Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
1„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2Vorbiți inimii Ierusalimului
și vestiți‑i că truda lui s‑a sfârșit,
că nelegiuirea lui a fost plătită,
căci a primit din mâna Domnului
o dublă pedeapsă pentru toate păcatele sale!“
3Un glas strigă:
„Pregătiți în pustie calea Domnului;
neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale va fi înălțată
și orice munte și deal va fi smerit;
râpa va deveni un loc neted
și locurile aspre vor deveni o câmpie.
5Atunci se va arăta slava Domnului,
și toți oamenii o vor vedea împreună“,
căci gura Domnului a vorbit.
6Un glas zice:
– Vestește!
El a întrebat:
– Ce să vestesc?
– Orice om este ca iarba
și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.
7Iarba se usucă, floarea cade,
când suflarea Domnului vine peste ea.
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!
9Suie‑te pe un munte înalt, Sioane,
aducător de vești bune!
Înalță‑ți glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de vești bune!
Înalță‑l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iuda:
„Iată‑L pe Dumnezeul vostru!“
10Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
iar brațul Lui stăpânește pentru El.
Plata Lui vine cu El
și răsplata Lui Îl însoțește.
11El Își va paște turma ca un păstor;
Își va strânge mieii în brațe,
îi va lua la piept
și va călăuzi blând oile care alăptează.
12Cine a măsurat apele în palma lui
și a trasat cerurile cu lățimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într‑o măsură?
Cine a cântărit munții pe cântar
și dealurile pe talere?
13Cine a pătruns Duhul Domnului
și cine L‑a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14Cu cine S‑a sfătuit El și cine L‑a făcut priceput?
Cine L‑a învățat calea judecății?
Cine L‑a învățat cunoașterea
și I‑a făcut cunoscută cărarea priceperii?
15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din găleată,
sunt considerate ca praful de pe talere.
Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.
16Libanul nu este îndeajuns pentru foc
și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea‑de‑tot.
17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui;
sunt considerate de El
ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.
18Cu cine, deci, L‑ați putea asemăna pe Dumnezeu?
Cu ce asemănare L‑ați putea compara?
19Un meșter toarnă chipul,
iar apoi un rafinor îl poleiește cu aur
și îi făurește lănțișoare de argint.
20Cel prea sărac să aducă un dar
alege un lemn ce nu putrezește
și își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21Nu știți? N‑ați auzit?
Nu vi s‑a făcut cunoscut de la început?
N‑ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par niște lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23El este Cel Ce îi preface pe prinți în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca și cum n‑ar exista.
24De abia sunt sădiți,
de abia sunt semănați,
de abia s‑a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,
că El și suflă peste ei, uscându‑i,
iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25„Deci, cu cine Mă veți asemăna
ca să fim deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.
26Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți:
Cine a creat toate acestea?
Cel Ce aduce afară oștirea lor, după număr,
chemându‑le pe toate pe nume.
Atât de mare este tăria Lui,
atât de tare este puterea Lui,
că niciuna nu lipsește.
27De ce spui, Iacov,
de ce zici, Israel:
„Calea mea este ascunsă de Domnul
și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?“
28Nu știi? N‑ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel veșnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu obosește, nici nu ostenește,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29El dă putere celui obosit
și îl întărește pe cel fără putere.
30Flăcăii vor obosi și vor osteni,
tinerii se vor împiedica și vor cădea,
31dar cei ce nădăjduiesc în Domnul își vor înnoi puterea,
se vor înălța prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga și nu vor osteni,
vor umbla și nu vor obosi.
上帝对祂子民的安慰
1你们的上帝说：
“你们要安慰我的子民。
2要温柔地告诉耶路撒冷，
她的苦难已经结束，
她的罪恶已经被除去。
她因自己的一切罪已受到耶和华加倍的惩罚40:2 “她因自己的一切罪已受到耶和华加倍的惩罚”或译“她的一切罪已得到耶和华双倍的赦免”。。”
3听啊，有人高喊：
“在旷野预备耶和华的道，
在沙漠修直我们上帝的路。
4一切山谷将被填满，
大山小丘将被削平；
坎坷之地将变得平坦，
崎岖的地面将成为平原。
5耶和华的荣耀必彰显，
世人必一同看见。
这是耶和华亲口说的。”
6有声音说：“呼喊吧！”
我问道：“我呼喊什么呢？”
那声音说：“芸芸众生尽如草，
荣华富贵像野地的花。
7耶和华吹一口气，
草就枯干，花也凋残。
人类诚然像草。
8草必枯干，花必凋残，
唯有我们上帝的话永远长存。”
9向锡安报告好消息的人啊，
要登上高山！
向耶路撒冷报告好消息的人啊，
要大声宣告！
要提高声音，不要惧怕！
要高声对犹大的城邑说：
“你们的上帝来了！”
10看啊，主耶和华带着能力来了，
祂的臂膀执掌王权；
祂带着赏赐而来，
要酬劳祂的子民。
11祂像牧人一样牧养自己的羊群，
用臂膀把羊羔聚在一起，
抱在怀中，
温柔地引导母羊。
12谁曾用手心量海水？
谁曾用手掌度苍天？
谁曾用升斗盛大地的尘土？
谁曾用秤称高山，用天平称丘陵？
13谁曾测度耶和华的心？
谁曾做祂的谋士指点祂？
14祂请教过谁？
谁教过祂正道？
谁教过祂知识？
谁指点过祂领悟之道？
15看啊，列国就像水桶中的一滴水，
又如天平上的尘埃。
祂举起众海岛，好像捧起微尘。
16黎巴嫩的树木不够作献祭的燃料，
林中的走兽也不够作燔祭。
17万国在祂面前都算不得什么，
在祂看来不过是虚无。
18你们拿谁与上帝相比呢？
你们用什么形象比作上帝呢？
19偶像是工匠制造的，
银匠替它包上金子、打造银链。
20买不起这种偶像的人就选一块耐用的木头，
找个精巧的工匠，
雕出一个可以站立不倒的偶像。
21难道你们不知道吗？
难道你们没有听过吗？
难道不是从起初就告诉过你们吗？
难道从大地奠立根基以来，
你们一直没有明白吗？
22上帝的宝座设立在大地的圆圈之上，
地上的人类好像蚱蜢。
祂铺展诸天，就像铺展幔子、铺展人居住的帐篷。
23祂使掌权者归于无有，
使世上的审判官化为虚无。
24他们像草一样刚被栽上，
刚被种上，
刚在土里扎根，
上帝一口气吹来，便都枯干了，
暴风将他们像禾秸一样吹去。
25那位圣者说：“你们拿谁与我相比，
使之与我同等呢？”
26你们向天举目，
看看是谁创造了这万象？
是谁把众星一一领出来，
给它们取名？
祂的权柄和能力极大无比，
它们一个也不会少。
27雅各啊，你怎能说耶和华看不见你的遭遇呢？
以色列啊，你怎能说上帝并不顾念你的冤情呢？
28难道你不知道？
难道你没有听见过？
永恒的上帝耶和华——创造地极的主宰不会疲乏也不会困倦，
祂的智慧深不可测。
29祂赐疲乏的人能力，
给软弱的人力量。
30即使青年也会疲乏困倦，
强壮的人也会踉跄跌倒；
31但仰望耶和华的人必重新得力。
他们必像鹰一样展翅高飞，
他们奔跑也不困倦，
他们行走也不疲乏。
