Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 44

Israel, alesul lui Domnului

1Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu,

Israele, cel pe care te-am ales!

Aşa vorbeşte Domnul
    Cel Care te-a făcut,
        te-a ţesut în pântece şi te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
    Ieşurun[a], cel pe care te-am ales!
Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
    şi râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânţa[b] ta
    şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.
Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti

şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.

Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’,
    un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’
    şi va adopta numele de Israel.»

Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor

Aşa vorbeşte Domnul,
    Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său,
        Domnul Oştirilor:
«Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
    iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
Cine este ca Mine? Să proclame,

să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea

ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul?
    Ce urmează să se mai întâmple?
        Să ne prezică ce se va întâmpla!
Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi!
    Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
    Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»

Toţi cei ce fac idoli sunt nimic,
    iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos.
Cei ce ar trebui să-i apere nu văd,
    nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.
10 Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip
    – ceva de la care să nu aibă nici un folos?[c]
11 Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine;
    artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune şi să stea în picioare!
    Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.

12 Fierarul ia o matriţă
    cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
    şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
    iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13 Tâmplarul măsoară cu o linie,
    însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
    şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
    om în toată splendoarea lui,
        şi apoi îl pune într-o casă.
14 Taie cedri
    sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
    sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15 Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
    Cu o parte din el se încălzeşte,
        aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
    modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16 Jumătate din el îl pune pe foc;
    îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
    «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17 Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
    Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
    «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
18 Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
    căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
        iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19 Nici unul nu stă să cugete;
    nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
    pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
        mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
    Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
20 El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
    Nu se poate salva singur,
        nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»

21 «Ţine minte aceste lucruri, Iacove,
    căci tu eşti robul Meu, Israele!
Eu te-am modelat; eşti robul Meu.
    O, Israele, nu te voi uita!
22 Ţi-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor,
    şi păcatele cum dispare ceaţa.
Întoarce-te la Mine,
    căci Eu te-am răscumpărat!»
23 Strigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
    Strigaţi, adâncimi ale pământului!
Izbucniţi în cântec, munţilor!
    Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri!
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov;
    El Şi-a arătat slava prin Israel.

Ierusalimul, locuit din nou

24 Aşa vorbeşte Domnul,
    Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece:
    «Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile,
        Cel Care, singur, a întins pământul;
25 Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi,
    îi arată drept proşti pe ghicitori,
îi face pe înţelepţi să dea înapoi
    şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;
26 Cel Care adevereşte cuvântul robului Său
    şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’
    şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite!
        Eu le voi reclădi din ruine!’;
27 Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat!
    Îţi voi usca izvoarele!’;
28 Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu;
    el va împlini tot ce doresc Eu.
El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit
    şi Templului să-i fie pusă temelia.’»

Notas al pie

  1. Isaia 44:2 Ieşurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii
  2. Isaia 44:3 Vezi nota de la 14:20
  3. Isaia 44:10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face aşa ceva

Nova Versão Internacional

Isaías 44

Israel, o Escolhido do Senhor

1“Mas escute agora, Jacó,
    meu servo,
Israel, a quem escolhi.
Assim diz o Senhor,
    aquele que o fez,
    que o formou no ventre, e que o ajudará:
Não tenha medo, ó Jacó, meu servo,
Jesurum, a quem escolhi.
Pois derramarei água na terra sedenta,
    e torrentes na terra seca;
derramarei meu Espírito sobre sua prole,
    e minha bênção sobre seus descendentes.
Eles brotarão como relva nova,
    como salgueiros junto a regatos.
Um dirá: ‘Pertenço ao Senhor’;
outro chamará a si mesmo
    pelo nome de Jacó;
ainda outro escreverá em sua mão:
    ‘Do Senhor’,
e tomará para si o nome Israel.

A Insensatez da Idolatria

“Assim diz o Senhor,
    o rei de Israel, o seu redentor,
    o Senhor dos Exércitos:
Eu sou o primeiro e eu sou o último;
além de mim não há Deus.
Quem então é como eu?
Que ele o anuncie,
que ele declare e exponha diante de mim
    o que aconteceu
desde que estabeleci meu antigo povo,
    e o que ainda está para vir;
que todos eles predigam as coisas futuras
    e o que irá acontecer.
Não tremam, nem tenham medo.
Não anunciei isto e não o predisse
    muito tempo atrás?
Vocês são minhas testemunhas.
    Há outro Deus além de mim?
Não, não existe nenhuma outra Rocha;
    não conheço nenhuma”.

