Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
1„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2Vorbiți inimii Ierusalimului
și vestiți‑i că truda lui s‑a sfârșit,
că nelegiuirea lui a fost plătită,
căci a primit din mâna Domnului
o dublă pedeapsă pentru toate păcatele sale!“
3Un glas strigă:
„Pregătiți în pustie calea Domnului;
neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale va fi înălțată
și orice munte și deal va fi smerit;
râpa va deveni un loc neted
și locurile aspre vor deveni o câmpie.
5Atunci se va arăta slava Domnului,
și toți oamenii o vor vedea împreună“,
căci gura Domnului a vorbit.
6Un glas zice:
– Vestește!
El a întrebat:
– Ce să vestesc?
– Orice om este ca iarba
și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.
7Iarba se usucă, floarea cade,
când suflarea Domnului vine peste ea.
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!
9Suie‑te pe un munte înalt, Sioane,
aducător de vești bune!
Înalță‑ți glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de vești bune!
Înalță‑l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iuda:
„Iată‑L pe Dumnezeul vostru!“
10Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
iar brațul Lui stăpânește pentru El.
Plata Lui vine cu El
și răsplata Lui Îl însoțește.
11El Își va paște turma ca un păstor;
Își va strânge mieii în brațe,
îi va lua la piept
și va călăuzi blând oile care alăptează.
12Cine a măsurat apele în palma lui
și a trasat cerurile cu lățimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într‑o măsură?
Cine a cântărit munții pe cântar
și dealurile pe talere?
13Cine a pătruns Duhul Domnului
și cine L‑a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14Cu cine S‑a sfătuit El și cine L‑a făcut priceput?
Cine L‑a învățat calea judecății?
Cine L‑a învățat cunoașterea
și I‑a făcut cunoscută cărarea priceperii?
15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din găleată,
sunt considerate ca praful de pe talere.
Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.
16Libanul nu este îndeajuns pentru foc
și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea‑de‑tot.
17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui;
sunt considerate de El
ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.
18Cu cine, deci, L‑ați putea asemăna pe Dumnezeu?
Cu ce asemănare L‑ați putea compara?
19Un meșter toarnă chipul,
iar apoi un rafinor îl poleiește cu aur
și îi făurește lănțișoare de argint.
20Cel prea sărac să aducă un dar
alege un lemn ce nu putrezește
și își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21Nu știți? N‑ați auzit?
Nu vi s‑a făcut cunoscut de la început?
N‑ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par niște lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23El este Cel Ce îi preface pe prinți în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca și cum n‑ar exista.
24De abia sunt sădiți,
de abia sunt semănați,
de abia s‑a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,
că El și suflă peste ei, uscându‑i,
iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25„Deci, cu cine Mă veți asemăna
ca să fim deopotrivă?“ zice Cel Sfânt.
26Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți:
Cine a creat toate acestea?
Cel Ce aduce afară oștirea lor, după număr,
chemându‑le pe toate pe nume.
Atât de mare este tăria Lui,
atât de tare este puterea Lui,
că niciuna nu lipsește.
27De ce spui, Iacov,
de ce zici, Israel:
„Calea mea este ascunsă de Domnul
și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?“
28Nu știi? N‑ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel veșnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu obosește, nici nu ostenește,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29El dă putere celui obosit
și îl întărește pe cel fără putere.
30Flăcăii vor obosi și vor osteni,
tinerii se vor împiedica și vor cădea,
31dar cei ce nădăjduiesc în Domnul își vor înnoi puterea,
se vor înălța prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga și nu vor osteni,
vor umbla și nu vor obosi.
Onyankopɔn Nkurɔfoɔ Awerɛkyekyerɛ
1Monkyekyere, monkyekyere me nkurɔfoɔ werɛ.
Saa na mo Onyankopɔn seɛ.
2Monka asomdwoesɛm nkyerɛ Yerusalem,
na mompae mu nka nkyerɛ no sɛ
ne som denden no aba awieeɛ,
wɔatua ne bɔne no so ka,
na wɔanya ne bɔne nyinaa so akatua mmɔho
afiri Awurade nsam.
3Ɛnne bi reteam sɛ,
“Monsiesie ɛkwan mma Awurade
wɔ anweatam no so.
Montene kwantempɔn wɔ ɛserɛ no so
mma yɛn Onyankopɔn.
4Bɔnhwa biara bɛyɛ ma,
bepɔ ne nkokoɔ nyinaa bɛkɔ fam,
asase a ɛyɛ monkyi mmɔnka no bɛyɛ tamaa,
na mmeaɛ a ɛyɛ kɔntɔnkye no ayɛ tata.
5Na Awurade animuonyam bɛda adi,
na nnipa nyinaa bɛhunu.
Ɛfiri sɛ Awurade na aka!”
6Nne bi kaa sɛ, “Team.”
Na mekaa sɛ, “Menteɛm nka sɛn?”
“Bɔ dawuro sɛ nnipa nyinaa te sɛ ɛserɛ,
na wɔn animuonyam nyinaa te sɛ afuo so nhwiren.
7Ɛserɛ hye, na nhwiren twintwam
ɛfiri sɛ Awurade ahomeguo fa wɔn so.
Nokorɛm nnipa no yɛ ɛserɛ.
8Ɛserɛ hye, na nhwiren twintwam,
nanso yɛn Onyankopɔn asɛm no tim hɔ daa.”
