Domnul, singurul Eliberator al lui Israel
1Dar acum, așa vorbește Domnul,
El, Care te‑a creat, Iacov;
El, Care te‑a întocmit, Israel:
„Nu te teme, căci Eu te‑am răscumpărat;
te‑am chemat pe nume, ești al Meu.
2Când vei trece prin ape, voi fi cu tine;
când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca,
iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars
și flacăra nu te va mistui.
3Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta,
Cuș3 Vezi nota de la 11:11. și Seba în schimbul tău.
4Pentru că ești prețios în ochii Mei
și onorat și pentru că te iubesc,
voi da oameni pentru tine
și popoare în schimbul vieții tale.
5Nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Îți voi aduce sămânța5 Vezi nota de la 14:20. de la răsărit
și te voi aduna de la apus!
6Voi zice nordului: «Dă‑le drumul!»
și sudului: «Nu‑i mai ține!»
Adu‑i pe fiii Mei de departe
și pe fiicele Mele de la marginea pământului –
7pe oricine este chemat după Numele Meu
și pe care l‑am creat pentru slava Mea,
pe care l‑am întocmit și l‑am făcut.
8Adu‑l pe poporul orb, dar care are ochi,
pe poporul surd, dar care are urechi!
9Să se adune toate neamurile
și să se strângă popoarele!
Care dintre ele9 Sau: ei, cu referire la idolii neamurilor. a vestit aceasta
și care dintre ele ne‑au prezis lucrurile care s‑au întâmplat?
Să‑și aducă martori pentru a dovedi că au dreptate,
și astfel ei să audă și să poată zice:
«Da! Este adevărat!»
10Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul,
voi și Robul Meu pe care L‑am ales,
ca să cunoașteți, să credeți în Mine,
și să înțelegeți că Eu sunt.
Înaintea Mea nu a fost întocmit niciun Dumnezeu
și nici după Mine nu va fi.
11Eu, Eu sunt Domnul
și în afară de Mine nu este alt Mântuitor.
12Eu am declarat, am izbăvit și am proclamat,
și nu un dumnezeu străin între voi.12 Sau: Și nu este niciunul printre voi străin de aceste lucruri.
Voi Îmi sunteți martori, zice Domnul,
că Eu sunt Dumnezeu.
13Da, de la început13 Lit.: din zi. Eu sunt El.
Nimeni nu poate elibera din mâna Mea!
Când Eu lucrez, cine se poate împotrivi?“
Credincioșia Domnului și necredincioșia lui Israel
14Așa vorbește Domnul,
Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel:
„De dragul vostru voi trimite o armată împotriva Babilonului
și îi voi sili pe toți caldeenii14 babilonienii. să fugă
cu corăbiile de care sunt mândri.
15Eu sunt Domnul, Sfântul vostru,
Creatorul lui Israel, Împăratul vostru.“
16Așa vorbește Domnul,
Cel Care a făcut o cale prin mare
și o cărare prin apele vijelioase,
17Cel Care a scos care și cai,
împreună cu o armată puternică.
Ei rămân culcați, neputându‑se ridica;
sunt fără vlagă, stinși ca un muc de lumânare:
18„Uitați lucrurile care au fost!
Nu vă mai gândiți la cele din vechime!
19Iată‑Mă pe cale de a face ceva nou;
acum se ivește, nu‑l recunoașteți?
Voi face o cale în pustie
și râuri în deșert.
20Vietățile câmpului, șacalii și struții,
Mă vor slăvi,
căci dau apă în pustie
și râuri în deșert,
pentru a da de băut poporului Meu, alesului Meu,
21poporului pe care Mi l‑am întocmit
ca să vestească lauda Mea.
22Totuși, tu, Iacov, nu M‑ai chemat,
ci te‑ai obosit de Mine, Israel!
23Nu Mi‑ai adus oi drept arderi‑de‑tot
și cu jertfele tale nu M‑ai onorat.
Eu nu te‑am împovărat cu daruri de mâncare
și nu te‑am obosit cerându‑ți tămâie.
24Nu Mi‑ai cumpărat trestie mirositoare cu argintul tău,
nici nu M‑ai săturat cu grăsimea jertfelor tale,
ci M‑ai împovărat cu păcatele tale,
M‑ai obosit cu nelegiuirile tale.
25Eu, da, Eu sunt Cel
Ce‑ți șterg fărădelegile, de dragul Meu,
și nu‑Mi voi mai aminti de ele.
26Adu‑mi aminte! Să ne judecăm împreună!
Istorisește tu, ca să fii dovedit drept!
27Cel dintâi tată al tău a păcătuit,
iar mijlocitorii27 Sau: purtătorii tăi de cuvânt; sau: liderii tăi (cei ce trebuiau să medieze între Dumnezeu și popor). tăi s‑au răzvrătit împotriva Mea.
28De aceea i‑am dezonorat pe conducătorii Sfântului Lăcaș,
l‑am dat spre nimicire28 Vezi nota de la 34:2. pe Iacov,
și batjocurii – pe Israel.
Israel Agyenkwa Korɔ
1Na afei, sei na Awurade seɛ,
deɛ ɔbɔɔ woɔ, Ao Yakob
deɛ ɔnwonoo woɔ, Ao Israel;
“Nsuro na magye wo;
mabɔ wo din afrɛ wo; woyɛ me dea.
2Sɛ wofa nsuo mu a,
mɛka wo ho;
na sɛ wotwa nsubɔntene no a,
ɛremmu mfa wo so.
Sɛ wonante ogya no mu a,
worenhye;
ogyaframa no renhye wo.
