Isaia 41 – NTLR & NSP

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 41:1-29

Domnul, Ajutorul lui Israel

1Ascultați‑Mă în tăcere, insule,

iar popoarele să‑și înnoiască puterea!

Să se apropie și să vorbească!

Să ne înfățișăm împreună la judecată!

2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit,

chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale?

El îi dă în stăpânire neamurile

și îi supune regi.

Cu sabia îi preface în praf,

iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.

3Îi urmărește, mergând în siguranță

pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.

4Cine a făcut și a împlinit aceasta?

Cine a chemat generațiile de la început?

Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi

și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“

5Insulele văd aceasta și se tem;

marginile pământului se cutremură;

ei se apropie și sosesc.

6Oamenii se ajută între ei,

zicându‑și: „Fii tare!“

7Artizanul îl încurajează pe rafinor,

iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala.

El zice despre îmbinare: „Este bună!“,

după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.

8„Dar tu, Israel, robul Meu,

tu, Iacov, pe care te‑am ales,

tu, sămânță8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, citând din Geneza și argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. a lui Avraam, prietenul Meu,

9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului

și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate,

zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!»,

pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!

10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!

Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!

Eu te voi întări, te voi ajuta

și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!

11Iată, umiliți și făcuți de rușine

vor fi toți cei furioși pe tine.

Ca un nimic vor ajunge și vor pieri

toți cei ce ți se opun.

12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi,

dar nu‑i vei mai găsi,

fiindcă nimiciți de tot vor ajunge

cei ce se luptă cu tine.

13Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Care te apuc de mâna dreaptă

și‑ți zic: «Nu te teme,

Eu te voi ajuta!

14Nu te teme, vierme al lui Iacov,

rămășiță firavă a lui Israel!

Eu Însumi te voi ajuta!», zice Domnul,

Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.

15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită,

nouă și cu două rânduri de dinți!

Vei treiera munții și‑i vei zdrobi,

iar dealurile le vei face ca pleava.

16Le vei vântura și le va lua vântul,

iar vijelia le va împrăștia.

Dar tu te vei bucura în Domnul;

te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.

17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc,

iar limba li se usucă de sete.

Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!

Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!

18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri,

iar în mijlocul văilor – izvoare.

Voi preface pustia într‑un iaz,

și pământul uscat – în izvoare de apă.

19În pustie voi planta

cedri, salcâmi, mirt și măslini;

în deșert voi planta laolaltă

chiparoși, ulmi și pini,

20pentru ca toți să vadă și să cunoască,

să ia aminte și să înțeleagă

că mâna Domnului a făcut acestea,

Sfântul lui Israel le‑a creat!“

21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice Domnul.

„Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.

22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună

lucrurile care se vor întâmpla!

Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt,

ca să le punem la inimă

și să le cunoaștem împlinirea!

Sau faceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!

23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă,

și vom ști că sunteți dumnezei!

Faceți ceva – bine sau rău –

ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!

24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic,

iar lucrarea voastră este fără nicio valoare;

o urâciune este cel ce vă alege.

25Am stârnit pe cineva din nord și a venit –

pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.

El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul

și cum calcă olarul lutul în picioare.

26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște

sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»?

Nimeni n‑a vestit‑o,

nimeni n‑a proclamat‑o,

nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.

27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!»

și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.

28Mă uit și nu este nimeni –

nu este printre ei niciunul care să sfătuiască,

niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.

29Iată că toți sunt falși,

lucrările lor sunt un nimic,

iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.

New Serbian Translation

Књига пророка Исаије 41:1-29

Владар са истока – опомена од Господа

1„Умукните преда мном, острва,

и нека снагу обнове народи.

Нека се примакну, па нека проговоре;

приступимо на суд заједно.

2Ко је са истока подигао праведност,

позвао га до својих стопа,

даје му пред собом народе

и цареве покорава?

Мачу његовом их као прашину даје,

луком његовим су распршени као слама.

3Он њих гони, безбедно напредује,

ноге му на друмове не долазе.

