Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 29

Judecată împotriva Ierusalimului

1Vai ţie Ariel[a], Ariel,
    cetatea pe care David a asediat-o !
Adăugaţi an după an
    şi lăsaţi sărbătorile să-şi continue cursul.
Îl voi asedia pe Ariel,
    iar el va plânge şi se va jeli;
        Îmi va fi ca o vatră de altar[b].
Te voi împresura,
    te voi asedia cu turnuri de asalt,
        voi ridica fortăreţe împotriva ta.
Doborât la pământ, vei vorbi de acolo,
    iar cuvintele tale vor veni din ţărână ca un murmur;
glasul tău va veni de la pământ ca cel al unei stafii
    şi din ţărână îţi vei îngăima cuvintele.

Dar mulţimea duşmanilor tăi va fi ca ţărâna fină
    şi ceata tiranilor ca pleava purtată de vânt.
Şi deodată, într-o clipită,
    Domnul Oştirilor va veni la tine
cu tunet, cutremur şi mare vuiet,
    cu vijelie, furtună şi flacără de foc mistuitoare.
Ca un vis, ca o viziune de noapte
    va fi mulţimea neamurilor care luptă împotriva lui Ariel,
        toţi cei ce îl atacă pe el şi fortăreaţa lui, toţi cei ce-l asediază.
Ca un om flămând care visează că mănâncă,
    dar se trezeşte tot flămând
sau ca un om însetat care visează că bea,
    dar se trezeşte sleit de puteri şi însetat,
aşa se va întâmpla cu mulţimea neamurilor
    care luptă împotriva muntelui Sion.

Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi!
    Orbiţi-vă şi fiţi fără vedere!
Îmbătaţi-vă, dar nu de vin!
    Clătinaţi-vă, dar nu de băutură tare!
10 Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de somn adânc.
    Profeţilor! El v-a închis ochii!
        Văzătorilor! El v-a acoperit capetele!

11 Astfel, întreaga viziune nu este pentru voi decât cuvintele unui sul sigilat. Dacă îi va fi dat unuia care ştie să citească, spunându-i-se:

– Citeşte, te rog, sulul acesta!

El va răspunde:

– Nu pot, e sigilat!

12 Şi dacă îi va fi dat unuia care nu ştie să citească, spunându-i-se:

– Citeşte sulul acesta!

El va răspunde:

– Nu ştiu să citesc!

13 Stăpânul a zis:

«Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura
    şi Mă cinsteşte doar cu buzele,
        dar inima lui este departe de Mine!
Frica pe care o are faţă de Mine
    este doar o poruncă omenească, învăţată pe de rost[c].
14 De aceea, încă o dată voi uimi acest popor,
    făcând lucruri minunate.
Înţelepciunea celor înţelepţi ai lui va pieri
    şi priceperea celor pricepuţi se va face nevăzută.»

15 Vai de cei ce sapă adânc
    pentru a-şi ascunde planurile înaintea Domnului,
ale căror fapte sunt în întuneric
    şi care zic: «Nu ne vede nimeni!
        Nu ştie nimeni!»
16 Voi priviţi lucrurile pe dos!
    Oare olarul poate fi considerat ca lutul?
Îi va zice oare lucrul făcut celui ce l-a întocmit:
    «Nu tu m-ai întocmit!»?
Sau îi va zice lucrul modelat celui ce l-a modelat:
    «Eşti fără pricepere!»?

17 Nu peste multă vreme,
Libanul va fi transformat într-o livadă,
    iar livada va ajunge să fie considerată drept pădure.
18 În ziua aceea cel surd va auzi cuvintele sulului
    şi, din negura şi întunericul în care se află,
        ochii celui orb vor vedea.
19 Cei smeriţi se vor bucura din nou în Domnul,
    iar cei mai nevoiaşi se vor veseli în Sfântul lui Israel.
20 Şi aceasta pentru că tiranul va dispărea,
    iar batjocoritorul nu va mai fi.
        Toţi cei ce pândesc să facă răul vor fi tăiaţi –
21 cei ce învinovăţesc pe alţii printr-o mărturie falsă,
    cei ce întind o cursă celui ce judecă la poarta cetăţii
        şi care, prin minciună, îl lipsesc pe cel drept de justiţie.

22 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Care l-a răscumpărat pe Avraam, cu privire la Casa lui Iacov:

«Iacov nu va mai fi ruşinat,
    nu-i va mai păli faţa.
23 Când îşi vor vedea copiii în mijlocul lor,
    lucrarea mâinilor Mele,
Îmi vor sfinţi Numele,
    Îl vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov
        şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24 Cei rătăciţi în duh vor dobândi pricepere,
    iar cei ce cârteau vor primi învăţătură.»“

Notas al pie

  1. Isaia 29:1 Ariel înseamnă, cel mai probabil, Leul lui Dumnezeu şi se referă la Ierusalim; vezi şi nota de la v. 2; şi în v. 7
  2. Isaia 29:2 În ebraică termenul pentru vatra altarului este tot Ariel; joc de cuvinte intenţionat
  3. Isaia 29:13 TM; LXX: de Mine; degeaba Mi se închină ei, / dând ca învăţături nişte porunci omeneşti.

