Isaia 40 – NTLR & KSS

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 40:1-31

Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu

1„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!

zice Dumnezeul vostru.

2Vorbiți inimii Ierusalimului

și vestiți‑i că truda lui s‑a sfârșit,

că nelegiuirea lui a fost plătită,

căci a primit din mâna Domnului

o dublă pedeapsă pentru toate păcatele sale!“

3Un glas strigă:

„Pregătiți în pustie calea Domnului;

neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!

4Orice vale va fi înălțată

și orice munte și deal va fi smerit;

râpa va deveni un loc neted

și locurile aspre vor deveni o câmpie.

5Atunci se va arăta slava Domnului,

și toți oamenii o vor vedea împreună“,

căci gura Domnului a vorbit.

6Un glas zice:

– Vestește!

El a întrebat:

– Ce să vestesc?

– Orice om este ca iarba

și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.

7Iarba se usucă, floarea cade,

când suflarea Domnului vine peste ea.

Într-adevăr, ca iarba este poporul!

8Iarba se usucă, iar floarea cade,

însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!

9Suie‑te pe un munte înalt, Sioane,

aducător de vești bune!

Înalță‑ți glasul cu putere,

Ierusalime, aducător de vești bune!

Înalță‑l, nu te teme!

Spune cetăților lui Iuda:

„Iată‑L pe Dumnezeul vostru!“

10Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,

iar brațul Lui stăpânește pentru El.

Plata Lui vine cu El

și răsplata Lui Îl însoțește.

11El Își va paște turma ca un păstor;

Își va strânge mieii în brațe,

îi va lua la piept

și va călăuzi blând oile care alăptează.

12Cine a măsurat apele în palma lui

și a trasat cerurile cu lățimea palmei?

Cine a strâns pulberea pământului într‑o măsură?

Cine a cântărit munții pe cântar

și dealurile pe talere?

13Cine a pătruns Duhul Domnului

și cine L‑a îndrumat ca sfătuitor al Său?

14Cu cine S‑a sfătuit El și cine L‑a făcut priceput?

Cine L‑a învățat calea judecății?

Cine L‑a învățat cunoașterea

și I‑a făcut cunoscută cărarea priceperii?

15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din găleată,

sunt considerate ca praful de pe talere.

Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.

16Libanul nu este îndeajuns pentru foc

și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea‑de‑tot.

17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui;

sunt considerate de El

ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.

18Cu cine, deci, L‑ați putea asemăna pe Dumnezeu?

Cu ce asemănare L‑ați putea compara?

19Un meșter toarnă chipul,

iar apoi un rafinor îl poleiește cu aur

și îi făurește lănțișoare de argint.

20Cel prea sărac să aducă un dar

alege un lemn ce nu putrezește

și își caută un meșter iscusit

ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.

21Nu știți? N‑ați auzit?

Nu vi s‑a făcut cunoscut de la început?

N‑ați învățat nimic de la întemeierea pământului?

22El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,

ai cărui locuitori par niște lăcuste.

El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin

și le desfășoară ca pe un cort de locuit.

23El este Cel Ce îi preface pe prinți în nimic,

iar pe conducătorii pământului ca și cum n‑ar exista.

24De abia sunt sădiți,

de abia sunt semănați,

de abia s‑a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,

că El și suflă peste ei, uscându‑i,

iar vijelia îi ia ca pe niște paie.

25„Deci, cu cine Mă veți asemăna

ca să fim deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.

26Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți:

Cine a creat toate acestea?

Cel Ce aduce afară oștirea lor, după număr,

chemându‑le pe toate pe nume.

Atât de mare este tăria Lui,

atât de tare este puterea Lui,

că niciuna nu lipsește.

27De ce spui, Iacov,

de ce zici, Israel:

„Calea mea este ascunsă de Domnul

și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?“

28Nu știi? N‑ai auzit?

Domnul este Dumnezeul cel veșnic,

creatorul marginilor pământului.

El nu obosește, nici nu ostenește,

iar priceperea Lui este de nepătruns.

29El dă putere celui obosit

și îl întărește pe cel fără putere.

30Flăcăii vor obosi și vor osteni,

tinerii se vor împiedica și vor cădea,

31dar cei ce nădăjduiesc în Domnul își vor înnoi puterea,

se vor înălța prinzând aripi ca vulturii,

vor alerga și nu vor osteni,

vor umbla și nu vor obosi.

Kurdi Sorani Standard

ئیشایا 40:1-31

حەسانەوە بۆ گەلی خودا

1دڵنەوایی گەلەکەم بکەن، دڵنەواییان بکەن،

خوداتان دەفەرموێت،

2بە دڵنەرمی لەگەڵ ئۆرشەلیم بدوێن،

پێی ڕابگەیەنن

کە ڕەنجکێشانەکەی تەواو بووە،

کە تاوانەکەی بەخشراوە،

چونکە بە دەستی یەزدان

لەسەر گوناهەکانی دووقاتی وەرگرتەوە.

3کەسێک هاوار دەکات و دەڵێت:

«لە چۆڵەوانی ڕێگا بۆ هاتنی یەزدان ئامادە بکەن،

لە بیابان شاڕێگا بۆ خودامان ڕێکبخەن.

4هەموو دۆڵێک هەڵدەچێت و

هەموو چیا و گردێک ڕۆدەچێت.

خوار ڕاست دەبێتەوە،

هەورازیش دەبێت بە دەشت،

5شکۆمەندی یەزدان دەردەکەوێت و

هەموو مرۆڤایەتی پێکەوە دەیبینن،

چونکە دەمی یەزدان فەرمووی.»

6دەنگێک دەڵێت: «بانگەواز بکە!»

