Isaia 3 – NTLR & NAV

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 3:1-26

Judecată asupra Ierusalimului și asupra Iudeei

1Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor,

va lua din Ierusalim și din Iuda

resursele și sprijinul,

orice resursă de pâine

și orice resursă de apă,

2pe viteaz și pe războinic,

pe judecător și pe profet,

pe cel care practică divinația2 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și pe bătrân,

3pe conducătorul peste cincizeci și pe demnitar,

pe sfetnic, pe meșteșugarul priceput și pe descântătorul iscusit.

4„Le voi da tineri drept conducători

și niște dezmățați îi vor stăpâni.“

5Oamenii se vor asupri5 Vezi nota de la Ex. 3:7. unii pe alții,

fiecare se va asupri unul pe celălalt,

fiecare pe semenul său.

Cei tineri se vor întărâta împotriva celui bătrân,

și oamenii de rând împotriva celui onorat.

6Un om îl va apuca pe fratele său

din casa tatălui său, zicând:

„Tu ai o mantie; fii conducătorul nostru!

Iar această grămadă de ruine fie sub comanda6 Lit.: mâna. ta!“

7Însă, tot în ziua aceea, el va replica în aceeași zi, zicând:

„Nu pot eu să fiu doctor!

În casa mea n‑am nici mâncare, nici îmbrăcăminte;

nu mă puneți conducător al acestui popor!“

8Ierusalimul s‑a clătinat,

și Iuda s‑a prăbușit,

pentru că limba și faptele lor sunt împotriva Domnului,

răzvrătindu‑se împotriva ochilor slavei Sale.

9Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor.

Își arată păcatul precum făcea Sodoma;

nu‑l ascund!

Vai de sufletul lor!

Și‑au adus nenorocirea asupra lor.

10Spuneți‑i celui drept că îi va merge bine!

Căci ei vor mânca din rodul faptelor lor.

11Vai de cel rău! Îi va merge rău,

căci i se va face după munca mâinilor lui.

12Cei ce‑mi asupresc poporul se poartă ca niște copii12 Alte traduceri redau sensul: poporul meu, asuprit de copii.,

iar femeile12 Sau: cămătarii. îl stăpânesc.

Poporul meu, călăuzele tale te duc în rătăcire

și încurcă mersul căilor tale!

13Domnul Se ridică să acuze;

stă în picioare să judece popoarele.

14Domnul intră la judecată

cu bătrânii și cu conducătorii poporului Său.

„Voi ați devorat via!

Prada de la cel sărac este în casele voastre!

15Cu ce drept Îmi călcați în picioare poporul

și zdrobiți fața celui sărac?“

zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.

16Domnul a zis:

„Fiicele Sionului sunt mândre,

umblă cu gâtul întins,

aruncă priviri galeșe,

călcând cu pași mărunți

și cu podoabele zornăindu‑le pe glezne.

17De aceea Stăpânul va aduce râie pe capetele fiicelor Sionului,

Domnul le va dezveli părțile ascunse.17 Sau: le va pleșuvi creștetele.

18În ziua aceea, Stăpânul le va îndepărta frumusețea verigilor, a sorișorilor și a lunișoarelor, 19a cerceilor, a brățărilor și a maramelor, 20a vălurilor de pe cap și a lănțișoarelor de la gleznă, a eșarfelor20 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite., a sticluțelor cu parfum și a talismanelor, 21a inelelor cu sigiliu, a inelelor din nas, 22a hainelor lungi de sărbătoare, a cămășilor, a mantiilor, a traistelor, 23a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor și a voalurilor.

24În loc de parfum, va fi putregai,

în loc de brâu, va fi o funie,

în loc de păr aranjat, pleșuvie,

în loc de haină frumoasă, un sac strâmt,

în loc de frumusețe, însemnare cu fierul roșu.

25Bărbații voștri vor cădea loviți de sabie

și vitejii voștri vor cădea în luptă.

26Porțile Sionului se vor tângui și vor boci

și astfel, gol, el se va așeza pe pământ!