9Wo a wode asɛm pa reba Sion,
foro kɔ bepɔ tenten bi so.
Wo a wode asɛm pa reba Yerusalem,
ma wo nne so na team,
ma so, nsuro;
ka kyerɛ Yuda nkuro sɛ,
“Mo Onyankopɔn nie!”
10Hwɛ, Asafo Awurade de tumi reba,
na nʼabasa bɛdi ɔhene ama no.
Hwɛ, nʼakatua ka ne ho,
na ɔde nʼabasobɔdeɛ nam.
11Ɔhwɛ ne nnwankuo sɛ odwanhwɛfoɔ.
Ɔboa nnwammaa no wɔ nʼabasa so.
Ɔturu wɔn ne koko so;
na nnwan a wɔwɔ mma no, ɔka wɔn brɛoo.
12Hwan na wasusu nsuo wɔ ne nsam
anaa ɔde ne nsateaa asusu ɔsoro?
Hwan na ɔde asase so mfuturo agu kɛntɛn mu,
anaa wakari mmepɔ wɔ nsania so
ne nkokoɔ wɔ nsania apampaa so?
13Hwan na wate Awurade ase,
anaa wakyerɛkyerɛ no sɛ ne fotufoɔ?
14Hwan na Awurade abisa no sɛ ɔnkyerɛ no biribi ase,
na hwan na ɔkyerɛɛ no ɛkwan pa no?
Hwan na ɔmaa no nimdeɛ
anaa ɔkyerɛɛ no nhunumu kwan?
15Ampa ara aman no te sɛ nsuo sope wɔ bokiti mu;
wɔde wɔn toto mfuturo a ɛgu nsania so;
ɔkari nsupɔ te sɛ deɛ ɛyɛ mfuturo muhumuhu.
16Lebanon nnɔɔso mma afɔrebukyia so ogya,
na ne mmoa renso mma ɔhyeɛ afɔrebɔdeɛ.
17Aman nyinaa nsɛ hwee wɔ nʼanim;
ɔbu wɔn adehunu bi
a wɔnka hwee.
18Afei hwan ho na wode Onyankopɔn bɛtoto?
Nsɛsodeɛ bɛn ho na wode no bɛtoɔ?
19Ohoni deɛ, odwumfoɔ na ɔyɛ,
na sikadwumfoɔ de sikakɔkɔɔ agu ho
na wasiesie dwetɛ nkɔnsɔnkɔnsɔn ama no.
20Ohiani a ɔrentumi mfa saa ayɛyɛdeɛ yi mma no
kɔpɛ dua a ɛremporɔ.
Ɔhwehwɛ odwumfoɔ nyansafoɔ
na wayɛ ohoni a ɛremmuni nhwe fam asi hɔ.
21Wonnim anaa?
Wonteeɛ anaa?
Wɔnnka nkyerɛɛ wo firi ahyɛaseɛ no anaa?
Ɛfiri ɛberɛ a wɔbɔɔ asase no, wontee aseɛ anaa?
22Ɔte ahennwa so wɔ asase kanko no atifi.
Ɛso nnipa te sɛ ntutummɛ
ɔtwe ɔsoro mu te sɛ ntwamutam,
na ɔde yɛ ntomadan tena mu.
23Ɔma ahenemma yɛ nnipa hunu
na ewiase yi sodifoɔ nso, ɔbrɛ wɔn ase.
24Wɔtɛɛ wɔn ara pɛ,
wɔduaa wɔn ara pɛ,
wɔgyee nhini wɔ asase mu pɛ
ɔhome gu wɔn so ma wɔkusa,
na ntwahoframa bɔ wɔn kɔ te sɛ ntɛtɛ.
25“Hwan ho na wode me bɛto?
Anaasɛ hwan na ɔne me sɛ?” Ɔkronkronni no na ɔseɛ.
26Momma mo ani so nhwɛ ɔsoro:
Hwan na ɔbɔɔ yeinom nyinaa?
Deɛ ɔyiyi ɔsoro nsoromma mmaako mmaako,
na ɔbɔ obiara din de frɛ no.
Nʼahoɔden ne ne tumi enti
wɔn mu baako mpo nnyeraeɛ.
27Adɛn na woka sɛ, Ao Yakob,
na wonwiinwii, Ao Israel sɛ,
“Mʼakwan ahinta Awurade;
na me Onyankopɔn abɔ mʼasɛm agu”?
28Wonnim anaa?
Wonteeɛ anaa?
Awurade yɛ daapem Onyankopɔn,
na ɔyɛ asase nyinaa yɛfoɔ.
Ɔremmrɛ na ɔrentɔ bera,
na ne nhunumu nni nhwehwɛmu.
29Ɔma deɛ watɔ bera ahoɔden
deɛ wayɛ mmerɛ nso, ɔto nʼahoɔden so.
30Mpo, mmabunu brɛ, na wɔtɔ bera,
na mmeranteɛ suntisunti hwehwe ase;
31Nanso, wɔn a wɔn ani da Awurade so
bɛnya ahoɔden foforɔ.
Wɔde ntaban te sɛ akɔdeɛ deɛ bɛtu akɔ ewiem;
wɔbɛtu mmirika, na wɔremmrɛ.
Wɔbɛnante, na wɔrentɔ baha.
