Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 64

1O, de ai despica cerurile şi ai coborî!
    Cum ar tremura munţii înaintea Ta!
Ca focul care aprinde vreascurile
    sau face ca apa să fiarbă,
aşa să-Ţi faci cunoscut Numele duşmanilor Tăi,
    pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
Când ai făcut lucruri înfricoşătoare, la care nu ne aşteptam,
    când Te-ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta.
Din vremuri străvechi nu s-a pomenit,
    nici o ureche n-a auzit
şi nici un ochi n-a văzut vreun alt Dumnezeu în afară de Tine,
    Care să lucreze pentru cei ce-L aşteaptă.
Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, împlinesc dreptatea,
    a celor ce, pe căile Tale, îşi aduc aminte de Tine.
Dar iată că te-ai mâniat,
    pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
        Şi să mai fim oare mântuiţi?[a]
Toţi am devenit ca nişte necuraţi
    şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toţi ne ofilim ca o frunză,
    şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul.
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
    sau să încerce să se ţină strâns de Tine,
căci Ţi-ai ascuns faţa de noi,
    şi ne-ai lăsat să pierim din cauza nedreptăţilor noastre.

Dar Doamne, Tu eşti Tatăl nostru!
    Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru;
        noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale.
Nu te mânia prea tare, Doamne!
    Nu-ţi aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
        Priveşte spre noi, Te rugăm, căci suntem cu toţii poporul Tău!
10 Cetăţile Tale sfinte au devenit o pustie;
    Sionul însuşi este o pustie,
        iar Ierusalimul o pustietate.
11 Templul[b] nostru sfânt şi plin de slavă,
    în care părinţii noştri Te lăudau,
a fost dat pradă flăcărilor
    şi toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12 După toate acestea, Doamne, vei rămâne totuşi deoparte?
    Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de aspru?“

Notas al pie

  1. Isaia 64:5 Sensul în ebraică al ultimelor trei versuri este nesigur; sau: Dar, pentru că am continuat să păcătuim / iată că Tu te-ai mâniat; / acum vom umbla în căile Tale / şi vom fi mântuiţi.
  2. Isaia 64:11 Lit.: Casa

Nova Versão Internacional

Isaías 64

1Ah, se rompesses os céus e descesses!
    Os montes tremeriam diante de ti!
Como quando o fogo acende
    os gravetos e faz a água ferver,
desce, para que os teus inimigos
    conheçam o teu nome
e as nações tremam diante de ti!
Pois, quando fizeste coisas tremendas,
    coisas que não esperávamos,
    desceste,
e os montes tremeram diante de ti.
Desde os tempos antigos ninguém ouviu,
    nenhum ouvido percebeu,
e olho nenhum viu outro Deus, além de ti,
que trabalha para aqueles
    que nele esperam.
Vens ajudar aqueles
    que praticam
    a justiça com alegria,
que se lembram de ti e dos teus caminhos.
Mas, prosseguindo nós em nossos pecados,
    tu te iraste.
Como, então, seremos salvos?
Somos como o impuro — todos nós!
Todos os nossos atos de justiça
    são como trapo imundo.
Murchamos como folhas,
e como o vento as nossas iniqüidades
    nos levam para longe.
Não há ninguém
    que clame pelo teu nome,
que se anime a apegar-se a ti,
pois escondeste de nós o teu rosto
e nos deixaste perecer
    por causa das nossas iniqüidades.
Contudo, Senhor, tu és o nosso Pai.
    Nós somos o barro; tu és o oleiro.
Todos nós somos obra das tuas mãos.
Não te ires demais, ó Senhor!
Não te lembres constantemente
    das nossas maldades.
Olha para nós!
Somos o teu povo!
10 As tuas cidades sagradas
    transformaram-se em deserto.
Até Sião virou um deserto,
    e Jerusalém, uma desolação!
11 O nosso templo santo e glorioso,
onde os nossos antepassados
    te louvavam,
foi destruído pelo fogo,
e tudo o que nos era precioso
    está em ruínas.
12 E depois disso tudo, Senhor,
    ainda irás te conter?
Ficarás calado
    e nos castigarás
    além da conta?