Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
2– De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3– Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
4Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
6Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7Voi vesti îndurările Domnului
și isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vesti marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,9 Lit.: În tot necazul lor, pentru El [a fost] necaz.
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
10Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11Atunci ei și‑au adus aminte11 Sau: Fie ca El să‑Și aducă aminte. de zilele străvechi,
când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
13Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
14și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
15Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
16Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
17De ce, Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
18Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.
O Dia da Vingança e da Redenção
1Quem é aquele que vem de Edom,
que vem de Bozra, com as roupas tingidas de vermelho?
Quem é aquele que, num manto de esplendor,
avança a passos largos na grandeza da sua força?
“Sou eu, que falo com retidão,
poderoso para salvar.”
2Por que tuas roupas estão vermelhas,
como as de quem pisa uvas no lagar?
3“Sozinho pisei uvas no lagar;
das nações ninguém esteve comigo.
Eu as pisoteei na minha ira
e as pisei na minha indignação;
o sangue delas respingou na minha roupa,
e eu manchei toda a minha veste.
4Pois o dia da vingança estava no meu coração,
e chegou o ano da minha redenção.
5Olhei, e não havia ninguém para ajudar-me;
mostrei assombro, e não havia ninguém para apoiar-me.
Por isso o meu braço me ajudou,
e a minha ira deu-me apoio.
6Na minha ira pisoteei as nações;
na minha indignação eu as embebedei
e derramei na terra o sangue delas.”
Oração e Louvor
7Falarei da bondade do Senhor,
dos seus gloriosos feitos,
por tudo o que o Senhor fez por nós,
sim, de quanto bem ele fez à nação de Israel,
conforme a sua compaixão
e a grandeza da sua bondade.
8“Sem dúvida eles são o meu povo”, disse ele;
“são filhos que não me vão trair”;
e assim ele se tornou o Salvador deles.
9Em toda a aflição do seu povo ele também se afligiu,
e o anjo da sua presença os salvou.
Em seu amor e em sua misericórdia ele os resgatou;
foi ele que sempre os levantou
e os conduziu nos dias passados.
10Apesar disso, eles se revoltaram
e entristeceram o seu Espírito Santo.
Por isso ele se tornou inimigo deles
e lutou pessoalmente contra eles.
11Então o seu povo recordou63.11 Ou Que ele, porém, recorde o o passado,
o tempo de Moisés e a sua geração:
Onde está aquele que os fez passar através do mar,
com o pastor do seu rebanho?
Onde está aquele que entre eles
pôs o seu Espírito Santo,
12que com o seu glorioso braço
esteve à mão direita de Moisés,
que dividiu as águas diante deles
para alcançar renome eterno,
13e os conduziu através das profundezas?
Como o cavalo em campo aberto,
eles não tropeçaram;
14como o gado que desce à planície,
foi-lhes dado descanso pelo Espírito do Senhor.
Foi assim que guiaste o teu povo
para fazer para ti um nome glorioso.
15Olha dos altos céus,
da tua habitação elevada, santa e gloriosa.
Onde estão o teu zelo e o teu poder?
Retiveste a tua bondade e a tua compaixão;
elas já nos faltam!
16Entretanto, tu és o nosso Pai.
Abraão não nos conhece e Israel nos ignora;
tu, Senhor, és o nosso Pai
e, desde a antiguidade, te chamas nosso Redentor.
17Senhor, por que nos fazes andar longe dos teus caminhos
e endureces o nosso coração para não termos temor de ti?
Volta, por amor dos teus servos,
por amor das tribos que são a tua herança!
18Por pouco tempo o teu povo possuiu o teu santo lugar;
depois os nossos inimigos pisotearam o teu santuário.
19Somos teus desde a antiguidade,
mas aqueles tu não governaste;
eles não foram chamados pelo teu nome.63.19 Ou Somos como aqueles que jamais governaste, como os que jamais foram chamados pelo teu nome.