Nova Versão Internacional

Isaías 29

Ai da Cidade de Davi!

1Ai de Ariel! Ariel, a cidade onde
    acampou Davi.
Acrescentem um ano a outro
    e deixem seguir o seu ciclo de festas.
Mas eu sitiarei Ariel,
    que vai chorar e lamentar-se,
e para mim será como
    uma fornalha de altar[a].
Acamparei ao seu redor;
eu a cercarei de torres
e instalarei contra você
    minhas obras de cerco.
Lançada ao chão, de lá você falará;
do pó virão em murmúrio
    as suas palavras.
Fantasmagórica, subirá sua voz da terra;
um sussurro vindo do pó será sua voz.

Mas os seus muitos inimigos
    se tornarão como o pó fino,
as hordas cruéis,
    como palha levada pelo vento.
Repentinamente, num instante,
o Senhor dos Exércitos virá
    com trovões e terremoto
    e estrondoso ruído,
com tempestade e furacão
    e chamas de um fogo devorador.
Então as hordas de todas as nações
    que lutam contra Ariel,
que investem contra ele e contra
    a sua fortaleza e a sitiam,
serão como acontece num sonho,
    numa visão noturna,
como quando um homem faminto
    sonha que está comendo,
mas acorda e sua fome continua;
como quando um homem sedento
    sonha que está bebendo,
mas acorda enfraquecido,
    sem ter saciado a sede.
Assim será com as hordas
    de todas as nações
    que lutam contra o monte Sião.

Pasmem e fiquem atônitos!
Ceguem-se a si mesmos
    e continuem cegos!
Estão bêbados, porém, não de vinho,
cambaleiam, mas não pela
    bebida fermentada.
10 O Senhor trouxe sobre vocês
    um sono profundo:
fechou os olhos de vocês, que são os profetas;
    cobriu a cabeça de vocês, que são os videntes.

11 Para vocês toda esta visão não passa de palavras seladas num livro[b]. E se vocês derem o livro a alguém que saiba ler e lhe disserem: “Leia, por favor”, ele responderá: “Não posso; está lacrado”. 12 Ou, se vocês derem o livro a alguém que não saiba ler e lhe disserem: “Leia, por favor”, ele responderá: “Não sei ler”.

13 O Senhor diz:

“Esse povo se aproxima de mim
    com a boca
e me honra com os lábios,
    mas o seu coração está longe de mim.
A adoração que me prestam
    é feita só de regras
    ensinadas por homens.[c]
14 Por isso uma vez mais
    deixarei atônito esse povo
com maravilha e mais maravilha;
a sabedoria dos sábios perecerá,
a inteligência dos inteligentes
    se desvanecerá”.
15 Ai daqueles que descem às profundezas
    para esconder seus planos do Senhor,
que agem nas trevas e pensam:
    “Quem é que nos vê?
    Quem ficará sabendo?”
16 Vocês viram as coisas pelo avesso!
Como se fosse possível imaginar
    que o oleiro é igual ao barro!
Acaso o objeto formado
    pode dizer àquele que o formou:
    “Ele não me fez”?
    E o vaso poderá dizer do oleiro:
    “Ele nada sabe”?

17 Acaso o Líbano não será logo
    transformado em campo fértil,
e não se pensará que o campo fértil
    é uma floresta?
18 Naquele dia os surdos ouvirão
    as palavras do livro,
e, não mais em trevas e escuridão,
    os olhos dos cegos tornarão a ver.
19 Mais uma vez os humildes
    se alegrarão no Senhor,
e os necessitados exultarão
    no Santo de Israel.
20 Será o fim do cruel,
    o zombador desaparecerá
e todos os de olhos
    inclinados para o mal
    serão eliminados,
21 os quais com uma palavra
    tornam réu o inocente,
no tribunal trapaceiam contra o defensor
e com testemunho falso impedem
    que se faça justiça ao inocente.

22 Por isso o Senhor, que redimiu Abraão, diz à descendência de Jacó:

“Jacó não será mais humilhado;
e o seu rosto não tornará a empalidecer.
23 Quando ele vir em seu meio
    os seus filhos,
a obra de minhas mãos,
proclamará o meu santo nome;
reconhecerá a santidade
    do Santo de Jacó,
24 e no temor do Deus de Israel
    permanecerá.
Os desorientados de espírito
    obterão entendimento;
e os queixosos vão aceitar instrução”.

Notas al pie

  1. 29.2 A palavra que designa fornalha de altar assemelha-se à palavra Ariel no hebraico.
  2. 29.11 Hebraico: rolo; também nos versículos 12 e 18.
  3. 29.13 A Septuaginta diz Em vão me adoram; seus ensinamentos não passam de regras ensinadas por homens.