Isaia 59 – NTLR & TNCV

Păcat, căință și mântuire

1Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă să izbăvească,

nici urechea Lui prea surdă ca să audă,

2ci nelegiuirile voastre v‑au separat

de Dumnezeul vostru

și păcatele voastre I‑au ascuns fața de voi,

astfel că nu vă aude.

3Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge

și degetele cu nelegiuire;

buzele voastre spun minciuni

iar limba voastră murmură nedreptate.

4Nimeni nu cheamă la dreptate,

niciunul nu judecă cu credincioșie,

ci se încred în deșertăciune și spun minciuni,

zămislesc necaz și dau naștere la nelegiuire.

5Clocesc ouă de vipere

și țes pânză de păianjen.

Oricine le mănâncă ouăle moare,

iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.

6Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte

și ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut.

Faptele lor sunt niște fapte nelegiuite

și numai acte de violență se află în mâinile lor.

7Picioarele lor aleargă spre rău

și se grăbesc să verse sânge nevinovat;

gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii,

iar pe căile lor se află prăpădul și distrugerea.

8N‑au cunoscut calea păcii

și dreptatea nu se află pe potecile lor.

Au strâmbat cărările pe care pășesc,

astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaște pacea.

9De aceea judecata dreaptă se află departe de noi

și dreptatea nu ajunge până la noi.

Așteptăm lumina, dar iată că nu este decât întuneric;

așteptăm strălucirea, dar umblăm în beznă.

10Bâjbâim ca niște orbi de‑a lungul unui zid,

bâjbâim ca niște oameni fără vedere;

ne împiedicăm la amiază ca pe‑nserate

și între cei puternici suntem ca niște morți.

11Mormăim cu toții ca niște urși

și ne jelim ca niște porumbei.

Așteptăm justiția, dar aceasta nu există;

așteptăm izbăvirea, dar ea este departe de noi.

12Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta

și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră.

Ne purtăm fărădelegile cu noi

și ne cunoaștem nelegiuirile.

13Ne‑am răzvrătit și am înșelat împotriva Domnului,

ne‑am întors de la a‑L urma pe Dumnezeul nostru,

am vorbit de asuprire și de apostazie,

am plănuit și am rostit din inimă

cuvinte mincinoase.

14Astfel, justiția este îndepărtată

și dreptatea stă la distanță,

căci adevărul se împiedică în piață

și onestitatea nu poate intra.

15Adevărul nu este de găsit

și cel ce se îndepărtează de rău devine o pradă.

Domnul a văzut și nu I‑a plăcut

că nu mai era justiție.

16El a văzut că nu era nimeni,

a fost uimit că nu era nimeni care să mijlocească,

așa că brațul Său I‑a adus izbăvire

și dreptatea Sa L‑a sprijinit.

17S‑a îmbrăcat cu dreptatea precum cu o platoșă

și Și‑a pus pe cap coiful mântuirii;

S‑a îmbrăcat cu hainele răzbunării

și S‑a înfășurat cu râvna precum cu o mantie.

18Va răsplăti fiecăruia după faptele lui:

vrăjmașilor Săi le va da mânie

și dușmanilor Săi – răsplata cuvenită.

Le va da insulelor răsplata cuvenită.

19Așa că, cei din apus se vor teme de Numele Domnului,

iar cei de la răsăritul soarelui se vor teme de slava Lui.

Căci El va veni ca un râu puternic,

condus de Duhul19 Sau: vântul. Domnului.19 Sau: Lui. / Când vrăjmașul va veni ca un potop, / Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

20„Răscumpărătorul va veni în Sion,

la cei din Iacov, care se întorc de la fărădelege, zice Domnul.

21Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, Care este peste tine și cuvintele Mele, pe care le‑am pus în gura ta, nu se vor mai îndepărta din gura ta, din gura seminței tale sau din gura urmașilor seminței tale, zice Domnul, de acum și pentru totdeauna.»