Israel, alesul Domnului
1Dar acum ascultă, Iacov, robul Meu,
Israel, pe care te‑am ales!
2Așa vorbește Domnul –
Cel Care te‑a făcut,
te‑a întocmit în pântec și te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
Ieșurun2 Ieșurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii., pe care te‑am ales!
3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
și râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânța3 Vezi nota de la 14:20. ta
și binecuvântarea Mea peste urmașii tăi.
4Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști
și ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!»,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului!»
și va adopta numele de Israel.“
Măreția Domnului și absurditatea idolilor
6Așa vorbește Domnul,
Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său,
Domnul Oștirilor:
„Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească și să înfățișeze înaintea Mea
ce s‑a petrecut în vechime,
de când Mi‑am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8Nu vă fie frică, nu vă înfiorați!
Oare nu v‑am vestit și prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteți martorii Mei!
Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.“
9Toți cei ce întocmesc chipuri cioplite sunt nimic,
iar lucrurile în care‑și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos.
Martorii lor nu văd
și nu cunosc, ca astfel să fie făcuți de rușine.
10Cine a întocmit vreun dumnezeu sau a turnat vreun chip,
de la care să nu aibă niciun folos?10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face așa ceva.
11Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine;
artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune cu toții! Să stea în picioare!
Vor fi înfricoșați, făcuți de rușine laolaltă.
12Fierarul ia o matriță
cu care lucrează în cărbunii aprinși.
O întocmesc cu lovituri de ciocan
și o prelucrează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame și rămâne fără putere,
iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.
13Tâmplarul măsoară cu o linie,
însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
și îl măsoară cu ajutorul compasului.
Îl face după asemănarea omului,
om în toată splendoarea lui,
și apoi îl pune într‑o casă.
14Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii
sau taie un dafin pe care‑l sădise,
iar ploaia îl făcuse să crească.
15Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc.
Ia o parte din el și se încălzește.
Aprinde un foc și coace pâine.
Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui;
face un chip cioplit și se închină înaintea lui.
16Jumătate din el îl pune pe foc;
cu acea jumătate își prăjește carne,
mănâncă și se satură.
De asemenea, se încălzește și zice:
„Ah! M‑am încălzit privind la foc!“
17Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.
Se închină și se pleacă înaintea lui;
se roagă la el și zice:
„Scapă‑mă, căci tu ești dumnezeul meu!“
18Ei nu cunosc, nici nu înțeleg,
căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea,
iar inimile lor sunt – întunecate,
ca să nu poată lua aminte.
19Niciunul nu stă să cugete;
nu are cunoaștere sau pricepere ca să‑și zică:
„Jumătate l‑am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi‑am copt pâine,
mi‑am prăjit carne și am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă închin eu la o bucată de lemn?“
20El se hrănește cu cenușă
și o inimă înșelătoare îl conduce greșit.
Nu se poate elibera singur, nu poate spune:
„Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“
21„Ține minte aceste lucruri, Iacov,
căci tu ești robul Meu, Israel!
Eu te‑am întocmit; ești robul Meu.
O, Israel, nu te voi uita!
22Ți‑am șters fărădelegile cum s‑ar duce un nor,
și păcatele cum dispare ceața.
Întoarce‑te la Mine,
căci Eu te‑am răscumpărat!“
23Strigați de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Și tu, pădure, cu orice copac al tău!
Căci Domnul l‑a răscumpărat pe Iacov,
Și‑a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău,
Cel Care te‑a întocmit în pântec:
„Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile,
Cel Care, singur, a desfășurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25Cel Care dovedește drept false semnele celor ce vorbesc flecării,
îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația,
îi face pe înțelepți să dea înapoi
și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;
26Cel Care întărește cuvântul robului Său
și împlinește prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!»
și despre cetățile din Iuda: «Vor fi rezidite!
Eu le voi reclădi din ruine!»;
27Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat!
Îți voi usca izvoarele!»;
28Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie rezidit!’,
și despre Templu: ‘Să‑i fie pusă temelia!’»
Israel, el escogido
1»Pero ahora escucha, Jacob, mi siervo,
Israel, a quien he escogido.
2Así dice el Señor, el que te hizo,
el que te formó en el seno materno
y te brinda su ayuda:
“No temas, Jacob, mi siervo,
Jesurún, a quien he escogido,
3que regaré con agua la tierra sedienta
y con arroyos el suelo seco;
derramaré mi Espíritu sobre tu descendencia
y mi bendición sobre tus vástagos,
4y brotarán como hierba en un prado,
como sauces junto a arroyos.
