1Vai de copiii răzvrătiți,
zice Domnul,
care fac un plan care nu este de la Mine
și o alianță1 Lit.: și toarnă o libație. Sau și țese o învelitoare. În limba ebraică verbul nasak înseamnă atât a turna, cât și a țese, iar substantivul massekah înseamnă atât libație, cât și țesătură, învelitoare. care nu este de la Duhul Meu,
adăugând astfel păcat peste păcat!
2Ei pleacă, coborându‑se în Egipt,
fără să‑Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
și să se adăpostească la umbra Egiptului!
3De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o rușine,
iar protecția la umbra Egiptului, o ocară.
4Pentru că, deși are conducători în Țoan
și trimișii săi au ajuns până la Hanes,
5fiecare va fi făcut de rușine
de către un popor care nu le este de niciun folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câștig,
ci doar rușine și dispreț.“
6O rostire despre animalele din Neghev.
Printr‑un ținut al necazului și al strâmtorării,
de unde vin leoaica și leul,
vipera și șarpele zburător,
ei își duc bogățiile pe spinarea măgarilor
și averile pe cocoașa cămilelor,
către un popor care nu le va fi de folos,
7către Egipt, al cărui ajutor este deșertăciune
și nimic.
De aceea îl numesc:
„Rahab, cel ce stă nepăsător.“
8Acum, du‑te și scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliță,
scrie‑le pe un sul,
ca să fie o mărturie veșnică
pentru vremea care vine!
9Căci ei sunt un popor răzvrătit, niște copii mincinoși,
copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10care zic văzătorilor: „Să nu mai aveți vedenii!“
și profeților: „Nu ne mai profețiți ce este drept!
Spuneți‑ne lucruri măgulitoare,
profețiți‑ne iluzii!
11Părăsiți calea!
Îndepărtați‑vă de pe cărare
și nu ne mai confruntați
cu Sfântul lui Israel!“
12De aceea, așa vorbește Sfântul lui Israel:
„Pentru că respingeți acest mesaj,
pentru că vă încredeți în asuprire și‑n înșelăciune
și vă sprijiniți pe ele,
13de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
asemenea unei spărturi într‑un zid înalt,
care se lărgește și‑i provoacă prăbușirea,
prăbușire care va veni deodată, într‑o clipă.
14Îl va sfărâma așa cum se sfărâmă un vas de‑al olarilor,
care este zdrobit fără milă
și printre ale cărui fragmente nu se mai găsește
nici măcar un ciob pentru a lua cărbuni din vatră
sau pentru a scoate apă din fântână.“
15Căci așa vorbește Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel:
„Prin retragere și odihnă veți fi izbăviți;
în liniște și în încredere va fi tăria voastră.
Dar n‑ați vrut!
16Ați zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
tocmai de aceea veți fi nevoiți să fugiți!
«Vom călări pe cai iuți!» –
tocmai de aceea urmăritorii voștri vor fi și ei iuți!
17La amenințarea unuia singur, vor fugi o mie
și la amenințarea a cinci, veți fugi cu toții
până veți fi lăsați ca un stâlp pe vârful unui munte
și ca un steag pe un deal.“
18Totuși, Domnul așteaptă ca să‑Și arate bunăvoința față de voi.
Totuși, El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al judecății!
Ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El!
19Da, popor al Sionului, care locuiești în Ierusalim, nu vei mai plânge! Cu siguranță El Își va arăta bunăvoința față de tine când îți va auzi strigătul de ajutor. De îndată ce te va auzi, îți va răspunde. 20Deși Stăpânul vă va da pâinea necazului și apa suferinței, învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, și ochii tăi îi vor vedea pe învățătorii tăi. 21Iar dacă vă veți întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga, veți auzi înapoia voastră o voce, zicând: „Aceasta este calea! Mergeți pe ea!“ 22Atunci vă veți pângări chipurile voastre cioplite, placate cu argint și imaginile acoperite cu aur. Le veți împrăștia ca pe niște zdrențe murdare, zicându‑le: „Afară cu voi!“
23El va da ploaie seminței pe care o semeni în pământ, iar pâinea, rodul pământului, va fi gustoasă și din abundență. În ziua aceea, turmele voastre vor paște pe pășuni întinse; 24boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, care a fost vânturat cu lopata și cu furca. 25Pe fiecare munte semeț și pe orice deal înalt vor curge pâraie, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26Luna va străluci ca soarele, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai puternică, așa cum este lumina a șapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său, va vindeca vânătaia loviturii Lui.
27Iată, Numele Domnului vine de departe;
vine arzând de mânie și înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28Suflarea28 Sau: Duhul. Lui este ca un șuvoi28 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. care se revarsă
și ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
și să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
care să‑i ducă în rătăcire.
