1Vai de copiii răzvrătiți,
zice Domnul,
care fac un plan care nu este de la Mine
și o alianță1 Lit.: și toarnă o libație. Sau și țese o învelitoare. În limba ebraică verbul nasak înseamnă atât a turna, cât și a țese, iar substantivul massekah înseamnă atât libație, cât și țesătură, învelitoare. care nu este de la Duhul Meu,
adăugând astfel păcat peste păcat!
2Ei pleacă, coborându‑se în Egipt,
fără să‑Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
și să se adăpostească la umbra Egiptului!
3De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o rușine,
iar protecția la umbra Egiptului, o ocară.
4Pentru că, deși are conducători în Țoan
și trimișii săi au ajuns până la Hanes,
5fiecare va fi făcut de rușine
de către un popor care nu le este de niciun folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câștig,
ci doar rușine și dispreț.“
6O rostire despre animalele din Neghev.
Printr‑un ținut al necazului și al strâmtorării,
de unde vin leoaica și leul,
vipera și șarpele zburător,
ei își duc bogățiile pe spinarea măgarilor
și averile pe cocoașa cămilelor,
către un popor care nu le va fi de folos,
7către Egipt, al cărui ajutor este deșertăciune
și nimic.
De aceea îl numesc:
„Rahab, cel ce stă nepăsător.“
8Acum, du‑te și scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliță,
scrie‑le pe un sul,
ca să fie o mărturie veșnică
pentru vremea care vine!
9Căci ei sunt un popor răzvrătit, niște copii mincinoși,
copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10care zic văzătorilor: „Să nu mai aveți vedenii!“
și profeților: „Nu ne mai profețiți ce este drept!
Spuneți‑ne lucruri măgulitoare,
profețiți‑ne iluzii!
11Părăsiți calea!
Îndepărtați‑vă de pe cărare
și nu ne mai confruntați
cu Sfântul lui Israel!“
12De aceea, așa vorbește Sfântul lui Israel:
„Pentru că respingeți acest mesaj,
pentru că vă încredeți în asuprire și‑n înșelăciune
și vă sprijiniți pe ele,
13de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
asemenea unei spărturi într‑un zid înalt,
care se lărgește și‑i provoacă prăbușirea,
prăbușire care va veni deodată, într‑o clipă.
14Îl va sfărâma așa cum se sfărâmă un vas de‑al olarilor,
care este zdrobit fără milă
și printre ale cărui fragmente nu se mai găsește
nici măcar un ciob pentru a lua cărbuni din vatră
sau pentru a scoate apă din fântână.“
15Căci așa vorbește Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel:
„Prin retragere și odihnă veți fi izbăviți;
în liniște și în încredere va fi tăria voastră.
Dar n‑ați vrut!
16Ați zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
tocmai de aceea veți fi nevoiți să fugiți!
«Vom călări pe cai iuți!» –
tocmai de aceea urmăritorii voștri vor fi și ei iuți!
17La amenințarea unuia singur, vor fugi o mie
și la amenințarea a cinci, veți fugi cu toții
până veți fi lăsați ca un stâlp pe vârful unui munte
și ca un steag pe un deal.“
18Totuși, Domnul așteaptă ca să‑Și arate bunăvoința față de voi.
Totuși, El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al judecății!
Ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El!
19Da, popor al Sionului, care locuiești în Ierusalim, nu vei mai plânge! Cu siguranță El Își va arăta bunăvoința față de tine când îți va auzi strigătul de ajutor. De îndată ce te va auzi, îți va răspunde. 20Deși Stăpânul vă va da pâinea necazului și apa suferinței, învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, și ochii tăi îi vor vedea pe învățătorii tăi. 21Iar dacă vă veți întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga, veți auzi înapoia voastră o voce, zicând: „Aceasta este calea! Mergeți pe ea!“ 22Atunci vă veți pângări chipurile voastre cioplite, placate cu argint și imaginile acoperite cu aur. Le veți împrăștia ca pe niște zdrențe murdare, zicându‑le: „Afară cu voi!“
23El va da ploaie seminței pe care o semeni în pământ, iar pâinea, rodul pământului, va fi gustoasă și din abundență. În ziua aceea, turmele voastre vor paște pe pășuni întinse; 24boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, care a fost vânturat cu lopata și cu furca. 25Pe fiecare munte semeț și pe orice deal înalt vor curge pâraie, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26Luna va străluci ca soarele, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai puternică, așa cum este lumina a șapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său, va vindeca vânătaia loviturii Lui.
27Iată, Numele Domnului vine de departe;
vine arzând de mânie și înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28Suflarea28 Sau: Duhul. Lui este ca un șuvoi28 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. care se revarsă
și ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
și să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
care să‑i ducă în rătăcire.
29Veți cânta
ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
ca și când ați merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
la Stânca lui Israel.
30Domnul va face să se audă glasul Său măreț
și să fie văzut brațul Său coborând să lovească,
într‑o mânie aprinsă și cu flacără de foc mistuitor,
cu rupere de nori, furtună și grindină.
31Căci Asiria va fi zdrobită de glasul Domnului,
când El va lovi cu toiagul.
32La fiecare lovitură de nuia hotărâtă,
pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se vor auzi tamburinele și lirele.
Cu loviturile brațului Său, El Se va lupta împotriva ei.32 Sensul versului este nesigur.
33Căci Tofetul33 Tofet înseamnă rug sau loc de ardere. este de mult timp pregătit,
este gata chiar și pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc și larg,
având foc și lemn din belșug.
Suflarea Domnului,
ca un șuvoi de sulf, îl aprinde.
