Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 59

Păcat, căinţă şi mântuire

1Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă să mântuiască,
    nici urechea Lui prea surdă ca să audă,
ci nedreptăţile voastre v-au separat
    de Dumnezeul vostru
şi păcatele voastre I-au ascuns faţa de voi,
    astfel că nu vă aude.
Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge
    şi degetele cu nedreptate;
buzele voastre spun minciuni
    iar limba voastră murmură nelegiuiri.
Nimeni nu cheamă la dreptate,
    nici unul nu-şi susţine cauza cu sinceritate,
ci se bazează pe vorbe goale şi spun minciuni,
    zămislesc necaz şi dau naştere la rău.
Clocesc ouă de vipere
    şi ţes pânză de păianjen.
Oricine le mănâncă ouăle moare,
    iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.
Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte
    şi ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut.
Faptele lor sunt nişte fapte nedrepte

şi numai acte de violenţă se află în mâinile lor.

Picioarele lor aleargă spre rău
    şi se grăbesc să verse sânge nevinovat;
gândurile lor sunt gânduri de răutate,
    iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea.
Ei nu cunosc calea păcii
    şi dreptatea nu se află pe potecile lor.
Au strâmbat cărările pe care păşesc,
    astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaşte pacea.

De aceea judecata dreaptă se află departe de noi
    şi dreptatea nu ajunge până la noi.
Căutăm lumina, dar nu este decât întuneric;
    căutăm strălucirea, dar umblăm în beznă.
10 Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid,
    bâjbâim ca nişte oameni fără vedere;
ne împiedicăm la amiază ca pe-nserate
    şi între cei puternici suntem ca nişte morţi.
11 Mormăim cu toţii ca nişte urşi
    şi ne jelim trişti ca nişte porumbei.
Căutăm dreptatea, dar aceasta nu există,
    căutăm mântuirea, dar aceasta este departe de noi.

12 Căci răzvrătirile noastre sunt multe înaintea Ta
    şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră.
Ne purtăm răzvrătirile cu noi
    şi ne cunoaştem nelegiuirile:
13 răzvrătire şi înşelăciune împotriva Domnului,
    spatele întors către Dumnezeul nostru,
instigare la asuprire şi revoltă,
    plănuire de cuvinte mincinoase
        şi rostirea lor din inimă.
14 Astfel, justiţia este îndepărtată
    şi dreptatea stă la distanţă,
căci adevărul se împiedică în piaţă
    şi onestitatea nu poate intra.
15 Adevărul nu este de găsit
    şi oricine se abţine de la rău devine o victimă.

Domnul a văzut şi nu I-a plăcut
    că nu mai era dreptate.
16 El a văzut că nu era nimeni,
    a fost uimit că nu era nimeni care să intervină,
aşa că braţul Său I-a adus mântuire
    şi dreptatea Sa L-a sprijinit.
17 S-a îmbrăcat cu dreptatea precum cu o platoşă
    şi Şi-a pus pe cap coiful mântuirii;
s-a îmbrăcat cu hainele răzbunării
    şi s-a înfăşurat cu râvna precum cu o mantie.
18 Va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
duşmanilor Săi le va da mânie
    şi vrăjmaşilor Săi – răsplata cuvenită.
        Le va da ţinuturilor de lângă mare răsplata cuvenită.
19 Aşa că, cei din apus se vor teme de Numele Domnului
    şi cei de la răsăritul soarelui vor avea teamă de slava Lui,
căci El va veni ca un râu vijelios,
    condus de Duhul[a] Domnului.[b]

20 «Răscumpărătorul va veni în Sion,
    la cei din Iacov, care se întorc de la nelegiuire,
        zice Domnul.

21 Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Care este peste tine şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai îndepărta din gura ta, din gura copiilor tăi sau din gura urmaşilor copiilor tăi, zice Domnul, de acum şi pentru totdeauna.»