Ketab El Hayat

إشعياء 3:1-26

الحكم على أورشليم ويهوذا

1هَا هُوَ الرَّبُّ الْقَدِيرُ مُزْمِعٌ أَنْ يَقْطَعَ عَنْ أُورُشَلِيمَ وَيَهُوذَا الطَّعَامَ وَالْمَاءَ. 2وَيَقْضِيَ فِيهَا عَلَى كُلِّ بَطَلٍ وَمُحَارِبٍ وَقَاضٍ وَنَبِيٍّ وَعَرَّافٍ وَشَيْخٍ 3وَعَلَى كُلِّ قَائِدٍ وَعَظِيمٍ وَمُشِيرٍ وَصَانِعٍ مَاهِرٍ وَسَاحِرٍ بَارِعٍ. 4وَأَجْعَلُ الصِّبْيَانَ رُؤَسَاءَ لَهُمْ، وَالأَطْفَالَ حُكَّاماً عَلَيْهِمْ، 5فَيَجُورُ الشَّعْبُ بَعْضُهُمْ عَلَى بَعْضٍ، وَالرَّجُلُ عَلَى صَاحِبِهِ، وَالْجَارُ عَلَى جَارِهِ، وَيَتَمَرَّدُ الصَّغِيرُ عَلَى الْكَبِيرِ وَالْحَقِيرُ عَلَى النَّبِيلِ. 6عِنْدَئِذٍ يَقْبِضُ الإِنْسَانُ عَلَى أَخِيهِ فِي بَيْتِ أَبِيهِ قَائِلاً لَهُ: «إِنَّ عِنْدَكَ ثَوْباً، فَامْلُكْ عَلَيْنَا لِتُنْقِذَنَا مِنْ هَذِهِ الْفَوْضَى». 7فَيُجِيبُهُمْ قَائِلاً: «لَسْتُ طَبِيباً، وَلا أَمْلِكُ طَعَاماً أَوْ ثِيَاباً فِي بَيْتِي، فَلا تَجْعَلُونِي رَئِيساً لِلشَّعْبِ». 8قَدْ سَقَطَتْ أُورُشَلِيمُ؛ انهَارَتْ يَهُوذَا لأَنَّهُمَا أَسَاءَتَا بِالْقَوْلِ وَالْفِعْلِ إِلَى الرَّبِّ وَتَمَرَّدَتَا عَلَى سُلْطَانِهِ. 9مَلامِحُ وُجُوهِهِمْ تَشْهَدُ عَلَيْهِمْ، إِذْ يُجَاهِرُونَ بِخَطِيئَتِهِمْ كَسَدُومَ وَلا يَسْتُرُونَهَا، فَوَيْلٌ لَهُمْ لأَنَّهُمْ جَلَبُوا عَلَى أَنْفُسِهِمْ شَرّاً. 10وَلَكِنْ بَشِّرُوا الصِّدِّيقِينَ بِالْخَيْرِ لأَنَّهُمْ سَيَتَمَتَّعُونَ بِثَوَابِ أَعْمَالِهِمْ 11أَمَّا الشِّرِّيرُ فَوَيْلٌ لَهُ وَبِئْسَ الْمَصِيرَ لأَنَّهُ يُجَازَى عَلَى مَا جَنَتْهُ يَدَاهُ 12ظَالِمُو شَعْبِي أَوْلادٌ وَالْحَاكِمُونَ عَلَيْهِ نِسَاءٌ. آهِ يَا شَعْبِي! إِنَّ قَادَتَكُمْ يُضِلُّونَكُمْ وَيَقْتَادُونَكُمْ فِي مَسَالِكَ مُنْحَرِفَةٍ.

13لَقَدْ تَرَبَّعَ الرَّبُّ عَلَى كُرْسِيِّ الْقَضَاءِ، قَامَ لِيَدِينَ النَّاسَ. 14الرَّبُّ يَدْخُلُ فِي الْمُحَاكَمَةِ ضِدَّ شُيُوخِ شَعْبِهِ وَقَادَتِهِمْ. وَيَقُولُ السَّيِّدُ الرَّبُّ الْقَدِيرُ: «أَنْتُمُ الَّذِينَ أَتْلَفْتُمْ كَرْمِي، وَصَارَ سَلَبُ الْبَائِسِ فِي مَنَازِلِكُمْ. 15فَمَاذَا تَقْصِدُونَ مِنْ سَحْقِ شَعْبِي وَطَحْنِ وُجُوهِ الْبَائِسِينَ؟»

16وَيَقُولُ الرَّبُّ: «لأَنَّ بَنَاتِ صِهْيَوْنَ مُتَغَطْرِسَاتٌ، يَمْشِينَ بِأَعْنَاقٍ مَمْدُودَةٍ غَامِزَاتٍ بِعُيُونِهِنَّ، مُتَخَطِّرَاتٍ فِي سَيْرِهِنَّ، مُجَلْجِلاتٍ بِخَلاخِيلِ أَقْدَامِهِنَّ. 17سَيُصِيبُهُنَّ الرَّبُّ بِالصَّلَعِ، وَيُعَرِّي عَوْرَاتِهِنَّ». 18فِي ذَلِكَ الْيَوْمِ يَنْزِعُ الرَّبُّ زِينَةَ الْخَلاخِيلِ، وَعِصَابَاتِ رُؤُوسِهِنَّ وَالأَهِلَّةَ، 19وَالأَقْرَاطَ وَالأَسَاوِرَ وَالْبَرَاقِعَ، 20وَالْعَصَائِبَ وَالسَّلاسِلَ وَالأَحْزِمَةَ، وَآنِيَةَ الطِّيبِ وَالتَّعَاوِيذَ 21وَالْخَوَاتِمَ وَخَزَائِمَ الأَنْفِ، 22وَالثِّيَابَ الْمُزَخْرَفَةَ وَالْعِبَاءَاتِ وَالْمَعَاطِفَ وَالأَكْيَاسَ 23وَالْمَرَايَا وَالأَرْدِيَةَ الكَتَّانِيَّةَ، وَالْعَصَائِبَ الْمُزَيَّنَةَ وَأَغْطِيَةَ الرُّؤُوسِ 24فَتَحِلُّ الْعُفُونَةُ مَحَلَّ الطِّيبِ، وَالْحَبْلُ عِوَضَ الْحِزَامِ، وَالصَّلَعُ بَدَلَ الشَّعْرِ الْمُنَسَّقِ، وَحِزَامُ الْمِسْحِ فِي مَوْضِعِ الثَّوْبِ الْفَاخِرِ، وَالْعَارُ عِوَضَ الْجَمَالِ، 25فَيَسْقُطُ رِجَالُكِ فِي الحَرْبِ، وَيَلْقَى أَبْطَالُكِ حَتْفَهُمْ فِي سَاحَةِ الْحَرْبِ 26فَتَنُوحُ عَلَيْهِمْ أَبْوَابُ الْمَدِينَةِ وَتَنْطَرِحُ عَلَى الأَرْضِ مَهْجُورَةً.