Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
2– De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
3– Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
4Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
6Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7Voi vesti îndurările Domnului
și isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vesti marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
9Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,9 Lit.: În tot necazul lor, pentru El [a fost] necaz.
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
10Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11Atunci ei și‑au adus aminte11 Sau: Fie ca El să‑Și aducă aminte. de zilele străvechi,
când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
13Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
14și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
15Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
16Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
17De ce, Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
18Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.
يوم انتقام الرب وفدائه
1مَنْ هَذَا الْمُقْبِلُ مِنْ أَدُومَ، بِثِيَابٍ حَمْرَاءَ مِنْ بُصْرَةَ؛ هَذَا الْمُتَسَرْبِلُ بِالْبَهَاءِ. السَّائِرُ بِخُيَلاءِ قُوَّتِهِ؟ إِنَّهُ أَنَا الرَّبُّ النَّاطِقُ بِالْبِرِّ، الْعَظِيمُ لِلْخَلاصِ. 2مَا بَالُ رِدَائِكَ أَحْمَرُ وَثِيَابِكَ كَمَنْ دَاسَ عِنَبَ الْمِعْصَرَةِ؟ 3لَقَدْ دُسْتُ الْمِعْصَرَةَ وَحْدِي، وَلَمْ يَكُنْ مَعِي أَحَدٌ مِنَ الشُّعُوبِ. قَدْ دُسْتُهُمْ فِي سَخَطِي وَوَطِئْتُهُمْ فِي غَيْظِي، فَتَنَاثَرَ دَمُهُمْ عَلَى رِدَائِي وَلَطَخْتُ ثِيَابِي. 4لأَنَّ يَوْمَ الانْتِقَامِ كَانَ كَامِناً فِي قَلْبِي، وَسَنَةَ مَفْدِيِّيَّ قَدْ أَتَتْ. 5تَلَفَّتُّ فَلَمْ أَعْثُرْ عَلَى مُعِينٍ، وَعَجِبْتُ إِذْ لَمْ يَكُنْ مِنْ نَاصِرٍ، فَانْتَصَرْتُ بِقُوَّةِ ذِرَاعِي، وَتَأَيَّدْتُ بِنَجْدَةِ سَخَطِي، 6فَدُسْتُ الشُّعُوبَ فِي غَيْظِي، وَأَسْكَرْتُهُمْ فِي غَضَبِي، وَسَكَبْتُ دِمَاءَهُمْ فَوْقَ الأَرْضِ.
تسبيح وصلاة
7أَلْهَجُ بِرَأْفَاتِ الرَّبِّ وَتَسَابِيحِهِ وَإحْسَانَاتِهِ الَّتِي أَغْدَقَهَا عَلَى بَيْتِ إِسْرَائِيلَ بِفَضْلِ خَيْرِهِ وَرَحْمَتِهِ. 8لأَنَّهُ قَالَ: إِنَّهُمْ حَقّاً شَعْبِي وَأَبْنَاءُ أَوْفِيَاءُ، لَنْ يَعُودُوا لِلْبَاطِلِ، فَخَلَّصَهُمْ. 9تَضَايَقَ فِي كُلِّ ضِيقَاتِهِمْ، وَمَلاكُ حَضْرَتِهِ أَنْقَذَهُمْ، وَبِفَضْلِ مَحَبَّتِهِ وَحَنَانِهِ افْتَدَاهُمْ وَرَفَعَهُمْ وَحَمَلَهُمْ طَوَالَ الأَيَّامِ الْغَابِرَةِ.
10لَكِنَّهُمْ تَمَرَّدُوا وَأَحْزَنُوا رُوحَهُ فَاسْتَحَالَ إِلَى عَدُوٍّ لَهُمْ وَحَارَبَهُمْ بِنَفْسِهِ. 11ثُمَّ تَذَكَّرُوا الأَيَّامَ الْقَدِيمَةَ، أَيَّامَ مُوسَى عَبْدِهِ وَتَسَاءَلُوا: أَيْنَ مَنْ أَصْعَدَنَا مِنَ الْبَحْرِ مَعَ رَاعِي قَطِيعِهِ؟ أَيْنَ مَنْ أَقَامَ رُوحَهُ الْقُدُّوسَ فِي وَسَطِنَا؟ 12مَنْ جَعَلَ ذِرَاعَ قُوَّتِهِ الْمَجِيدَةِ تَسِيرُ إِلَى يَمِينِ مُوسَى؟ مَنْ شَقَّ مِيَاهَ الْبَحْرِ أَمَامَنَا لِيَكْتَسِبَ اسْماً أَبَدِيًّا؟ 13مَنِ اقْتَادَنَا فِي اللُّجَجِ؟ فَسِرْنَا كَفَرَسٍ فِي الْبَرِّيَّةِ مِنْ غَيْرِ أَنْ نَعْثُرَ؟ 14كَقَطِيعٍ مُنْحَدِرٍ إِلَى وَادٍ، أَنْعَمَ عَلَيْهِمْ رُوحُ الرَّبِّ بِالرَّاحَةِ، هَكَذَا هَدَيْتَ شَعْبَكَ لِتَصْنَعَ لِنَفْسِكَ اسْماً مَجِيداً.
15تَطَلَّعْ مِنَ السَّمَاءِ وَانْظُرْ مِنْ مَسْكَنِكَ الْمُقَدَّسِ وَالْمَجِيدِ. أَيْنَ غَيْرَتُكَ وَاقْتِدَارُكَ؟ قَدِ امْتَنَعَ عَنِّي لَهِيبُ أَشْوَاقِكَ وَإِحْسَانَاتِكَ. 16فَأَنْتَ هُوَ أَبُونَا، مَعَ أَنَّ إِبْرَاهِيمَ لَا يَعْرِفُنَا، وَإِسْرَائِيلَ لَا يَعْتَرِفُ بِنَا، فَأَنْتَ أَيُّهَا الرَّبُّ، هُوَ أَبُونَا، وَاسْمُكَ فَادِينَا مُنْذُ الْقَدِيمِ.
17لِمَاذَا يَا رَبُّ تَرَكْتَنَا نَضِلُّ عَنْ طُرُقِكَ وَقَسَّيْتَ قُلُوبَنَا حَتَّى لَمْ نَعُدْ نَتَّقِيكَ؟ ارْجِعْ إِلَيْنَا مِنْ أَجْلِ عَبِيدِكَ، أَسْبَاطِ مِيرَاثِكَ. 18قَدْ دَاسَ أَعْدَاؤُنَا هَيْكَلَكَ الَّذِي امْتَلَكَهُ شَعْبُكَ الْمُقَدَّسُ زَمَناً يَسِيراً، 19وَأَصْبَحْنَا نَظِيرَ الَّذِينَ لَمْ تَتَسَلَّطْ عَلَيْهِمْ قَطُّ وَلَمْ يُدْعَ عَلَيْهِمْ بِاسْمِكَ.
