 20There shall be no more thence an infant of days, nor an old man that hath not filled his days: for the child shall die an hundred years old; but the sinner being an hundred years old shall be accursed. 21And they shall build houses, and inhabit them; and they shall plant vineyards, and eat the fruit of them. 22They shall not build, and another inhabit; they shall not plant, and another eat: for as the days of a tree are the days of my people, and mine elect shall long enjoy the work of their hands.65.22 shall long…: Heb. shall make them continue long, or, shall wear out 23They shall not labour in vain, nor bring forth for trouble; for they are the seed of the blessed of the LORD, and their offspring with them. 24And it shall come to pass, that before they call, I will answer; and while they are yet speaking, I will hear. 25The wolf and the lamb shall feed together, and the lion shall eat straw like the bullock: and dust shall be the serpent’s meat. They shall not hurt nor destroy in all my holy mountain, saith the LORD.
