Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
1„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2Vorbiți inimii Ierusalimului
și vestiți‑i că truda lui s‑a sfârșit,
că nelegiuirea lui a fost plătită,
căci a primit din mâna Domnului
o dublă pedeapsă pentru toate păcatele sale!“
3Un glas strigă:
„Pregătiți în pustie calea Domnului;
neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale va fi înălțată
și orice munte și deal va fi smerit;
râpa va deveni un loc neted
și locurile aspre vor deveni o câmpie.
5Atunci se va arăta slava Domnului,
și toți oamenii o vor vedea împreună“,
căci gura Domnului a vorbit.
6Un glas zice:
– Vestește!
El a întrebat:
– Ce să vestesc?
– Orice om este ca iarba
și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.
7Iarba se usucă, floarea cade,
când suflarea Domnului vine peste ea.
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!
9Suie‑te pe un munte înalt, Sioane,
aducător de vești bune!
Înalță‑ți glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de vești bune!
Înalță‑l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iuda:
„Iată‑L pe Dumnezeul vostru!“
10Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
iar brațul Lui stăpânește pentru El.
Plata Lui vine cu El
și răsplata Lui Îl însoțește.
11El Își va paște turma ca un păstor;
Își va strânge mieii în brațe,
îi va lua la piept
și va călăuzi blând oile care alăptează.
12Cine a măsurat apele în palma lui
și a trasat cerurile cu lățimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într‑o măsură?
Cine a cântărit munții pe cântar
și dealurile pe talere?
13Cine a pătruns Duhul Domnului
și cine L‑a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14Cu cine S‑a sfătuit El și cine L‑a făcut priceput?
Cine L‑a învățat calea judecății?
Cine L‑a învățat cunoașterea
și I‑a făcut cunoscută cărarea priceperii?
15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din găleată,
sunt considerate ca praful de pe talere.
Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.
16Libanul nu este îndeajuns pentru foc
și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea‑de‑tot.
17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui;
sunt considerate de El
ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.
18Cu cine, deci, L‑ați putea asemăna pe Dumnezeu?
Cu ce asemănare L‑ați putea compara?
19Un meșter toarnă chipul,
iar apoi un rafinor îl poleiește cu aur
și îi făurește lănțișoare de argint.
20Cel prea sărac să aducă un dar
alege un lemn ce nu putrezește
și își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21Nu știți? N‑ați auzit?
Nu vi s‑a făcut cunoscut de la început?
N‑ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par niște lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23El este Cel Ce îi preface pe prinți în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca și cum n‑ar exista.
24De abia sunt sădiți,
de abia sunt semănați,
de abia s‑a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,
că El și suflă peste ei, uscându‑i,
iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25„Deci, cu cine Mă veți asemăna
ca să fim deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.
26Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți:
Cine a creat toate acestea?
Cel Ce aduce afară oștirea lor, după număr,
chemându‑le pe toate pe nume.
Atât de mare este tăria Lui,
atât de tare este puterea Lui,
că niciuna nu lipsește.
27De ce spui, Iacov,
de ce zici, Israel:
„Calea mea este ascunsă de Domnul
și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?“
28Nu știi? N‑ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel veșnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu obosește, nici nu ostenește,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29El dă putere celui obosit
și îl întărește pe cel fără putere.
30Flăcăii vor obosi și vor osteni,
tinerii se vor împiedica și vor cădea,
31dar cei ce nădăjduiesc în Domnul își vor înnoi puterea,
se vor înălța prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga și nu vor osteni,
vor umbla și nu vor obosi.
Comfort for God’s people
1Comfort, comfort my people,
says your God.
2Speak tenderly to Jerusalem,
and proclaim to her
that her hard service has been completed,
that her sin has been paid for,
that she has received from the Lord’s hand
double for all her sins.
3A voice of one calling:
‘In the wilderness prepare
the way for the Lord40:3 Or A voice of one calling in the wilderness: / ‘Prepare the way for the Lord;
make straight in the desert
a highway for our God.40:3 Hebrew; Septuagint make straight the paths of our God
4Every valley shall be raised up,
every mountain and hill made low;
the rough ground shall become level,
the rugged places a plain.
5And the glory of the Lord will be revealed,
and all people will see it together.
For the mouth of the Lord has spoken.’
6A voice says, ‘Cry out.’
And I said, ‘What shall I cry?’
‘All people are like grass,
and all their faithfulness is like the flowers of the field.
7The grass withers and the flowers fall,
because the breath of the Lord blows on them.
Surely the people are grass.
8The grass withers and the flowers fall,
but the word of our God endures for ever.’
9You who bring good news to Zion,
go up on a high mountain.
You who bring good news to Jerusalem,40:9 Or Zion, bringer of good news, / go up on a high mountain. / Jerusalem, bringer of good news
lift up your voice with a shout,
lift it up, do not be afraid;
say to the towns of Judah,
‘Here is your God!’
10See, the Sovereign Lord comes with power,
and he rules with a mighty arm.
See, his reward is with him,
and his recompense accompanies him.
11He tends his flock like a shepherd:
he gathers the lambs in his arms
and carries them close to his heart;
he gently leads those that have young.
12Who has measured the waters in the hollow of his hand,
or with the breadth of his hand marked off the heavens?
Who has held the dust of the earth in a basket,
or weighed the mountains on the scales
and the hills in a balance?
13Who can fathom the Spirit40:13 Or mind of the Lord,
or instruct the Lord as his counsellor?
14Whom did the Lord consult to enlighten him,
and who taught him the right way?
Who was it that taught him knowledge,
or showed him the path of understanding?
15Surely the nations are like a drop in a bucket;
they are regarded as dust on the scales;
he weighs the islands as though they were fine dust.
16Lebanon is not sufficient for altar fires,
nor its animals enough for burnt offerings.
17Before him all the nations are as nothing;
they are regarded by him as worthless
and less than nothing.
18With whom, then, will you compare God?
To what image will you liken him?
19As for an idol, a metalworker casts it,
and a goldsmith overlays it with gold
and fashions silver chains for it.
20A person too poor to present such an offering
selects wood that will not rot;
they look for a skilled worker
to set up an idol that will not topple.
21Do you not know?
Have you not heard?
Has it not been told you from the beginning?
Have you not understood since the earth was founded?
22He sits enthroned above the circle of the earth,
and its people are like grasshoppers.
He stretches out the heavens like a canopy,
and spreads them out like a tent to live in.
23He brings princes to naught
and reduces the rulers of this world to nothing.
24No sooner are they planted,
no sooner are they sown,
no sooner do they take root in the ground,
than he blows on them and they wither,
and a whirlwind sweeps them away like chaff.
25‘To whom will you compare me?
Or who is my equal?’ says the Holy One.
26Lift up your eyes and look to the heavens:
who created all these?
He who brings out the starry host one by one
and calls forth each of them by name.
Because of his great power and mighty strength,
not one of them is missing.
27Why do you complain, Jacob?
Why do you say, Israel,
‘My way is hidden from the Lord;
my cause is disregarded by my God’?
28Do you not know?
Have you not heard?
The Lord is the everlasting God,
the Creator of the ends of the earth.
He will not grow tired or weary,
and his understanding no-one can fathom.
29He gives strength to the weary
and increases the power of the weak.
30Even youths grow tired and weary,
and young men stumble and fall;
31but those who hope in the Lord
will renew their strength.
They will soar on wings like eagles;
they will run and not grow weary,
they will walk and not be faint.
