Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 63

Ziua răzbunării Domnului şi a răscumpărării

1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
    Care vine cu hainele roşii din Boţra?!
Cine este Acesta, înveşmântat atât de frumos,
    păşind atât de plin de putere?!

– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
    şi Care am putere să mântuiesc!

– De ce-Ţi sunt hainele roşii
    şi veşmintele ca ale unuia care calcă în teasc?

– Eu singur am călcat în teasc,
    iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine.
Le-am călcat în mânia Mea,
    le-am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi-a stropit hainele,
    astfel că pe toate Mi le-am pătat.
Căci ziua răzbunării era în inima Mea
    şi anul răscumpărării Mele sosise.
M-am uitat şi nu era nimeni să Mă ajute;
    am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, puterea Mea Mi-a adus izbândă
    şi mânia Mea M-a sprijinit.
Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
    le-am îmbătat în furia Mea
        şi le-am vărsat sângele pe pământ.

Laudă şi mărturisire

„Voi vesti îndurările Domnului
    şi isprăvile Domnului,
        potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi;
voi vesti marea Lui bunătate
    faţă de Casa lui Israel,
pe care i-a arătat-o potrivit îndurării Sale
    şi potrivit bogăţiei dragostei Lui.
El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,
    fiii care nu Mă vor trăda»,
        şi astfel El a devenit Mântuitorul lor.
În tot ce au suferit,
    a suferit împreună cu ei,
        iar Îngerul Prezenţei Sale i-a izbăvit.
În dragostea şi în mila Sa
    El i-a răscumpărat;
i-a ridicat şi i-a purtat
    în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit
    şi L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S-a făcut duşmanul lor
    şi a luptat El Însuşi împotriva lor.

11 Atunci ei şi-au adus aminte[a] de zilele străvechi,
    de zilele când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i-a trecut prin mare
    împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
    Duhul Său cel Sfânt,
12 Acela Care Şi-a trimis braţul slăvit
    să-i fie mână dreaptă lui Moise,
Acela Care a despărţit apele înaintea lor
    pentru a-Şi face un renume veşnic,
13         Acela Care i-a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
    ei nu s-au împiedicat
14 şi asemenea unor vite ce coboară în câmpie,
    aşa i-a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ţi-ai călăuzit Tu poporul,
    pentru a-Ţi face un Nume slăvit.

15 Priveşte din ceruri şi vezi,
    din Locuinţa Ta sfântă şi slăvită!
Unde-Ţi sunt râvna şi puterea?
    Fiorul Tău lăuntric şi compasiunea Ta
        s-au retras de la mine.
16 Totuşi Tu eşti Tatăl nostru,
    chiar dacă Avraam nu ne cunoaşte,
        chiar dacă Israel nu ne recunoaşte;
Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru,
    din vechime Tu Te numeşti «Răscumpărătorul nostru»!
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
    De ce ne-ai împietrit inimile, ca să nu ne mai temem de Tine?
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi,
    de dragul seminţiilor ce-Ţi sunt moştenire!
18 Pentru puţină vreme poporul Tău cel sfânt a avut parte de Lăcaşul Tău,
    dar acum duşmanii noştri l-au călcat în picioare.
19 Am fost multă vreme ca unii care nu erau sub stăpânirea Ta,
    ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.[b]

Notas al pie

  1. Isaia 63:11 Sau: Fie ca El să-Şi aducă aminte
  2. Isaia 63:19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.

Nova Versão Internacional

Isaías 63

O Dia da Vingança e da Redenção

1Quem é aquele que vem de Edom,
que vem de Bozra, com as roupas
    tingidas de vermelho?
Quem é aquele que,
    num manto de esplendor,
avança a passos largos
    na grandeza da sua força?

“Sou eu, que falo com retidão,
    poderoso para salvar.”

Por que tuas roupas estão vermelhas,
    como as de quem pisa uvas no lagar?

“Sozinho pisei uvas no lagar;
    das nações ninguém esteve comigo.
Eu as pisoteei na minha ira
    e as pisei na minha indignação;
o sangue delas respingou
    na minha roupa,
e eu manchei toda a minha veste.
Pois o dia da vingança
    estava no meu coração,
e chegou o ano da minha redenção.
Olhei, e não havia ninguém
    para ajudar-me,
mostrei assombro,
    e não havia ninguém para apoiar-me.
Por isso o meu braço me ajudou,
    e a minha ira deu-me apoio.
Na minha ira pisoteei as nações;
    na minha indignação eu as embebedei
e derramei na terra o sangue delas.”

Oração e Louvor

Falarei da bondade do Senhor,
    dos seus gloriosos feitos,
por tudo o que o Senhor fez por nós,
sim, de quanto bem ele fez
    à nação de Israel,
conforme a sua compaixão
    e a grandeza da sua bondade.
“Sem dúvida eles são o meu povo”,
    disse ele;
“são filhos que não me vão trair”;
e assim ele se tornou o Salvador deles.
Em toda a aflição do seu povo
    ele também se afligiu,
e o anjo da sua presença os salvou.
Em seu amor e em sua misericórdia
    ele os resgatou;
foi ele que sempre os levantou
    e os conduziu nos dias passados.
10 Apesar disso, eles se revoltaram
    e entristeceram o seu Espírito Santo.
Por isso ele se tornou inimigo deles
    e lutou pessoalmente contra eles.

11 Então o seu povo recordou[a] o passado,
    o tempo de Moisés e a sua geração:
Onde está aquele que os fez
    passar através do mar,
    com o pastor do seu rebanho?
Onde está aquele que entre eles
    pôs o seu Espírito Santo,
12 que com o seu glorioso braço
    esteve à mão direita de Moisés,
que dividiu as águas diante deles
    para alcançar renome eterno,
13 e os conduziu através das profundezas?
Como o cavalo em campo aberto,
    eles não tropeçaram;
14 como o gado que desce à planície,
    foi-lhes dado descanso
    pelo Espírito do Senhor.
Foi assim que guiaste o teu povo
    para fazer para ti um nome glorioso.
15 Olha dos altos céus,
    da tua habitação elevada, santa e gloriosa.
Onde estão o teu zelo e o teu poder?
Retiveste a tua bondade
    e a tua compaixão;
elas já nos faltam!
16 Entretanto, tu és o nosso Pai.
Abraão não nos conhece
    e Israel nos ignora;
tu, Senhor, és o nosso Pai,
e desde a antigüidade te chamas
    nosso Redentor.
17 Senhor, por que nos fazes andar
    longe dos teus caminhos
e endureces o nosso coração
    para não termos temor de ti?
Volta, por amor dos teus servos,
    por amor das tribos que são a tua herança!
18 Por pouco tempo o teu povo possuiu
    o teu santo lugar;
depois os nossos inimigos
    pisotearam o teu santuário.
19 Somos teus desde a antigüidade,
    mas aqueles tu não governaste;
eles não foram chamados pelo teu nome.[b]

Notas al pie

  1. 63.11 Ou Que ele, porém, recorde do
  2. 63.19 Ou Somos como aqueles que jamais governaste, como os que jamais foram chamados pelo teu nome.