O mântuire veșnică pentru Sion
1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea,
voi, care‑L căutați pe Domnul!
Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți
și spre groapa din care ați fost scoși!
2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru,
și la Sara care v‑a născut!
Când l‑am chemat, era doar el singur,
dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!
3Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,
va mângâia toate ruinele lui;
îi va face pustia ca Edenul,
și deșertul asemenea grădinii Domnului:
bucurie și veselie se vor afla în el,
mulțumire și cântare.
4Ia aminte la Mine, poporul Meu!
Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu!
Căci Legea va ieși de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată
o lumină pentru popoare!
5Dreptatea Mea este aproape,
mântuirea Mea a ieșit,
iar brațele Mele vor judeca popoarele.
Insulele așteaptă
și nădăjduiesc în brațul Meu.
6Ridicați‑vă ochii spre ceruri
și priviți în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi6 Lit.: vor fi rupte în bucăți. ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii.
Mântuirea Mea însă va fi pe vecie,
și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.
7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!
Nu te teme de disprețul oamenilor,
nu te înspăimânta de insultele lor,
8căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“
9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere,
braț al Domnului!
Trezește‑Te ca în zilele din vechime,
ca în generațiile de demult!
Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți,
Care l‑ai străpuns pe monstru?
10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,
apele marelui adânc,
Care ai făcut un drum în adâncurile mării,
o cale de trecere pentru cei răscumpărați?
11Răscumpărații Domnului se vor întoarce
și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veșnică va fi pe capul lor;
bucuria și veselia îi vor copleși,
iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.
12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!
Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,
de fiul omului care este făcut ca iarba,
13și să uiți de Domnul, Creatorul tău,
Care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua,
înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă?
Unde este mânia asupritorului?
14Cel subjugat va fi eliberat curând;
el nu va muri în temniță14 Sau: în groapă.
și nici nu‑i va lipsi pâinea.
15Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile –
Domnul Oștirilor este Numele Său.
16Am pus cuvintele Mele în gura ta
și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele,
ca să așez16 Lit.: ca să plantez. cerurile, să pun temeliile pământului
și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“
Cupa mâniei Domnului
17Trezește‑te! Trezește‑te!
Ridică‑te, Ierusalime,
tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui,
care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18Între toți fiii pe care i‑a născut,
nu este niciunul care să‑l călăuzească;
între toți fiii pe care i‑a crescut,
nu este niciunul care să‑l apuce de mână.
19Aceste două nenorociri au venit peste tine:
pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.
Cine mai poate să plângă pentru tine?
Cine te mai poate mângâia?
20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,
ca o antilopă prinsă în laț.
Sunt plini de mânia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,
tu, care ești beat, dar nu de vin!
22Așa vorbește Stăpânul tău,
Domnul și Dumnezeul tău,
Apărătorul poporului Său:
„Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii,
iar din potirul mâniei Mele
nu vei mai bea vreodată!
23O voi pune în mâna celor ce te chinuie,
a celor care ți‑au zis:
«Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!»
Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul
și ca un drum pe care ei să umble!“
Sion Daapem Nkwagye
1“Muntie me, mo a mopɛ trenee akyi kwan;
na mohwehwɛ Awurade;
Monhwɛ ɔbotan a wotwaa mo fii mu no
ne abopaebea a wotuu mo fii hɔ no;
2Monhwɛ Abraham, mo agya,
ne Sara a ɔwoo mo no.
Bere a mefrɛɛ no no, na ɔyɛ ɔbaakofo,
na mihyiraa no maa nʼase trɛwee.
3Awurade bɛkyekye Sion werɛ ampa ara
na ne yam bɛhyehye no wɔ ne nnwiriwii no ho;
ɔbɛyɛ ne nweatam ahorow sɛ Eden,
nʼasase a ada mpan bɛyɛ sɛ Awurade turo.
Wobehu anigye ne ahosɛpɛw,
aseda ne nnwonto wɔ ne mu.
4“Muntie me, me nkurɔfo;
monyɛ aso mma me, me man:
Mmara no befi me nkyɛn akɔ;
na mʼatɛntrenee bɛyɛ hann ama aman no.
5Me trenee reba ntɛm so,
me nkwagye nam kwan so,
na me basa de atɛntrenee bɛbrɛ aman no.
Asupɔw no bɛhwɛ me
na wɔde anidaso bɛtwɛn me basa.
