Isaia 42 – NTLR & TNCV

Robul Domnului

1Iată, Robul Meu, pe Care Îl sprijin,

Alesul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea!

Voi pune Duhul Meu peste El,

iar El va aduce neamurilor judecata.

2Nu va striga, nici nu‑Și va ridica vocea

și nu‑Și va face glasul să fie auzit pe stradă.

3Nu va rupe trestia zdrobită

și nu va stinge mucul care încă mai fumegă,

ci cu credincioșie va aduce judecata.

4El nu va slăbi și nu va fi zdrobit,

până nu va așeza judecata pe pământ.

Și insulele vor aștepta Legea Lui.“

5Așa vorbește Dumnezeu, Domnul

Care a creat cerurile și le‑a întins,

Care a desfășurat pământul împreună cu resursele lui,

Care dă suflare oamenilor de pe el

și duh celor ce umblă pe el:

6„Eu, Domnul, Te‑am chemat prin dreptate.

Te voi ține de mână;

Te voi păzi și Te voi face

un legământ pentru popor

și o lumină pentru neamuri,

7ca să deschizi ochii orbilor,

să eliberezi pe prizonieri din captivitate

și din temniță pe cei ce stau în întuneric.

8Eu sunt Domnul. Acesta este Numele Meu!

Nu‑Mi voi da slava altuia

și nici lauda cuvenită Mie, chipurilor cioplite!

9Iată, cele dintâi lucruri s‑au împlinit

și acum vestesc altele noi;

înainte să se împlinească

vi le fac cunoscute.“

O cântare de laudă în cinstea Domnului

10Cântați Domnului o cântare nouă!

Cântați‑I laudele de la marginile pământului,

voi, care coborâți pe mare, și tot ceea ce este în ea,

insule și locuitorii lor!

11Să‑și ridice glasul pustia și cetățile ei,

așezările locuite de Chedar!

Să strige de bucurie locuitorii din Sela,

să strige de pe vârfurile munților!

12Să‑L slăvească pe Domnul

și să vestească lauda Lui pe insule!

13Domnul va înainta ca un viteaz;

asemenea unui războinic Își stârnește râvna:

strigă, scoate un strigăt de luptă

și triumfă asupra dușmanilor săi.

14„Am tăcut pentru multă vreme,

am păstrat tăcerea și M‑am abținut,

dar acum, ca o femeie care naște,

voi striga, voi gâfâi și voi geme.

15Voi pustii munții și dealurile,

le voi usca toată verdeața!

Voi preface râurile în insule15 Sau: țărmuri.

și voi seca iazurile!

16Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei,

pe cărări neștiute de ei îi voi conduce.

Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină,

iar povârnișurile în loc neted.

Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei;

nu‑i voi părăsi!

17Dar cei ce se încred în chipuri cioplite,

cei ce zic chipurilor turnate: «Voi sunteți dumnezeii noștri!»

vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine.

Neascultarea lui Israel

18Ascultați, surzilor!

Priviți, orbilor, și vedeți!

19Cine este orb, dacă nu robul Meu

și surd ca mesagerul pe care l‑am trimis?

Cine este orb precum cel aflat în legământ de pace cu Mine,

orb ca robul Domnului?

20Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă;

ai deschis urechile, dar nu asculți cu adevărat.“

21Domnul a dorit, în numele dreptății Sale,

să‑Și înalțe Legea și s‑o facă glorioasă.

22Dar acest popor este prădat și jefuit;

prinși în capcană, în gropi sunt cu toții

și ascunși în temnițe;

au devenit o pradă pe care nu este nimeni s‑o scape,

ceva de jefuit despre care nimeni nu zice:

„Dă‑l înapoi!“

23Cine dintre voi însă va lua aminte la aceasta?

Cine va lua seama și va asculta pe viitor?

24Cine l‑a dat pe Iacov pradă tâlharilor

și pe Israel pe mâna jefuitorilor?

Oare nu Domnul,

împotriva Căruia am păcătuit?

Ei n‑au vrut să umble pe căile Lui

și să asculte de Legea Lui.

25De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui

și ferocitatea războiului;

i‑a înconjurat cu flăcări, dar tot n‑au înțeles;

i‑a mistuit, dar tot n‑au luat în seamă.