5Uno dirá: ‘Pertenezco al Señor’;
otro llevará el nombre de Jacob
y otro escribirá en su mano: ‘Yo soy del Señor’
y tomará para sí el nombre de Israel”.
El Señor y los ídolos
6»Así dice el Señor, el Señor de los Ejércitos,
Rey y Redentor de Israel:
“Yo soy el Primero y el Último;
fuera de mí no hay otro dios.
7¿Quién es como yo?
Que lo diga.
Que declare lo que ha ocurrido
desde que establecí a mi antiguo pueblo;
que exponga ante mí lo que está por venir,
que anuncie lo que va a suceder.
8No tiemblen ni se asusten.
¿Acaso no lo anuncié y predije hace tiempo?
Ustedes son mis testigos.
¿Hay algún Dios fuera de mí?
No, no hay otra Roca;
no conozco ninguna”».
9Los que fabrican imágenes no son nada;
inútiles son sus obras más preciadas.
Para su propia vergüenza,
sus propios testigos no ven ni conocen.
10¿Quién modela una imagen o funde un ídolo,
que no sirve para nada?
11Todos sus devotos quedarán avergonzados;
¡simples mortales son los artesanos!
Que todos se reúnan y comparezcan;
¡aterrados y avergonzados quedarán todos ellos!
12El herrero toma una herramienta
y con ella trabaja sobre las brasas;
con martillo modela un ídolo,
con la fuerza de su brazo lo forja.
Siente hambre y pierde las fuerzas;
no bebe agua y desfallece.
13El carpintero mide con un cordel,
hace un boceto con un estilete,
lo trabaja con el escoplo
y lo traza con el compás.
Le da forma humana;
le imprime la belleza de un ser humano,
para que habite en un santuario.
14Derriba los cedros,
escoge un ciprés o un roble
y lo deja crecer entre los árboles del bosque;
o planta un pino, que la lluvia hace crecer.
15A la gente le sirve de combustible,
toma una parte para calentarse;
enciende un fuego y hornea pan.
Pero también labra un dios y lo adora;
hace una imagen y se postra ante ella.
16La mitad de la madera la quema en el fuego,
sobre esa mitad prepara su comida;
asa la carne y se sacia.
También se calienta y dice:
«¡Ah! Ya voy entrando en calor, mientras contemplo las llamas».
17Con el resto hace un dios, su ídolo;
se postra ante él y la adora.
Y suplicante dice:
«Sálvame, pues tú eres mi dios».
18No saben nada, no entienden nada;
sus ojos están velados y no ven;
su corazón está cerrado y no entienden.
19Ninguno se detiene a pensar,
les falta conocimiento y entendimiento para decir:
«Usé la mitad para combustible;
incluso horneé pan sobre las brasas,
asé carne y la comí.
¿Y haré algo abominable con lo que queda?
¿Me postraré ante un pedazo de madera?».
20Se alimentan de cenizas, se dejan engañar por sus ilusos corazones,
no pueden salvarse a sí mismos ni decir:
«¡Lo que tengo en mi diestra es una mentira!».
21«Recuerda estas cosas, Jacob,
porque tú eres mi siervo, Israel.
Yo te formé, tú eres mi siervo;
Israel, yo no te olvidaré.
22Como si fuera una nube he borrado tus transgresiones
y tus pecados, como la bruma de la mañana.
Vuelve a mí,
que te he redimido».
23¡Canten de alegría, cielos, que esto lo ha hecho el Señor!
¡Griten con fuerte voz, profundidades de la tierra!
¡Prorrumpan en canciones, montañas
y bosques, con todos sus árboles!
Porque el Señor ha redimido a Jacob,
Dios ha manifestado su gloria en Israel.
Jerusalén vuelve a ser habitada
24«Así dice el Señor, tu Redentor,
quien te formó en el seno materno:
»Yo soy el Señor, que ha hecho todas las cosas,
yo solo desplegué los cielos
y expandí la tierra.
¿Quién estaba conmigo?
25Yo frustro las señales de los falsos profetas
y ridiculizo a los adivinos;
yo hago retroceder a los sabios
y convierto su sabiduría en necedad.
26Yo confirmo la palabra de mi siervo
y cumplo el consejo de mis mensajeros.
»Yo digo que Jerusalén será habitada,
que los pueblos de Judá serán reconstruidos
y que restauraré sus ruinas.
27Yo digo a las aguas profundas: “¡Séquense!”.
Y ordeno que se sequen sus corrientes.
28Yo digo de Ciro: “Él es mi pastor;
él cumplirá todos mis deseos;
dispondrá que Jerusalén sea reconstruida
y que se pongan los cimientos del Templo”».
