Viziunea lui Isaia și chemarea lui
1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul1 Ebr.: hekal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait) [peste tot în carte].. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4Ușorii4 Sau: Temelia. și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.
5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“
6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“
8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
– Iată‑mă! Trimite‑mă!
9El a zis:
– Du‑te și spune‑i acestui popor:
„Să auziți cu auzul,9 Sau: Să auziți auzind, un idiom ebraic cu sensul de a auzi mereu. dar să nu înțelegeți
și să priviți cu privirea,9 Sau: Să priviți privind, un idiom ebraic cu sensul de a privi mereu. dar să nu pricepeți!“
10Împietrește10 Lit.: Îngrașă inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11Atunci am întrebat:
– Până când, Stăpâne?
El mi‑a răspuns:
– Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină
și vor fi lipsite de locuitori,
până când casele vor rămâne goale,
iar ogoarele devastate și pustii;
12până când Domnul îi va trimite pe toți departe,
iar țara va rămâne în întregime părăsită.
13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
Gods opdracht aan Jesaja
1In het jaar dat koning Uzzia stierf, zag ik de Here! Hij zat op een hoge troon en de tempel was gevuld met zijn glorie. 2Boven Hem zweefden machtige serafs met zes vleugels. Met twee vleugels bedekten zij hun gezichten, met twee andere bedekten zij hun voeten en met de andere twee vlogen zij. 3In een groot koor riepen zij elkaar toe: ‘Heilig, heilig, heilig is de Here van de hemelse legers, de hele aarde is met zijn glorie gevuld.’ 4Een machtig koor was het! De tempel trilde op zijn grondvesten en het heiligdom vulde zich met rook.
5Toen zei ik: ‘Ik ben ten dode opgeschreven, ik moet zwijgen want ik heb onreine lippen. En nu heb ik de Koning gezien, de Here van de hemelse legers.’ 6Toen vloog een van de serafs naar het altaar en pakte er met een tang een gloeiende kool uit. 7Hij raakte met de gloeiende kool mijn lippen aan en zei: ‘Nu deze kool uw lippen heeft aangeraakt, is uw ongerechtigheid verdwenen. Al uw zonden zijn u vergeven.’
8Toen hoorde ik de Here vragen: ‘Wie zal Ik als boodschapper naar mijn volk sturen? Wie zal namens Ons gaan?’ En ik zei: ‘Here, stuurt U mij! Ik zal gaan!’
9En Hij zei: ‘Ja, ga maar. Zeg dit tegen mijn volk: “Hoewel u mijn woorden herhaaldelijk hoort, zult u ze niet begrijpen. Ook al kijkt u oplettend toe als Ik mijn werk volbreng, dan nog zult u niet weten wat het te betekenen heeft.” 10Maak hun hart onverschillig, stop hun oren dicht en sluit hun ogen. Ik wil niet dat zij zien, horen of begrijpen, dan kunnen zij niet naar Mij terugkeren en genezen worden.’
11Toen zei ik: ‘Hoelang moet dat duren, Here?’ En Hij antwoordde: ‘Net zolang tot hun steden zijn verwoest en er niemand meer woont. Tot hun land een woestenij is geworden 12en zij allemaal als slaven naar verre landen zijn weggevoerd en het hele land Israël uitgestorven is! 13Zelfs al blijft slechts een tiende deel over, een schamel restant, dan zal ook dat worden aangevallen en verwoest. Toch zal het zijn als een omgehakte boom waarvan de stronk blijft staan en voor nieuw leven zorgt.’
