Cântarea lui Iuda
1În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare:
„Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut izbăvire
din zidurile și meterezele ei!
2Deschideți porțile
ca să intre neamul cel drept,
cel ce păzește credincioșia!
3Celui statornic
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4Încredeți‑vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul4 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice., da, în Domnul,
aveți o Stâncă veșnică!
5Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât‑o la pământ,
a aruncat‑o în țărână.
6Ea este călcată în picioare,
de picioarele celui sărac
și strivită sub pașii celor nevoiași.“
7Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă.
8Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor8 Sau: judecăților. Tale,
Te așteptăm!
Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine
sunt dorința sufletului nostru.
9Sufletul meu tânjește după Tine noaptea
și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață,
căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învață dreptatea.
10Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință,
el tot nu învață dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea,
și nu privește la măreția Domnului.
11Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n‑o văd.
Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine!
Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie!
12Doamne, Tu vei așeza pacea pentru noi,
căci, într-adevăr, toate lucrările noastre,
Tu le‑ai înfăptuit pentru noi.
13Doamne, Dumnezeul nostru,
și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaștem doar Numele Tău.
14Cei morți nu vor mai trăi,
umbrele nu se vor mai ridica,
căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit
și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.
15Tu, Doamne, ai înmulțit neamul;
ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării.
Tu ai fost slăvit!
16Doamne, ei Te‑au căutat
când erau în necaz.
Când îi disciplinai,
ei își revărsau geamătul.
17Ca o femeie însărcinată și gata să nască,
care se zvârcolește și țipă în durerile ei,
așa eram noi înaintea Ta, Doamne.
18Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri,
dar am născut vânt.
N‑am adus izbăviri pe pământ,
iar locuitorii lumii nu sunt născuți.18 Lit.: cad. Sensul versului este nesigur.
19Dar morții Tăi vor învia.
Cadavrul meu se va ridica.
Treziți‑vă și cântați de bucurie,
cei ce locuiți în țărână!
Căci roua Ta este roua luminilor,
iar pământul va scoate afară umbrele19 Sensul versului este nesigur.!
20Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale
și închide ușile după tine!
Ascunde‑te pentru câteva clipe,
până va trece indignarea!
21Căci, iată, Domnul iese din Locuința Sa
ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor.
Pământul va arăta sângele vărsat pe el
și nu‑și va mai ascunde ucișii.
Cântico de Louvor
1Naquele dia, este cântico será entoado em Judá:
Temos uma cidade forte;
Deus estabelece a salvação
como muros e trincheiras.
2Abram as portas para que entre a nação justa,
a nação que se mantém fiel.
3Tu, Senhor, guardarás em perfeita paz
aquele cujo propósito está firme,
porque em ti confia.
4Confiem para sempre no Senhor,
pois o Senhor, somente o Senhor, é a Rocha eterna.
5Ele humilha os que habitam nas alturas,
rebaixa e arrasa a cidade altiva e a lança ao pó.
6Pés as pisoteiam,
os pés dos necessitados,
os passos dos pobres.
7A vereda do justo é plana;
tu, que és reto, tornas suave o caminho do justo.
8Andando pelo caminho das tuas ordenanças26.8 Ou dos teus juízos
esperamos em ti, Senhor.
O teu nome e a tua lembrança
são o desejo do nosso coração.
9A minha alma suspira por ti durante a noite;
e logo cedo o meu espírito por ti anseia,
pois, quando se veem na terra as tuas ordenanças,
os habitantes do mundo aprendem justiça.
10Ainda que se tenha compaixão do ímpio,
ele não aprenderá a justiça;
na terra da retidão ele age perversamente
e não vê a majestade do Senhor.
11Erguida está a tua mão, Senhor,
mas eles não a veem!
Que vejam o teu zelo para com o teu povo e se envergonhem;
que o fogo reservado para os teus adversários os consuma.
12Senhor, tu estabeleces a paz para nós;
tudo o que alcançamos, fizeste-o para nós.
13Ó Senhor, ó nosso Deus,
outros senhores além de ti nos têm dominado,
mas só ao teu nome honramos.
14Agora eles estão mortos, não viverão;
são sombras, não ressuscitarão.
Tu os castigaste e os levaste à ruína;
apagaste por completo a lembrança deles!
15Fizeste crescer a nação, Senhor;
sim, fizeste crescer a nação.
De glória te revestiste;
alargaste todas as fronteiras da nossa terra.
16Senhor, no meio da aflição te buscaram;
quando os disciplinaste sussurraram uma oração.
17Como a mulher grávida prestes a dar à luz
se contorce e grita de dor,
assim estamos nós na tua presença, ó Senhor.
18Nós engravidamos e nos contorcemos de dor,
mas demos à luz o vento.
Não trouxemos salvação à terra;
não demos à luz os habitantes do mundo.
19Mas os teus mortos viverão;
seus corpos ressuscitarão.
Vocês, que voltaram ao pó,
acordem e cantem de alegria.
O teu orvalho é orvalho de luz;
a terra dará à luz os seus mortos.
20Vá, meu povo, entre em seus quartos
e tranque as portas;
esconda-se por um momento
até que tenha passado a ira dele.
21Vejam! O Senhor está saindo da sua habitação
para castigar os moradores da terra por suas iniquidades.
A terra mostrará o sangue derramado sobre ela;
não mais encobrirá os seus mortos.
