O mântuire veșnică pentru Sion
1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea,
voi, care‑L căutați pe Domnul!
Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți
și spre groapa din care ați fost scoși!
2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru,
și la Sara care v‑a născut!
Când l‑am chemat, era doar el singur,
dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!
3Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,
va mângâia toate ruinele lui;
îi va face pustia ca Edenul,
și deșertul asemenea grădinii Domnului:
bucurie și veselie se vor afla în el,
mulțumire și cântare.
4Ia aminte la Mine, poporul Meu!
Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu!
Căci Legea va ieși de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată
o lumină pentru popoare!
5Dreptatea Mea este aproape,
mântuirea Mea a ieșit,
iar brațele Mele vor judeca popoarele.
Insulele așteaptă
și nădăjduiesc în brațul Meu.
6Ridicați‑vă ochii spre ceruri
și priviți în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi6 Lit.: vor fi rupte în bucăți. ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii.
Mântuirea Mea însă va fi pe vecie,
și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.
7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!
Nu te teme de disprețul oamenilor,
nu te înspăimânta de insultele lor,
8căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“
9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere,
braț al Domnului!
Trezește‑Te ca în zilele din vechime,
ca în generațiile de demult!
Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți,
Care l‑ai străpuns pe monstru?
10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,
apele marelui adânc,
Care ai făcut un drum în adâncurile mării,
o cale de trecere pentru cei răscumpărați?
11Răscumpărații Domnului se vor întoarce
și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veșnică va fi pe capul lor;
bucuria și veselia îi vor copleși,
iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.
12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!
Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,
de fiul omului care este făcut ca iarba,
13și să uiți de Domnul, Creatorul tău,
Care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua,
înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă?
Unde este mânia asupritorului?
14Cel subjugat va fi eliberat curând;
el nu va muri în temniță14 Sau: în groapă.
și nici nu‑i va lipsi pâinea.
15Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile –
Domnul Oștirilor este Numele Său.
16Am pus cuvintele Mele în gura ta
și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele,
ca să așez16 Lit.: ca să plantez. cerurile, să pun temeliile pământului
și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“
Cupa mâniei Domnului
17Trezește‑te! Trezește‑te!
Ridică‑te, Ierusalime,
tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui,
care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18Între toți fiii pe care i‑a născut,
nu este niciunul care să‑l călăuzească;
între toți fiii pe care i‑a crescut,
nu este niciunul care să‑l apuce de mână.
19Aceste două nenorociri au venit peste tine:
pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.
Cine mai poate să plângă pentru tine?
Cine te mai poate mângâia?
20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,
ca o antilopă prinsă în laț.
Sunt plini de mânia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,
tu, care ești beat, dar nu de vin!
22Așa vorbește Stăpânul tău,
Domnul și Dumnezeul tău,
Apărătorul poporului Său:
„Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii,
iar din potirul mâniei Mele
nu vei mai bea vreodată!
23O voi pune în mâna celor ce te chinuie,
a celor care ți‑au zis:
«Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!»
Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul
și ca un drum pe care ei să umble!“
Sion Daapem Nkwagyeɛ
1“Montie me, mo a mopɛ tenenee akyiri kwan;
na mohwehwɛ Awurade;
Monhwɛ ɔbotan a wɔtwaa mo firii mu no
ne abopaebea a wɔtuu mo firii hɔ no;
2Monhwɛ Abraham mo agya,
ne Sara a ɔwoo mo no.
Ɛberɛ a mefrɛɛ no no, na ɔyɛ ɔbaakofoɔ,
na mehyiraa no maa nʼase trɛeɛ.
3Awurade bɛkyekye Sion werɛ ampa ara
na ne yam bɛhyehye no wɔ ne mmubuiɛ no ho;
ɔbɛyɛ nʼanweatam ahodoɔ sɛ Eden,
nʼasase a ada mpan bɛyɛ sɛ Awurade turo.
Wɔbɛhunu anigyeɛ ne ahosɛpɛ,
aseda ne nnwontoɔ wɔ ne mu.
4“Montie me, me nkurɔfoɔ;
monyɛ aso mma me, me ɔman:
Mmara no bɛfiri me nkyɛn akɔ;
na mʼatɛntenenee bɛyɛ hann ama aman no.
5Me tenenee reba ntɛm so,
me nkwagyeɛ nam ɛkwan so,
na mʼabasa de atɛntenenee bɛbrɛ aman no.
Nsupɔ no bɛhwehwɛ me
na wɔde anidasoɔ bɛtwɛn mʼabasa.
6Mompagya mo ani nhwɛ ɔsorosoro,
monhwɛ asase wɔ fam;
ɔsorosoro bɛtu ayera sɛ wisie
na asase bɛtete sɛ atadeɛ
na wɔn a wɔte so bɛwuwu sɛ nwansena.