Domsprofeti over et oprørsk folk
1Ve jer, mine børn, siger Herren, for I har gjort oprør imod mig! I lægger planer, men det er ikke mine planer. I beder om hjælp fra andre nationer, men ikke fra min Ånd. Jeres synderegister bliver større og større. 2I stedet for at spørge mig til råds har I indgået forbund med Egypten og bedt Farao om hjælp og beskyttelse. 3Men at sætte sin lid til Farao fører kun til skuffelse og ydmygelse for jer. 4Skønt han har guvernører i Zoan, og hans herredømme strækker sig helt til Hanes,30,4 Zoan var en storby i den nordlige del af Egypten (Es. 19,11). Måske var Hanes en by mod syd eller en anden storby. I alle tilfælde er det udtryk for Faraos verdslige magt. 5vil I komme til at fortryde det, for han kan ikke hjælpe jer.
6Et budskab om lastdyrene på vej gennem Negev:
Jeg ser en karavane, der langsomt bevæger sig af sted gennem ørkenlandet til Egypten. De har æsler og kameler læsset med kostbarheder til betaling for egypternes hjælp. Det er en farefuld færd, for ørkenen er fuld af løver, der ligger på lur, hugorme og hurtige giftslanger. Og så er det til ingen nytte, for egypterne vil ikke hjælpe jer. 7Egyptens løfter er tomme løfter. Derfor kalder jeg landet „Den harmløse drage”.
8Skriv budskabet ned, så det kan bevares som et evigt vidnesbyrd om mit folks oprørskhed. 9De er som stædige børn, der ikke vil høre, hvad Herren siger. 10-11Til mine profeter siger de: „Ti stille! Vi vil ikke høre på jer.” Eller de siger: „Lad være med at sige os den ubehagelige sandhed. Vi vil hellere høre noget rart, selvom det måske ikke passer. Tag ikke livet så tungt. Vi har fået nok af al den snak om Israels hellige Gud.”
12Hertil svarer Israels hellige Gud: Fordi I forkaster mit ord og i stedet sætter jeres lid til løgn og bedrag, 13skal jeres synd være som en voksende revne i en knejsende mur. Revnen bliver større og større, indtil muren pludselig styrter i grus. 14I vil blive knust som en lerkrukke og slået i tusinde stykker. Ikke et eneste skår vil være stort nok til, at man kan bruge det til at hente gløder fra ildstedet eller en sjat vand fra et vandreservoir. 15For Gud Herren, Israels hellige Gud, har sagt: Kun ved at vende jer til mig og søge min hjælp kan I blive reddet. I får styrke ved at være stille og stole på mig. Men det vil I ikke. 16I siger: „Vi har brug for hurtige heste.” Ja, I får brug for at flygte i fuld fart fra jeres fjender. 17En enkelt fjendtlig rytter vil jage 1000 af jer på flugt. Fem af dem er nok til at slå jer alle på flugt. En rest bliver tilbage som et enligt banner på en bakketop.
Guds barmhjertighed—folkets redning
18Men Herren længes efter at være nådig og barmhjertig imod jer. Han er en god Gud, og han velsigner dem, der søger hjælp hos ham.
19Mit folk i Jerusalem, hold op med at græde, for Herren er barmhjertig. Han vil høre dig, hvis du beder om hans hjælp. Han vil svare dig, så snart du råber til ham. 20Selv når han sender dig modgang og bitter lidelse, er han med dig for at vejlede dig. Med dine egne øjne skal du se dine vejledere.30,20 Eller: „din Vejleder”. Enten er der tale om Gud selv eller profeterne/præsterne, der vejleder på Guds vegne. 21Når du er ved at komme på afveje og fare vild, skal du høre en stemme bag dig sige: „Her er den vej, du skal følge.” 22Da vil du ødelægge alle dine forsølvede afguder og forgyldte gudestatuetter. Du vil kaste dem bort som affald. „Ud med dem!” vil du sige.
23Da vil Gud velsigne det, du har sået, med masser af regn. Afgrøden vil vokse godt, og høstudbyttet blive stort. Dit kvæg får vidtstrakte græsgange. 24Okser og æsler, som arbejder for dig, får det fineste og bedste foder. 25Den dag Gud griber ind og besejrer dine fjender, vil han sende dig strømme af vand fra hvert bjerg og bakkedrag. 26Månen vil skinne som solen, og solen vil skinne syv30,26 Tallet syv er ofte som her ikke ment bogstaveligt, men står symbolsk for det fuldkomne og perfekte. gange stærkere end før, som syv dages dagslys på én gang. Sådan vil det gå, når Herren helbreder sit forslåede folk og heler de sår, han gav dem.
Dom over Assyrien
27Se, Herren kommer langvejsfra. Hans vrede er som en vældig brand, indhyllet i et tykt røgtæppe. Han fråder af raseri, hans ord fortærer som ild. 28Hans vrede vælder frem som en flodbølge, der fejer alt og alle bort foran sig. Han ryster folkeslagene i ødelæggelsens si, lægger bidsel i deres mund og fører dem bort til dom.
29Men Guds folk skal synge af glæde som om aftenen, når en højtid begynder. Hans folk skal glæde sig af hjertet, som når fløjtespilleren leder pilgrimstoget op til Herrens bjerg i Jerusalem, til Israels klippe. 30Herren vil lade sin vældige røst lyde. Han knuser fjenderne med sin stærke arm og udgyder sin vrede over dem med voldsomme lyn, med torden, skybrud og store hagl. 31Herrens straf skal ramme assyrerne. Han slår dem med sin vredes stok. 32Med de stokkeslag, der falder på assyrerne, slår Herren takt til sit folks frydesang, der ledsages af tamburiner og harpeklang. 33Ligbålet står parat til Assyriens konge. Det er højt og bredt, og der er masser af brændsel. Herrens åndepust er som et vulkanudbrud, der sætter det hele i brand.