29Veți cânta
ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
ca și când ați merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
la Stânca lui Israel.
30Domnul va face să se audă glasul Său măreț
și să fie văzut brațul Său coborând să lovească,
într‑o mânie aprinsă și cu flacără de foc mistuitor,
cu rupere de nori, furtună și grindină.
31Căci Asiria va fi zdrobită de glasul Domnului,
când El va lovi cu toiagul.
32La fiecare lovitură de nuia hotărâtă,
pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se vor auzi tamburinele și lirele.
Cu loviturile brațului Său, El Se va lupta împotriva ei.32 Sensul versului este nesigur.
33Căci Tofetul33 Tofet înseamnă rug sau loc de ardere. este de mult timp pregătit,
este gata chiar și pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc și larg,
având foc și lemn din belșug.
Suflarea Domnului,
ca un șuvoi de sulf, îl aprinde.
Monnue Ɔman Asoɔdenfoɔ
1“Monnue mmɔfra asoɔdenfoɔ,”
sɛi na Awurade seɛ,
“Wɔn a wɔde nhyehyɛeɛ a ɛmfiri me yɛ adwuma,
na wɔyɛ apam a ɛmfiri me honhom mu,
na wɔboaboa bɔne ano;
2wɔn a wɔkɔ Misraim
a wɔmmisa me ansa.
Wɔhwehwɛ mmoa a ɛyɛ banbɔ firi Farao nkyɛn.
Wɔkɔ Misraim kɔpɛ hintabea,
3nanso Farao banbɔ bɛyɛ animguaseɛ ama mo.
Misraim nwunu de ahohora bɛbrɛ mo.
4Ɛwom sɛ wɔwɔ adwumayɛfoɔ wɔ Soan
na wɔn ananmusifoɔ aduru Hanes deɛ,
5nanso wɔn nyinaa anim bɛgu ase
nnipa bi a wɔn ho nni wɔn mfasoɔ enti.
Wɔmmfa mmoa anaa mfasoɔ mma,
na mmom animguaseɛ ne ahohora.”
6Nkɔmhyɛ a ɛfa Negeb mmoa ho:
wɔfa ahokyere ne ahohiahia asase so,
deɛ agyata ne agyatabereɛ,
ananka ne awɔ a wɔn ho yɛ herɛ wɔ.
Ananmusifoɔ no de wɔn ahonyadeɛ soa mfunumu
ne wɔn ademudeɛ wɔ nyoma afu so,
de kɔ saa ɔman a ne ho nni mfasoɔ no so,
7de kɔ Misraim a ne mmoa ho nni mfasoɔ.
Enti mefrɛ no
Rahab, deɛ Ɔnka Hwee.
8Kɔ afei, twerɛ wɔ twerɛpono so ma wɔn
krukyire wɔ nwoma mmobɔeɛ so
sɛdeɛ nna a ɛreba no mu no
ɛbɛyɛ adansedeɛ a ɛbɛtena hɔ afebɔɔ.
9Saa nnipa yi yɛ adɔnyɛfoɔ, mma asisifoɔ,
mma a wɔmpɛ sɛ wɔtie Awurade nkyerɛkyerɛ.
10Wɔka kyerɛ adehufoɔ sɛ,
“Monnhunu mo ani so adeɛ bio!”
ne adiyifoɔ no nso sɛ,
“Monnka anisoadehunu a ɛyɛ nokorɛ no nkyerɛ yɛn bio!
Monka ahomekasɛm nkyerɛ yɛn,
monhyɛ nnaadaa nkɔm.
11Momfiri saa tempɔn yi so,
mommane mfiri saa kwan yi ho
na monnyae Israel Kronkronni
a mode no ha yɛn yi!”
12Enti sei na Israel Ɔkronkronni no seɛ:
“Esiane sɛ moapo saa nkra yi,
na mode mo ho ato nhyɛsoɔ
ne nnaadaa so enti,
13saa bɔne yi bɛyɛ sɛ
ɔfasuo tentene bi a ate kam na akyea
na ɛbu mpofirim, ama mo.
14Ɛbɛbubu nketenkete ayɛ sɛ kukuo.
Ɛbɛyam pasaa a
esini koraa renka a
wɔbɛtumi de ayi ogya afiri bukyia mu
anaa wɔde bɛsa nsuo afiri ankorɛ mu.”
15Yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade, Israel Kronkronni no seɛ:
“Ahonumu ne ntoboaseɛ mu na mo nkwagyeɛ wɔ;
kommyɛ ne ahotosoɔ mu na mo ahoɔden wɔ,
nanso, morennya emu biara.
16Mokaa sɛ, ‘Dabi, yɛbɛtena apɔnkɔ so adwane.’
Enti mobɛdwane!
