Cântarea lui Iuda
1În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare:
„Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut izbăvire
din zidurile și meterezele ei!
2Deschideți porțile
ca să intre neamul cel drept,
cel ce păzește credincioșia!
3Celui statornic
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4Încredeți‑vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul4 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice., da, în Domnul,
aveți o Stâncă veșnică!
5Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât‑o la pământ,
a aruncat‑o în țărână.
6Ea este călcată în picioare,
de picioarele celui sărac
și strivită sub pașii celor nevoiași.“
7Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă.
8Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor8 Sau: judecăților. Tale,
Te așteptăm!
Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine
sunt dorința sufletului nostru.
9Sufletul meu tânjește după Tine noaptea
și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață,
căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învață dreptatea.
10Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință,
el tot nu învață dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea,
și nu privește la măreția Domnului.
11Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n‑o văd.
Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine!
Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie!
12Doamne, Tu vei așeza pacea pentru noi,
căci, într-adevăr, toate lucrările noastre,
Tu le‑ai înfăptuit pentru noi.
13Doamne, Dumnezeul nostru,
și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaștem doar Numele Tău.
14Cei morți nu vor mai trăi,
umbrele nu se vor mai ridica,
căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit
și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.
15Tu, Doamne, ai înmulțit neamul;
ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării.
Tu ai fost slăvit!
16Doamne, ei Te‑au căutat
când erau în necaz.
Când îi disciplinai,
ei își revărsau geamătul.
17Ca o femeie însărcinată și gata să nască,
care se zvârcolește și țipă în durerile ei,
așa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
N‑am adus izbăviri pe pământ,
iar locuitorii lumii nu sunt născuți.18 Lit.: cad. Sensul versului este nesigur.
19Dar morții Tăi vor învia.
Cadavrul meu se va ridica.
Treziți‑vă și cântați de bucurie,
cei ce locuiți în țărână!
Căci roua Ta este roua luminilor,
iar pământul va scoate afară umbrele19 Sensul versului este nesigur.!
20Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale
și închide ușile după tine!
Ascunde‑te pentru câteva clipe,
până va trece indignarea!
21Căci, iată, Domnul iese din Locuința Sa
ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
și nu‑și va mai ascunde ucișii.
