Judecată asupra Ierusalimului și asupra Iudeei
1Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
va lua din Ierusalim și din Iuda
resursele și sprijinul,
orice resursă de pâine
și orice resursă de apă,
2pe viteaz și pe războinic,
pe judecător și pe profet,
pe cel care practică divinația2 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și pe bătrân,
3pe conducătorul peste cincizeci și pe demnitar,
pe sfetnic, pe meșteșugarul priceput și pe descântătorul iscusit.
4„Le voi da tineri drept conducători
și niște dezmățați îi vor stăpâni.“
5Oamenii se vor asupri5 Vezi nota de la Ex. 3:7. unii pe alții,
fiecare se va asupri unul pe celălalt,
fiecare pe semenul său.
Cei tineri se vor întărâta împotriva celui bătrân,
și oamenii de rând împotriva celui onorat.
6Un om îl va apuca pe fratele său
din casa tatălui său, zicând:
„Tu ai o mantie; fii conducătorul nostru!
Iar această grămadă de ruine fie sub comanda6 Lit.: mâna. ta!“
7Însă, tot în ziua aceea, el va replica în aceeași zi, zicând:
„Nu pot eu să fiu doctor!
În casa mea n‑am nici mâncare, nici îmbrăcăminte;
nu mă puneți conducător al acestui popor!“
8Ierusalimul s‑a clătinat,
și Iuda s‑a prăbușit,
pentru că limba și faptele lor sunt împotriva Domnului,
răzvrătindu‑se împotriva ochilor slavei Sale.
9Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor.
Își arată păcatul precum făcea Sodoma;
nu‑l ascund!
Vai de sufletul lor!
Și‑au adus nenorocirea asupra lor.
10Spuneți‑i celui drept că îi va merge bine!
Căci ei vor mânca din rodul faptelor lor.
11Vai de cel rău! Îi va merge rău,
căci i se va face după munca mâinilor lui.
12Cei ce‑mi asupresc poporul se poartă ca niște copii12 Alte traduceri redau sensul: poporul meu, asuprit de copii.,
iar femeile12 Sau: cămătarii. îl stăpânesc.
Poporul meu, călăuzele tale te duc în rătăcire
și încurcă mersul căilor tale!
13Domnul Se ridică să acuze;
stă în picioare să judece popoarele.
14Domnul intră la judecată
cu bătrânii și cu conducătorii poporului Său.
„Voi ați devorat via!
Prada de la cel sărac este în casele voastre!
15Cu ce drept Îmi călcați în picioare poporul
și zdrobiți fața celui sărac?“
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.
16Domnul a zis:
„Fiicele Sionului sunt mândre,
umblă cu gâtul întins,
aruncă priviri galeșe,
călcând cu pași mărunți
și cu podoabele zornăindu‑le pe glezne.
17De aceea Stăpânul va aduce râie pe capetele fiicelor Sionului,
Domnul le va dezveli părțile ascunse.17 Sau: le va pleșuvi creștetele.“
18În ziua aceea, Stăpânul le va îndepărta frumusețea verigilor, a sorișorilor și a lunișoarelor, 19a cerceilor, a brățărilor și a maramelor, 20a vălurilor de pe cap și a lănțișoarelor de la gleznă, a eșarfelor20 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite., a sticluțelor cu parfum și a talismanelor, 21a inelelor cu sigiliu, a inelelor din nas, 22a hainelor lungi de sărbătoare, a cămășilor, a mantiilor, a traistelor, 23a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor și a voalurilor.
24În loc de parfum, va fi putregai,
în loc de brâu, va fi o funie,
în loc de păr aranjat, pleșuvie,
în loc de haină frumoasă, un sac strâmt,
în loc de frumusețe, însemnare cu fierul roșu.
25Bărbații voștri vor cădea loviți de sabie
și vitejii voștri vor cădea în luptă.
26Porțile Sionului se vor tângui și vor boci
și astfel, gol, el se va așeza pe pământ!
Guds straff över Juda och Jerusalem
1Se, Herren, härskarornas Herre,
ska ta ifrån Jerusalem och Juda
allt stöd och alla tillgångar,
all tillgång på mat
och all tillgång på vatten,
2hjältar och krigare,
domare och profeter,
spåmän och äldste,
3lägre befäl och högt uppsatta,
rådgivare, hantverkare och trollkarlar.
4”Jag ska ge dem pojkar till furstar,
och godtycke ska regera över dem.”
5Bland folket ska man förtrycka varandra,
var och en sin nästa,
unga ska sätta sig upp mot de äldre
och ringa mot högt uppsatta.
6Då ska en man ta tag i sin bror i sin fars hus och säga:
”Du som har en mantel,
bli du vår ledare
och ta hand om denna ruinhög.”
7Då ska han ropa:
”Jag kan inte vara till någon hjälp!
I mitt hus finns varken mat eller mantel!
Gör inte mig till ledare för folket.”
8Jerusalem vacklar och Juda faller
därför att de i ord och handling har vänt sig mot Herren,
i uppror mot hans härlighet.
9Deras uppsyn vittnar mot dem.
De breder ut sin synd som Sodom,
de döljer inget.
Ve dem!
De har dragit olycka över sig själva.
10Men säg till den rättfärdige
att det går honom väl.
De rättfärdiga ska få njuta av sina gärningars lön.
11Men ve över den onde!
För honom ska det gå illa,
och han ska få igen för vad han har gjort.
12Mitt folk regeras av ungdomar,
och kvinnor härskar över det.
Mitt folk, dina ledare för dig vilse
och leder dig bort på osäkra stigar.
13Herren träder fram i rätten,
han står beredd att gå till rätta med folken.
14Herren går till rätta med sitt folks äldste och furstar.
”Ni har skövlat vingården,
och rov från de fattiga finns i era hus.
15Hur vågar ni krossa mitt folk
och mala sönder de fattiga?” säger Herren, härskarornas Herre.
16Herren sa:
”Eftersom Sions döttrar är så högfärdiga
och går med näsan i vädret,
spelar med ögonen
och trippar omkring prydda med fotringar,
17så ska Herren låta dem få skabb i hjässan
och blotta deras nakenhet.”
18På den dagen ska Herren plocka av dem all grannlåt, fotringar, band och månsmycken,3:18 Grundtextens innebörd av flera av detaljerna i v. 18-23 är osäker. 19örhängen, armband och slöjor, 20huvuddukar, fotkedjor, gördlar, parfymer och amuletter, 21ringar och näsringar, 22festkläder, tunikor, sjalar och väskor, 23speglar, underkläder, sjaletter och diadem.
24I stället för parfymdoft kommer stank,
repstumpar i stället för skärp,
i stället för håruppsättning skallighet,
i stället för festkläder säcktyg,
och ett brännmärke i stället för skönhet.
25Dina män ska falla för svärd
och dina hjältar i strid.
26Stadsportarna ska sörja och gråta,
och övergivet sitter Sion på marken.
