Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 44

Israel, alesul lui Domnului

1Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu,

Israele, cel pe care te-am ales!

Aşa vorbeşte Domnul
    Cel Care te-a făcut,
        te-a ţesut în pântece şi te va ajuta:
nu te teme, robul Meu Iacov,
    Ieşurun[a], cel pe care te-am ales!
Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat
    şi râuri peste pământul uscat;
voi turna Duhul Meu peste sămânţa[b] ta
    şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.
Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti

şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.

Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’,
    un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’
    şi va adopta numele de Israel.»

Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor

Aşa vorbeşte Domnul,
    Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său,
        Domnul Oştirilor:
«Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
    iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
Cine este ca Mine? Să proclame,

să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea

ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul?
    Ce urmează să se mai întâmple?
        Să ne prezică ce se va întâmpla!
Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi!
    Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
    Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»

Toţi cei ce fac idoli sunt nimic,
    iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos.
Cei ce ar trebui să-i apere nu văd,
    nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.
10 Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip
    – ceva de la care să nu aibă nici un folos?[c]
11 Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine;
    artizanii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune şi să stea în picioare!
    Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.

12 Fierarul ia o matriţă
    cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
    şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
    iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13 Tâmplarul măsoară cu o linie,
    însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
    şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
    om în toată splendoarea lui,
        şi apoi îl pune într-o casă.
14 Taie cedri
    sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
    sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15 Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
    Cu o parte din el se încălzeşte,
        aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
    modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16 Jumătate din el îl pune pe foc;
    îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
    «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17 Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
    Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
    «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
18 Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
    căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
        iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19 Nici unul nu stă să cugete;
    nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
    pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
        mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
    Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
20 El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
    Nu se poate salva singur,
        nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»

21 «Ţine minte aceste lucruri, Iacove,
    căci tu eşti robul Meu, Israele!
Eu te-am modelat; eşti robul Meu.
    O, Israele, nu te voi uita!
22 Ţi-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor,
    şi păcatele cum dispare ceaţa.
Întoarce-te la Mine,
    căci Eu te-am răscumpărat!»
23 Strigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
    Strigaţi, adâncimi ale pământului!
Izbucniţi în cântec, munţilor!
    Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri!
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov;
    El Şi-a arătat slava prin Israel.

Ierusalimul, locuit din nou

24 Aşa vorbeşte Domnul,
    Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece:
    «Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile,
        Cel Care, singur, a întins pământul;
25 Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi,
    îi arată drept proşti pe ghicitori,
îi face pe înţelepţi să dea înapoi
    şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;
26 Cel Care adevereşte cuvântul robului Său
    şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’
    şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite!
        Eu le voi reclădi din ruine!’;
27 Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat!
    Îţi voi usca izvoarele!’;
28 Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu;
    el va împlini tot ce doresc Eu.
El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit
    şi Templului să-i fie pusă temelia.’»

Notas al pie

  1. Isaia 44:2 Ieşurun înseamnă Drept, Păzitor al Legii
  2. Isaia 44:3 Vezi nota de la 14:20
  3. Isaia 44:10 Întrebarea este retorică; numai un om fără minte putea face aşa ceva

The Message

Isaiah 44

Proud to Be Called Israel

11-5 “But for now, dear servant Jacob, listen—
    yes, you, Israel, my personal choice.
God who made you has something to say to you;
    the God who formed you in the womb wants to help you.
Don’t be afraid, dear servant Jacob,
    Jeshurun, the one I chose.
For I will pour water on the thirsty ground
    and send streams coursing through the parched earth.
I will pour my Spirit into your descendants
    and my blessing on your children.
They shall sprout like grass on the prairie,
    like willows alongside creeks.
This one will say, ‘I am God’s,’
    and another will go by the name Jacob;
That one will write on his hand ‘God’s property’—
    and be proud to be called Israel.”

6-8 God, King of Israel,
    your Redeemer, God-of-the-Angel-Armies, says:
“I’m first, I’m last, and everything in between.
    I’m the only God there is.
Who compares with me?
    Speak up. See if you measure up.
From the beginning, who else has always announced what’s coming?
    So what is coming next? Anybody want to venture a try?
Don’t be afraid, and don’t worry:
    Haven’t I always kept you informed, told you what was going on?
You’re my eyewitnesses:
    Have you ever come across a God, a real God, other than me?
    There’s no Rock like me that I know of.”

Lover of Emptiness

9-11 All those who make no-god idols don’t amount to a thing, and what they work so hard at making is nothing. Their little puppet-gods see nothing and know nothing—they’re total embarrassments! Who would bother making gods that can’t do anything, that can’t “god”? Watch all the no-god worshipers hide their faces in shame. Watch the no-god makers slink off humiliated when their idols fail them. Get them out here in the open. Make them face God-reality.

12 The blacksmith makes his no-god, works it over in his forge, hammering it on his anvil—such hard work! He works away, fatigued with hunger and thirst.

13-17 The woodworker draws up plans for his no-god, traces it on a block of wood. He shapes it with chisels and planes into human shape—a beautiful woman, a handsome man, ready to be placed in a chapel. He first cuts down a cedar, or maybe picks out a pine or oak, and lets it grow strong in the forest, nourished by the rain. Then it can serve a double purpose: Part he uses as firewood for keeping warm and baking bread; from the other part he makes a god that he worships—carves it into a god shape and prays before it. With half he makes a fire to warm himself and barbecue his supper. He eats his fill and sits back satisfied with his stomach full and his feet warmed by the fire: “Ah, this is the life.” And he still has half left for a god, made to his personal design—a handy, convenient no-god to worship whenever so inclined. Whenever the need strikes him he prays to it, “Save me. You’re my god.”

18-19 Pretty stupid, wouldn’t you say? Don’t they have eyes in their heads? Are their brains working at all? Doesn’t it occur to them to say, “Half of this tree I used for firewood: I baked bread, roasted meat, and enjoyed a good meal. And now I’ve used the rest to make an abominable no-god. Here I am praying to a stick of wood!”

20 This lover of emptiness, of nothing, is so out of touch with reality, so far gone, that he can’t even look at what he’s doing, can’t even look at the no-god stick of wood in his hand and say, “This is crazy.”

21-22 “Remember these things, O Jacob.
    Take it seriously, Israel, that you’re my servant.
I made you, shaped you: You’re my servant.
    O Israel, I’ll never forget you.
I’ve wiped the slate of all your wrongdoings.
    There’s nothing left of your sins.
Come back to me, come back.
    I’ve redeemed you.”

23 High heavens, sing!
    God has done it.
Deep earth, shout!
    And you mountains, sing!
    A forest choir of oaks and pines and cedars!
God has redeemed Jacob.
    God’s glory is on display in Israel.

24 God, your Redeemer,
    who shaped your life in your mother’s womb, says:
“I am God. I made all that is.
    With no help from you I spread out the skies
    and laid out the earth.”

25-28 He makes the magicians look ridiculous
    and turns fortunetellers into jokes.
He makes the experts look trivial
    and their latest knowledge look silly.
But he backs the word of his servant
    and confirms the counsel of his messengers.
He says to Jerusalem, “Be inhabited,”
    and to the cities of Judah, “Be rebuilt,”
    and to the ruins, “I raise you up.”
He says to Ocean, “Dry up.
    I’m drying up your rivers.”
He says to Cyrus, “My shepherd—
    everything I want, you’ll do it.”
He says to Jerusalem, “Be built,”
    and to the Temple, “Be established.”