6Momma mo ani so nhwɛ ɔsorosoro,
monhwɛ asase wɔ fam;
ɔsorosoro betu ayera sɛ wusiw
na asase bɛtetew sɛ atade
na wɔn a wɔte so bewuwu sɛ nwansena.
Nanso me nkwagye bɛtena hɔ daa,
me trenee to rentwa da.
7“Muntie me, mo a munim nea ɛteɛ,
mo a me mmara wɔ mo koma mu:
Munnsuro nnipa animka
anaa momma wɔn ahohora ntu mo koma.
8Na nnwewemmoa bɛwe wɔn te sɛnea wɔwe atade;
asunson bɛsɛe wɔn te sɛnea wɔsɛe kuntu.
Nanso me trenee bɛtena hɔ daa,
me nkwagye befi awo ntoatoaso akosi awo ntoatoaso so.”
9Nyan, nyan! Awurade basa,
hyɛ ahoɔden adurade;
nyan te sɛ nna a atwa mu no,
te sɛ tete awo ntoatoaso mu no.
Ɛnyɛ wo na wutwitwaa Rahab mu asinasin no,
na wuhwirew asuboa kɛse no mu no?
10Ɛnyɛ wo na womaa po yowee,
asubun mu nsu no,
nea ɔpaee kwan wɔ po bun mu no
sɛnea wɔn a wɔagye wɔn no betumi atwa?
11Wɔn a Awurade apata ama wɔn bɛsan aba.
Wɔde nnwonto bɛhyɛn Sion;
anigye a ɛnsa da bɛyɛ wɔn abotiri,
anigye ne ahosɛpɛw bɛboro wɔn so,
awerɛhow ne apinisi betu ayera.
12“Me, me ara, mene wo werɛkyekyefo.
Hena ne wo a wusuro ɔdesani,
nnipa mma a wɔyɛ sare yi.
13Na wo werɛ afi Awurade, wo yɛfo
nea ɔtrɛw ɔsorosoro mu
na ɔhyɛɛ asase ase no,
a da biara na woabɔ hu
ɔhyɛsoni no abufuw nti,
nea ɔde ɔsɛe asi nʼani so no ana?
Na ɔhyɛsoni no abufuw wɔ he?
14Ɛrenkyɛ, wobegyaa nneduafo ahufo no;
wɔrenwuwu wɔ afiase amoa mu,
na aduan remmɔ wɔn.
15Na mene Awurade, wo Nyankopɔn
nea ɔhwanyan po, ma nʼasorɔkye woro so.
Asafo Awurade ne ne din.
16Mede me nsɛm ahyɛ wʼanom,
na mede me nsa ase nwini akata wo so.
Me a mede ɔsorosoro sii hɔ
na mehyɛɛ asase ase,
na meka kyerɛ Sion se, ‘Moyɛ me nkurɔfo.’ ”
Awurade Abufuwhyew Kuruwa No
17Nyan, nyan!
Sɔre, Yerusalem!
Wo a woanom afi Awurade nsam
nʼabufuw kuruwa no,
wo a woanom apɔɔdɔ mu nsa atu puw
nea ɛma nnipa tɔ ntintan no.
18Ne mma a ɔwoo wɔn nyinaa no
obiara nni hɔ a ɔkyerɛ no kwan;
mma a ɔtetew wɔn nyinaa no
obiara nni hɔ a oso ne nsa mu.
19Saa ɔhaw prenu yi aba wo so,
hena na ɔbɛkyekye wo werɛ?
Nnwiriwii ne ɔsɛe, ɔkɔm ne afoa,
hena na ɔbɛhyɛ wo den?
20Wo mma atotɔ beraw;
wɔdeda mmɔnten so baabiara,
te sɛ ɔtwe a afiri ayi no.
Awurade abufuw aba wɔn so,
wo Nyankopɔn animka no.
21Enti tie eyi, wo a worehu amane
woabow, nanso ɛnyɛ nsa na abow wo.
22Sɛɛ na Otumfo Awurade se,
wo Nyankopɔn a ɔbɔ ne nkurɔfo ho ban:
Hwɛ, magye afi wo nsa mu,
kuruwa a ɛma wotɔɔ ntintan no,
kuruwa a ɛyɛ mʼabufuw pɔɔdɔ no,
worennom bio.
23Mede bɛhyɛ wɔn a wɔhaw mo no nsa mu,
wɔn a wɔka kyerɛɛ mo se,
“Butuw fam na yɛnnantew wo so
na wode wʼakyi yɛɛ fam,
te sɛ abɔnten sɛ wɔnnantew so no.”
