1O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
3Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s‑au cutremurat înaintea Ta.
4Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit,
și niciun ochi n‑a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.
5Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te‑ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi izbăviți?5 Sensul ultimelor trei versuri este nesigur.
6Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți‑ai ascuns fața de noi,
și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuși este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
11Casa noastră sfântă și măreață,
în care părinții noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
12După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
1愿你裂天而降！
愿群山在你面前战抖！
2求你使敌人认识你的威名，
使列国在你面前颤抖，
如火烧干柴使水沸腾。
3你曾降临，行超乎我们预料的可畏之事，
那时群山在你面前战抖。
4自古以来，从未见过，
也未听过有任何神明像你一样为信奉他的人行奇事。
5你眷顾乐于行义、遵行你旨意的人。
我们不断地犯罪惹你发怒，
我们怎能得救呢？
6我们的善行不过像肮脏的衣服，
我们都像污秽的人，
像渐渐枯干的叶子，
我们的罪恶像风一样把我们吹去。
7无人呼求你，
无人向你求助，
因为你掩面不理我们，
让我们在自己的罪中灭亡。
8但耶和华啊，你是我们的父亲。
我们是陶泥，你是窑匠，
你亲手造了我们。
9耶和华啊，求你不要大发烈怒，
不要永远记着我们的罪恶。
我们都是你的子民，
求你垂顾我们。
10你的众圣城已沦为荒场，
甚至锡安已沦为荒场，
耶路撒冷已沦为废墟。
11我们那圣洁、华美的殿——我们祖先颂赞你的地方已被焚毁，
我们珍爱的一切都被摧毁。
12耶和华啊，你怎能坐视不理呢？
你仍然保持缄默，使我们重重地受罚吗？