منیش گوتم: «بانگەوازی چی بکەم؟»

«هەموو مرۆڤێک وەک گژوگیا وایە و

هەموو دڵسۆزییەکەی وەک گوڵی کێوی وایە.

7گژوگیا وشک دەبێت و گوڵ هەڵدەوەرێ،

چونکە هەناسەی یەزدان هەڵیکردە سەری،

بێگومان گەل وەکو گژوگیان.

8گژوگیا وشک دەبێت و گوڵ هەڵدەوەرێ،

بەڵام پەیامی خودامان بۆ هەتاهەتایە چەسپاو دەبێت.»

9ئەی مزگێنیدەر بۆ سییۆن،

بڕۆ سەر کێوێکی بەرز،

بە هێزەوە دەنگت بەرز بکەرەوە،

بەرزی بکەرەوە، مەترسە.

ئەی مزگێنیدەر بۆ ئۆرشەلیم،

بە شارۆچکەکانی یەهودا بڵێ:

«ئەوەتا خوداتان!»

10ئەوەتا یەزدانی باڵادەست بە هێزەوە دێت،

بە بازووی فەرمانڕەوایەتی بۆ دەکات.

ئەوەتا پاداشتەکەی لەگەڵیدایە و

خەڵاتەکەی لەبەردەمی.

11وەک شوان مێگەلەکەی دەلەوەڕێنێت:

بە بازووی خۆی بەرخەکان کۆدەکاتەوە و

بە باوەش هەڵیاندەگرێت،

بە نەرمی شیردەرەکان بە پێش خۆی دەدات.

12کێ بە چنگ ئاوی پێواوە و

بە بست ئاسمان؟

کێ خۆڵی زەوی بە قزناغ پێواوە؟

کێ چیاکانی بە قەپان کێشاوە و

گردەکانیش بە تەرازوو؟

13کێ لەبیری یەزدان تێگەیشتووە

یاخود وەک ڕاوێژکار فێری کردووە؟

14یەزدان ڕاوێژی بە کێ کرد و تێیگەیاند،

ڕێگای دادپەروەری فێرکرد؟

کێ زانینی فێرکرد و

ڕێگای تێگەیشتنی پێ ناساند؟

15ئەوەتا نەتەوەکان وەک دڵۆپێک ئاوی ناو سەتڵ و

بە تۆزی تەرازوو دادەنرێن.

ئەوەتا دوورگەکان وەک پووش هەڵدەگرێت.

16داری لوبنان بەس نییە بۆ سووتەمەنی قوربانگا و

ئاژەڵەکانی بەس نین بۆ قوربانی سووتاندن.

17هەموو نەتەوەکان وەک هیچن لەبەردەمی،

لەلای ئەو بە نەبوو و پووچ دادەنرێن.

18جا خودا بە چی هاوشێوە دەکەن،

چ وێنەیەک بەو یەکسان دەکەن؟

19پەیکەرێک کە وەستا دایدەڕێژێت،

زێڕنگەریش بە زێڕ ڕووکەشی دەکات،

زنجیری زیویش زیوگەر.

20دەستکورتیش بۆ پێشکەشکردنی پیتاک

دارێکی ساغ هەڵدەبژێرێت کە نەڕزیبێت.

داوای وەستایەکی شارەزا دەکات

بۆ ئەوەی پەیکەرێکی نەلەقیوی بۆ دابنێت.

21ئایا نازانن؟

ئایا نابیستن؟

ئەی لە سەرەتاوە پێتان ڕانەگەیەنراوە؟

ئایا لەو کاتەوەی زەوی بەدیهێنراوە تێنەگەیشتوون کە

22ئەو لەسەر ئاسۆی زەوی دادەنیشێت و

دانیشتووانەکەی وەک پێکوڕە وان؟

ئەو ئاسمان وەک پڵاس بڵاو دەکاتەوە،

وەک ڕەشماڵ هەڵیدەدات بۆ نیشتەجێبوون.

23ئەو مەزنەکان وەک نەبوو لێدەکات و

حوکمڕانانی جیهان دەکات بە هیچ.

24هەر ئەوەندەی نێژران، چێنران و

قەدیان لە زەوی ڕەگی داکوتا،

فووی لێکردن و وشک هەڵگەڕان،

ڕەشەبا وەک پووش هەڵیاندەگرێت.

25خودای پیرۆز دەفەرموێت: «لەگەڵ کێ هاوشێوەم دەکەن؟

من هاوتای کێم؟

26چاوتان بۆ بەرزی هەڵبڕن و

ببینن کێ ئەمەی بەدی هێناوە،

کێ ئەستێرەکانی بە ژمارە دەردەهێنێت و

ناو لە هەموویان دەنێت؟

لەبەر زۆری هێز و توندی توانای

هیچ کامیان ون نابێت.

27«ئەی یاقوب، بۆ دەڵێیت،

ئەی ئیسرائیل، بۆ سکاڵا دەکەیت:

”ڕێگای من لە یەزدان شاردرایەوە،

دادی من لە خودام تێپەڕی“؟

28ئایا نەتزانی،

یان نەتبیست؟

یەزدان خودای هەتاهەتاییە،

بەدیهێنەری ئەمسەر و ئەوسەری زەوی.

نە ماندوو و نە شەکەت دەبێت،

کەس پەی بە تێگەیشتنی ئەو نابات.

29توانا بە ماندوو دەدات و

بۆ داهێزراویش هێز زۆر دەکات.

30گەنجەکان ماندوو و شەکەت دەبن،

لاوەکان پێیان هەڵدەکەوێت و دەکەون،

31بەڵام ئەوانەی چاوەڕوانی یەزدانن،

هێزیان نوێ دەبێتەوە،

وەک هەڵۆ لە شەقەی باڵ دەدەن،

ڕادەکەن و شەکەت نابن،

دەڕۆن و ماندوو نابن.