Mokaa sɛ, ‘yɛbɛtena apɔnkɔ a wɔn ho yɛ herɛ so akɔ.’
Enti wɔn a wɔtaa mo no ho bɛyɛ herɛ!
17Apem bɛdwane
ɔbaako ho hu nti;
baanum ho hu enti
mo nyinaa bɛdwane akɔ,
kɔsi sɛ wɔbɛgya mo
te sɛ frankaa dua a ɛsi bepɔ atifi,
te sɛ frankaa a ɛsi kokoɔ so.”
18Nanso, Awurade pɛ sɛ ɔdom mo;
ɔbɛma ne ho so akyerɛ wo nʼahummɔborɔ.
Ɛfiri sɛ Awurade yɛ ɔteneneeni Onyankopɔn.
Nhyira ne wɔn a wɔtwɛn no nyinaa!
19Ao, Sionfoɔ a mote Yerusalem, morentwa adwo bio. Sɛ mosu frɛ no hwehwɛ mmoa a, ɔbɛdom mo! Sɛ ɔte a, ɔbɛgye mo so prɛko pɛ. 20Ɛwom sɛ Awurade brɛ mo amanehunu sɛ aduane ne ɔhaw sɛ nsuo deɛ, nanso, afei mobɛhunu Awurade, mo ɔkyerɛkyerɛfoɔ no bio, na ɔbɛkyerɛ mo kwan. 21Sɛ mofa nifa anaa benkum a, mobɛte ɛnne bi wɔ mo akyi a ɛka sɛ, “Ɛkwan no nie na momfa so.” 22Afei, mobɛto mo ahoni a mode dwetɛ adura ho ne nsɛsodeɛ a mode sikakɔkɔɔ afa ho no nyinaa agu. Mobɛto wɔn agu sɛ ntomago fi, na mo aka akyerɛ wɔn sɛ, “Momfiri yɛn so nkɔ.”
23Afei, ɔde osutɔ bɛhyira mo ɛberɛ a modua nnuaba, na aduane a asase no bɛbɔ no bɛyɛ papa na ɛbɛdɔɔso nso. Ɛda no, mo anantwie bɛdidi wɔ adidibea a ɛtrɛ soɔ. 24Mo anantwie ne mo mfunumu a wɔfuntum asase no bɛwe atokoɔ pa ne ne ntɛtɛ a wɔde sofi ne nkorata trɛtrɛ mu. 25Saa okum kɛseɛ da no a abantenten ahwehwe ase no, nsuwa bɛtene wɔ bepɔ tenten ne kokoɔ a ɛkorɔn biara so. 26Ɔsrane bɛhyerɛn sɛ owia, na owia hyerɛn no bɛyɛ mprɛnson, te sɛ nnafua nson mu hyerɛn, ɛberɛ a Awurade kyekyere ne nkurɔfoɔ akuro na ɔsa apirakuro a ɔde ama wɔn no.
27Hwɛ! Awurade firi akyirikyiri reba,
ɔde abufuhyeɛ ne wisie kumɔnn;
abufuo ahyɛ nʼanom ma,
na ne tɛkrɛma yɛ ogya a ɛhye nneɛma.
28Nʼahomeɛ te sɛ nsuworoeɛ a ɛsene ntɛm ntɛm,
na ɛforo kɔdeda kɔn mu.
Ɔwoso aman no wɔ ɔsɛeɛ sɔneɛ so;
ɔde nnareka a ɛma wɔfom ɛkwan
hyehyɛ nnipa no nnyepi.
29Na mobɛto dwom
te sɛ anadwo a modi afahyɛ kronkron no;
mo akoma bɛdi ahurisie
te sɛ ɛberɛ a nnipa de atɛntɛbɛn foro
kɔ Awurade bepɔ no so
kɔ Israel Ɔbotan no nkyɛn.
30Awurade bɛma nnipa ate nʼaberempɔn nne,
na ɔbɛma wɔahunu ne basa a ɛresiane
na ɛde abufuhyeɛ ne ogya a ɛhye nneɛma,
osutɔ denden, aprannaa ne ampariboɔ reba.
31Awurade nne bɛdwerɛ Asiria;
ɔde nʼahenpoma bɛbɔ wɔn ahwe fam.
32Awurade bɛbɔ wɔn wɔ ɔko mu,
na ɛberɛ biara a ɔbɛbɔ wɔn no
ɛbɛyɛ sɛdeɛ akasaeɛ ne sankuten so nnwontoɔ korɔ.
33Wɔasiesie Topet dadaada;
wɔayɛ no krado ama ɔhene no.
Wɔahyehyɛ ogya ne nnyentia bebree
wɔ ne ogya amena no a emu dɔ na ɛtrɛ no mu;
Awurade ahome a
ɛte sɛ sɔfe asutene no
bɛsɔ mu ogya.
