Isaia 51 – NTLR & TNCV

O mântuire veșnică pentru Sion

1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea,

voi, care‑L căutați pe Domnul!

Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți

și spre groapa din care ați fost scoși!

2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru,

și la Sara care v‑a născut!

Când l‑am chemat, era doar el singur,

dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!

3Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,

va mângâia toate ruinele lui;

îi va face pustia ca Edenul,

și deșertul asemenea grădinii Domnului:

bucurie și veselie se vor afla în el,

mulțumire și cântare.

4Ia aminte la Mine, poporul Meu!

Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu!

Căci Legea va ieși de la Mine,

iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată

o lumină pentru popoare!

5Dreptatea Mea este aproape,

mântuirea Mea a ieșit,

iar brațele Mele vor judeca popoarele.

Insulele așteaptă

și nădăjduiesc în brațul Meu.

6Ridicați‑vă ochii spre ceruri

și priviți în jos spre pământ!

Căci cerurile se vor risipi6 Lit.: vor fi rupte în bucăți. ca fumul,

pământul se va învechi ca o haină,

iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii.

Mântuirea Mea însă va fi pe vecie,

și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.

7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,

tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!

Nu te teme de disprețul oamenilor,

nu te înspăimânta de insultele lor,

8căci îi va mânca molia ca pe o haină,

viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.

Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,

iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“

9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere,

braț al Domnului!

Trezește‑Te ca în zilele din vechime,

ca în generațiile de demult!

Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți,

Care l‑ai străpuns pe monstru?

10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,

apele marelui adânc,

Care ai făcut un drum în adâncurile mării,

o cale de trecere pentru cei răscumpărați?

11Răscumpărații Domnului se vor întoarce

și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.

O bucurie veșnică va fi pe capul lor;

bucuria și veselia îi vor copleși,

iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.

12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!

Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,

de fiul omului care este făcut ca iarba,

13și să uiți de Domnul, Creatorul tău,

Care a întins cerurile

și a întemeiat pământul,

și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua,

înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă?

Unde este mânia asupritorului?

14Cel subjugat va fi eliberat curând;

el nu va muri în temniță14 Sau: în groapă.

și nici nu‑i va lipsi pâinea.

15Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile –

Domnul Oștirilor este Numele Său.

16Am pus cuvintele Mele în gura ta

și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele,

ca să așez16 Lit.: ca să plantez. cerurile, să pun temeliile pământului

și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“

Cupa mâniei Domnului

17Trezește‑te! Trezește‑te!

Ridică‑te, Ierusalime,

tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui,

care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!

18Între toți fiii pe care i‑a născut,

nu este niciunul care să‑l călăuzească;

între toți fiii pe care i‑a crescut,

nu este niciunul care să‑l apuce de mână.

19Aceste două nenorociri au venit peste tine:

pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.

Cine mai poate să plângă pentru tine?

Cine te mai poate mângâia?

20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,

ca o antilopă prinsă în laț.

Sunt plini de mânia Domnului

și de mustrarea Dumnezeului tău.

21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,

tu, care ești beat, dar nu de vin!

22Așa vorbește Stăpânul tău,

Domnul și Dumnezeul tău,

Apărătorul poporului Său:

„Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii,

iar din potirul mâniei Mele

nu vei mai bea vreodată!

23O voi pune în mâna celor ce te chinuie,

a celor care ți‑au zis:

«Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!»

Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul

și ca un drum pe care ei să umble!“