Nanso me nkwagyeɛ bɛtena hɔ daa,
me tenenee to rentwa da.
7“Montie me, mo a monim deɛ ɛteneɛ,
mo a me mmara wɔ mo akoma mu:
Monnsuro nnipa animka
anaa momma wɔn ahohora ntu mo bo.
8Na nweweboa bɛwe wɔn te sɛ deɛ wɔwe atadeɛ;
ɔsonsono bɛsɛe wɔn te sɛ deɛ wɔsɛe kuntu.
Nanso me tenenee bɛtena hɔ daa
me nkwagyeɛ bɛfiri awoɔ ntoatoasoɔ akɔsi awoɔ ntoatoasoɔ so.”
9Nyane, nyane! Ao Awurade basa
hyɛ ahoɔden aduradeɛ;
nyane te sɛ nna a atwam no,
te sɛ tete awoɔ ntoatoasoɔ mu no.
Ɛnyɛ wo na wotwitwaa Rahab mu asinasini no,
na wohwiree asuboa kɛseɛ no mu no?
10Ɛnyɛ wo na womaa ɛpo weeɛ,
nsubunu mu nsuo no,
deɛ ɔpaee ɛkwan wɔ ɛpo bunu mu no
sɛdeɛ wɔn a wɔagye wɔn no bɛtumi atwa?
11Wɔn a Awurade apata ama wɔn bɛsane aba.
Wɔde nnwontoɔ bɛhyɛne Sion;
anigyeɛ a ɛnsa da bɛyɛ wɔn abotire,
anigyeɛ ne ahosɛpɛ bɛboro wɔn so,
awerɛhoɔ ne apinisie bɛtu ayera.
12“Me, me ara, mene wo werɛ kyekyefoɔ.
Hwan ne wo a wosuro ɔdasani,
nnipa mma a wɔyɛ ɛserɛ yi.
13Na wo werɛ afiri Awurade, wo yɛfoɔ,
deɛ ɔtrɛɛ ɔsorosoro mu
na ɔhyɛɛ asase ase no?
Wobɛkɔ so ara asuro ɔhyɛsoni no abufuo?
Wobɛkɔ so ara asuro deɛ ɔde ɔsɛeɛ asi nʼani so no anaa?
Na ɔhyɛsoni no abufuo wɔ he?
14Ɛrenkyɛre, wɔbɛgyaa nneduafoɔ ahufoɔ no;
wɔrenwuwu wɔ afiase amena mu,
na aduane remmɔ wɔn.
15Na mene Awurade, wo Onyankopɔn
deɛ ɔhwanyane ɛpo, ma nʼasorɔkye woro so.
Asafo Awurade, ne ne din.
16Mede me nsɛm ahyɛ wʼanomu,
na mede me nsa ase nwunu akata wo so.
Me a mede ɔsorosoro sii hɔ
na mehyɛɛ asase ase
na meka kyerɛ Sion sɛ, ‘Moyɛ me nkurɔfoɔ.’ ”
Awurade Abufuhyeɛ Kuruwa
17Nyane, nyane!
Sɔre, Ao, Yerusalem!
Wo a wanom afiri Awurade nsam
nʼabufuo kuruwa no,
wo a wanom apɔɔdɔ mu nsã atu puo
deɛ ɛma nnipa tɔ ntintan no.
18Wo mma a wowoo wɔn nyinaa mu
obiara nni hɔ a ɔkyerɛ wo ɛkwan;
mmammarima a wotetee wɔn nyinaa mu
obiara nni hɔ a ɔsɔ wo nsa mu.
19Saa ɔhaw prenu yi aba wo so,
hwan na ɔbɛkyekye wo werɛ?
Mmubuiɛ ne ɔsɛeɛ, ɛkɔm ne akofena,
hwan na ɔbɛhyɛ wo den?
20Wo mma atotɔ baha;
wɔdeda mmɔntene so baabiara,
te sɛ ɔtwe a afidie ayi no.
Awurade abufuo aba wɔn so
wo Onyankopɔn animka no.
21Enti tie yei, wo a worehunu amaneɛ
waboro, na nso ɛnyɛ nsã na aboro woɔ.
22Yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade,
wo Onyankopɔn a ɔbɔ ne nkurɔfoɔ ho ban seɛ:
“Hwɛ, magye afiri wo nsa mu
kuruwa a ɛma wotɔɔ ntintan no
kuruwa a ɛyɛ mʼabufuo pɔɔdɔ no,
worennom bio.
23Mede bɛhyɛ wɔn a wɔha mo no nsa mu,
wɔn a wɔka kyerɛɛ mo sɛ,
‘Butu fam na yɛnnante wo so.’
Na wode wʼakyi yɛɛ fam
te sɛ abɔntene a wɔnante so.”