3Na mene Awurade, wo Onyankopɔn,
Israel Kronkronni, wo Agyenkwa.
Mede Misraim yɛ mpata ma wo
na mede Kus ne Seba si wʼananmu mu.
4Sɛ wo som bo ma me na wowɔ animuonyam wɔ mʼanim
na medɔ wo enti,
mede nnipa bɛsesa wo,
na mede nkurɔfoɔ asesa wo nkwa.
5Nsuro, ɛfiri sɛ, meka mo ho;
mede wo mma bɛfiri apueeɛ fam aba
na maboa wɔn ano afiri atɔeɛ fam.
6Mɛka akyerɛ atifi fam sɛ, ‘Monnyaa wɔn!’
ne anafoɔ fam sɛ, ‘Monnye wɔn ntena ha.’
Momfa me mmammarima mfiri akyirikyiri mmra
na me mmammaa mfiri asase ano mmra,
7obiara a me din da no so,
deɛ mebɔɔ no de hyɛɛ me ho animuonyam,
deɛ menwenee no na meyɛɛ no.”
8Momfa wɔn a wɔwɔ ani, nanso wɔnhunu adeɛ
wɔn a wɔwɔ aso nanso asisi no mmra.
9Aman no nyinaa boa wɔn ho ano
na nnipa no hyia mu.
Wɔn mu hwan na ɔkaa yei firii ahyɛaseɛ
na ɔpaee mu kaa nneɛma a atwam no kyerɛɛ yɛn?
Ma wɔmmfa wɔn adansefoɔ mmra mmɛdi adanseɛ sɛ wɔdi bem,
sɛdeɛ afoforɔ bɛte na wɔaka sɛ, “Ɛyɛ nokorɛ.”
10“Mone mʼadansefoɔ, ne me ɔsomfoɔ a mapa no,”
sei na Awurade seɛ,
“sɛdeɛ mobɛhunu na moagye me adie
na moate aseɛ sɛ me ne no.
Wɔammɔ onyame bi anni mʼanim,
na mʼakyi nso obiara remma.
11Me, Me ara, Mene Awurade,
na agyenkwa biara nni hɔ sɛ me.
12Mada no adi na magye nkwa na mapae mu aka sɛ,
Me, na ɛnyɛ onyame nanani bi a ɔwɔ mo mu.
Mone mʼadansefoɔ,” Awurade na ɔseɛ sɛ, “Mene Onyankopɔn.
13Aane, na ɛfiri teteete no mene no.
Obiara rentumi nye mfiri me nsa mu
sɛ meyɛ biribi a, hwan na ɔbɛtumi adane no?”
Onyankopɔn Ahummɔborɔ Ne Israel Hwammɔdie
14Sei na Awurade seɛ,
wʼAgyenkwa, Israel Kronkronni no:
“Mo enti, mɛsoma akɔ Babilonia,
na mede Babiloniafoɔ nyinaa bɛba sɛ adwanefoɔ,
wɔ ahyɛn a wɔde hoahoa wɔn ho no mu.
15Mene Awurade, wo Kronkronni no,
Israel Yɛfoɔ, wo Ɔhene.”
16Yei na Awurade seɛ,
deɛ ɔbɔɔ ɛkwan wɔ ɛpo mu,
ɛkwan a ɛda nsubunu mu,
17deɛ ɔtwee nteaseɛnam ne apɔnkɔ,
akodɔm ne ne nkekahoɔ nyinaa,
na wɔkaa hɔ a wɔansɔre bio;
wɔadum wɔn te sɛ kanea mu ntoma:
18“Momma mo werɛ mfiri kane nneɛma no
monntɔ nkɔ deɛ atwam no so.
19Hwɛ, mereyɛ adeɛ foforɔ!
Seesei, ɛrepue, na monhunu anaa?
Merebɔ ɛkwan afa anweatam so
na mereyɛ nsuwansuwa wɔ asase wesee so.
20Mmoa a wɔyɛ keka hyɛ me animuonyam,
adompo ne apatuo,
ɛfiri sɛ mema nsuo wɔ anweatam so
ne nsuwansuwa wɔ asase wesee so
de ma me nkurɔfoɔ, wɔn a mapa wɔn no nsuo,
21nnipa a meyɛɛ wɔn maa me ho
sɛ wɔmpae mu nka mʼayɛyie.
22“Nanso, womfrɛɛ me, Ao Yakob,
wonhaa wo ho wɔ me ho, Ao Israel.
23Momfaa nnwan mmrɛɛ me sɛ ɔhyeɛ afɔrebɔdeɛ,
na momfaa mo afɔrebɔ nhyɛɛ me animuonyam nso.
Memmaa aduane afɔdeɛ nyɛɛ mo adesoa
na memfaa nnuhwamgyeɛ nhaa mo.
24Montɔɔ nnuhwam mmrɛɛ me,
na mommaa mo afɔrebɔdeɛ mu sradeɛ mmuu me so.
Mmom, mode mo bɔne asoa me
na mode mo mfomsoɔ ho haw abɛtɔ me so.
25“Me, me ara, mene deɛ ɔpepa
mo bɔne, me enti,
na menkae mo amumuyɛ bio.
26Monhwehwɛ deɛ atwam no mu bio mma me,
momma yɛmmɔ mu ntonto adwene wɔ asɛm no ho;
ka wʼasɛm a ɛkyerɛ sɛ wonni fɔ no.
27Mo agya a ɔdii ɛkan no yɛɛ bɔne;
mo kasamafoɔ tee mʼanim atua.
28Enti magu mo asɔredan mu atitire anim ase,
na mede Yakob ama ɔsɛeɛ,
na mede Israel ama ahɔhora.