Todos os que fazem imagens nada são,
    e as coisas que estimam são sem valor.
As suas testemunhas nada vêem
    e nada sabem,
para que sejam envergonhados.
10 Quem é que modela um deus
    e funde uma imagem,
    que de nada lhe serve?
11 Todos os seus companheiros
    serão envergonhados;
pois os artesãos não passam de homens.
Que todos eles se ajuntem
    e declarem sua posição;
eles serão lançados ao pavor
    e à vergonha.

12 O ferreiro apanha uma ferramenta
    e trabalha com ela nas brasas;
modela um ídolo com martelos,
    forja-o com a força do braço.
Ele sente fome e perde a força;
    passa sede e desfalece.
13 O carpinteiro mede a madeira
    com uma linha
e faz um esboço com um traçador;
ele o modela toscamente com formões
    e o marca com compassos.
Ele o faz na forma de homem,
de um homem em toda a sua beleza,
    para que habite num santuário.
14 Ele derruba cedros,
    talvez apanhe um cipreste,
    ou ainda um carvalho.
Ele o deixou crescer entre
    as árvores da floresta,
ou plantou um pinheiro,
    e a chuva o fez crescer.
15 É combustível usado para queimar;
    um pouco disso ele apanha e se aquece,
    acende um fogo e assa um pão.
Mas também modela um deus e o adora;
faz uma imagem e se encurva diante dela.
16 Metade da madeira
    ele queima no fogo;
sobre ela ele prepara sua refeição,
    assa a carne e come sua porção.
Ele também se aquece e diz:
    “Ah! Estou aquecido;
    estou vendo o fogo”.
17 Do restante ele faz um deus, seu ídolo;
    inclina-se diante dele e o adora.
Ora a ele e diz: “Salva-me;
    tu és o meu deus”.
18 Eles nada sabem, nada entendem;
    seus olhos estão tapados,
não conseguem ver,
    e suas mentes estão fechadas,
não conseguem entender.
19 Ninguém pára para pensar,
ninguém tem o conhecimento
    ou o entendimento para dizer:
“Metade dela usei como combustível;
até mesmo assei pão sobre suas brasas,
    assei carne e comi.
Faria eu algo repugnante
    com o que sobrou?
Iria eu ajoelhar-me diante
    de um pedaço de madeira?”
20 Ele se alimenta de cinzas,
    um coração iludido o desvia;
ele é incapaz de salvar a si mesmo
    ou de dizer:
“Esta coisa na minha mão direita
    não é uma mentira?”

21 “Lembre-se disso, ó Jacó,
    pois você é meu servo, ó Israel.
Eu o fiz, você é meu servo;
    ó Israel, eu não o esquecerei.
22 Como se fossem uma nuvem,
    varri para longe suas ofensas;
como se fossem a neblina da manhã,
    os seus pecados.
Volte para mim, pois eu o resgatei.”

23 Cantem de alegria, ó céus,
    pois o Senhor fez isto;
gritem bem alto, ó profundezas da terra.
Irrompam em canção, vocês, montes,
    vocês, florestas e todas as suas árvores,
pois o Senhor resgatou Jacó;
ele mostra sua glória em Israel.

Jerusalém Será Habitada

24 “Assim diz o Senhor,
    o seu redentor, que o formou no ventre:

“Eu sou o Senhor, que fiz todas as coisas,
que sozinho estendi os céus,
que espalhei a terra por mim mesmo,

25 “que atrapalha os sinais dos falsos profetas
    e faz de tolos os adivinhadores,
que derruba o conhecimento dos sábios
    e o transforma em loucura,
26 que executa as palavras de seus servos
    e cumpre as predições
    de seus mensageiros,

“que diz acerca de Jerusalém:
    Ela será habitada,
e das cidades de Judá:
    Elas serão construídas,
e de suas ruínas: Eu as restaurarei,
27 que diz às profundezas aquáticas:
    Sequem-se, e eu secarei seus regatos,
28 que diz acerca de Ciro:
    Ele é meu pastor,
e realizará tudo o que me agrada;
ele dirá acerca de Jerusalém:
‘Seja reconstruída’,
e do templo: ‘Sejam lançados os seus alicerces’.