4Ко то чини и ко то постиже,

који од почетка призива нараштаје?

Ја, Господ, који сам Први и Последњи, то сам ја.“

5Острва гледају и страх их обузима,

дрхћу крајеви земаљски,

они се приближавају и већ су ту.

6Човек свом другу помаже

и свом брату говори: „Буди јак!“

7Ливац бодри златаре,

онај који чекићем тањи

бодри оног који кује на наковњу.

Он говори о споју: „То је добро“,

и кип утврђује клиновима да се не помиче.

Бог је са својим народом

8„А ти, Израиљу, слуго мој,

Јакове, изабраниче мој,

потомче Аврахама, мог љубимца!

9Ти, кога оснажих са земљиних крајева

и кога позвах с њених рубова;

ти, коме сам рекао: ’Ти си слуга мој’,

тебе сам изабрао и нећу те одбацити.

10Не бој се, јер ја сам с тобом,

не обзири се застрашено, јер ја сам Бог твој.

Ја те крепим и заиста ти помажем,

заиста те подупирем десницом правде своје.

11Гле, постидеће се и посрамиће се

сви који су против тебе беснели

и биће као ништа,

и пропашће који се с тобом парничише.

12Тражићеш своје противнике,

али их нећеш наћи.

Биће као ништа и ишчезнуће

они који против тебе војују.

13Јер ја, Господ, Бог твој,

крепим десницу твоју, говорим ти:

Не бој се,

ја ти помажем.

14Не бој се, црвићу Јакове, људство Израиљево,

ја ћу ти помоћи – говори Господ.

Израиљев Светитељ,

Он је твој Откупитељ.

15Гле, начинио сам те да будеш оштри млат,

нови, са зупцима јаким;

млатићеш брда и сатираћеш,

а од брегова ћеш плеву начинити.

16Ти ћеш њих вејати, и ветар ће их однети,

вихор ће их распршити.

А ти ћеш кликтати Господу,

славићеш Светитеља Израиљевог.

Чудесне промене од Бога долазе

17Убоги и бедни воду траже, а ње нема.

Језик им се од жеђи осушио.

Ја, Господ, њих ћу услишити.

Ја, Бог Израиљев, њих нећу заборавити.

18Отворићу реке у голетима,

и изворе посред долина.

Пустињу ћу у рит претворити,

а сушну земљу у врело.

19У пустињи посадићу кедар,

багрем и мирту и маслину.

Пустињу ћу пошумити чемпресом,

брестом и шимширом заједно.

20Нека људи виде и нека знају,

и нека промисле и нека схвате заједно,

да је то учинила рука Господња,

и створио Светитељ Израиљев.

Господ је проверени Бог

21Свој спор изложите! – говори Господ.

Доказе предочите! – говори цар Израиљев.

22Нека приступе и нек нам објаве

оно што ће се догодити.

Прошлост – шта су открили?

да о томе размишљамо

и знамо што се испунило?

Него објавите шта ће доћи.

23Откријте нам шта ће после бити,

па ћемо познати да сте богови.

Хајде, учините нешто, добро или зло,

па да се задивимо и заједно увидимо.

24Гле, ви сте ништа,

и дела су ваша као издисај;

ко вас изабере, тај је одвратан.

Пророштво о непристрасном освајачу

25Подигао сам га са севера,

и он је дошао са истока сунчанога;

те ће доћи на достојанственике као по каљузи,

и газиће их као грнчар глину.

26Ко је од искона објавио па да знамо,

унапред, па да кажемо: ’У праву је!’?

Заиста, нема ко да објављује.

Заиста, нема ко да обавештава.

Заиста, нема ко да чује речи ваше.

27Прво Сиону рекох: ’Гле, ево их!’

и Јерусалиму ћу дати весника.

28И ја гледам, а човека нема,

и међу њима, а саветника нема,

па ја их питам, а не одговарају ни реч.

29Гле, сви су они зли;

ништавило су дела њихова,

ветар и празнина кипови су њихови.