Notas al pie

  1. Isaia 59:19 Sau: vântul
  2. Isaia 59:19 Sau: Lui. / Când vrăjmaşul va veni ca un potop, / Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

Nova Versão Internacional

Isaías 59

Pecado, Confissão e Redenção

1Vejam! O braço do Senhor
    não está tão encolhido que não possa salvar,
e o seu ouvido tão surdo
    que não possa ouvir.
Mas as suas maldades separaram
    vocês do seu Deus;
os seus pecados esconderam de vocês
    o rosto dele,
e por isso ele não os ouvirá.
Pois as suas mãos
    estão manchadas de sangue,
    e os seus dedos, de culpa.
Os seus lábios falam mentiras,
    e a sua língua murmura palavras ímpias.
Ninguém pleiteia sua causa com justiça,
    ninguém faz defesa com integridade.
Apóiam-se em argumentos vazios
    e falam mentiras;
concebem maldade e geram iniqüidade.
Chocam ovos de cobra
    e tecem teias de aranha.
Quem comer seus ovos morre,
    e de um ovo esmagado sai uma víbora.
Suas teias não servem de roupa;
    eles não conseguem cobrir-se
    com o que fazem.
Suas obras são más,
e atos de violência estão em suas mãos.
Seus pés correm para o mal,
    ágeis em derramar sangue inocente.
Seus pensamentos são maus;
ruína e destruição
    marcam os seus caminhos.
Não conhecem o caminho da paz;
    não há justiça em suas veredas.
Eles as transformaram
    em caminhos tortuosos;
quem andar por eles não conhecerá a paz.

Por isso a justiça está longe de nós,
    e a retidão não nos alcança.
Procuramos, mas tudo são trevas;
buscamos claridade,
    mas andamos em sombras densas.
10 Como o cego caminhamos
    apalpando o muro,
tateamos como quem não tem olhos.
Ao meio-dia tropeçamos
    como se fosse noite;
entre os fortes somos como os mortos.
11 Todos nós urramos como ursos;
    gememos como pombas.
Procuramos justiça, e nada!
Buscamos livramento, mas está longe!

12 Sim, pois são muitas
    as nossas transgressões diante de ti,
e os nossos pecados
    testemunham contra nós.
As nossas transgressões
    estão sempre conosco,
e reconhecemos as nossas iniqüidades:
13 rebelar-nos contra o Senhor e traí-lo,
deixar de seguir o nosso Deus,
fomentar a opressão e a revolta,
proferir as mentiras que os nossos
    corações conceberam.
14 Assim a justiça retrocede,
    e a retidão fica à distância,
pois a verdade caiu na praça
    e a honestidade não consegue entrar.
15 Não se acha a verdade em parte alguma,
e quem evita o mal
    é vítima de saque.

Olhou o Senhor e indignou-se
    com a falta de justiça.
16 Ele viu que não havia ninguém,
    admirou-se porque ninguém intercedeu;
então o seu braço lhe trouxe livramento
    e a sua justiça deu-lhe apoio.
17 Usou a justiça como couraça,
pôs na cabeça o capacete da salvação;
vestiu-se de vingança
e envolveu-se no zelo como numa capa.
18 Conforme o que fizeram
    lhes retribuirá:
aos seus inimigos, ira;
aos seus adversários, o que merecem;
às ilhas, a devida retribuição.
19 Desde o poente os homens temerão
    o nome do Senhor,
e desde o nascente, a sua glória.
Pois ele virá como uma inundação
    impelida pelo sopro do Senhor.

20 “O Redentor virá a Sião,
aos que em Jacó
    se arrependerem dos seus pecados”,
declara o Senhor.

21 “Quanto a mim,
    esta é a minha aliança com eles”,
diz o Senhor.
    “O meu Espírito que está em você e as minhas palavras que pus em sua boca não se afastarão dela, nem da boca dos seus filhos e dos descendentes deles, desde agora e para sempre”, diz o Senhor.