Profeție împotriva lui Cuș
1Vai de tine, țară în care se aude fâlfâit de aripi1 Sau: zumzet de lăcuste.,
țară de dincolo de râurile lui Cuș1 Vezi nota de la 11:11.,
2care‑ți trimiți mesagerii pe calea apei,
în corăbii de papirus!
Duceți‑vă, mesageri iuți!
Duceți‑vă la un neam înalt și cu pielea netedă,
la un popor de temut, atât în preajma lui, cât și în depărtări,
la un neam puternic2, 7 Ebr.: qav‑qav, sintagmă care, în contextul de față, desemnează, probabil, o națiune (1) care obișnuia să subjuge, sau (2) care vorbea o limbă de neînțeles. și cuceritor,
a cărei țară este străbătută de râuri!
3Voi toți, locuitori ai lumii,
toți care sălășluiți pe pământ,
când se ridică steagul pe munți, să vă uitați,
iar când sună trâmbița3 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război., să ascultați!
4Căci Domnul mi‑a vorbit astfel:
„Eu voi sta liniștit și voi privi din locul șederii Mele;
voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui
și ca un nor de rouă în căldura secerișului.“
5Căci înainte de seceriș, când mugurele s‑a dus,
iar floarea a devenit strugure copt,
El va tăia mlădițele cu ajutorul cosoarelor
și va îndepărta vlăstarii, îi va reteza.
6Toți vor fi lăsați
păsărilor de pradă din munți
și animalelor sălbatice.
Păsările de pradă își vor petrece vara pe ei
și toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.
7În vremea aceea, un popor înalt și cu pielea netedă, de temut atât în preajma lui, cât și în depărtări, un neam puternic și cuceritor, a cărei țară este străbătută de râuri, va aduce un dar Domnului Oștirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oștirilor.
Profecía contra Etiopía
1¡Ay de la tierra de zumbantes langostas18:1 langostas. Lit. alas.
más allá de los ríos de Cus,
2que por las aguas del río Nilo
envía emisarios en barcas de papiro!
Id, veloces mensajeros,
a una nación de gente alta y lampiña;
a un pueblo temido por doquier,
a una nación agresiva y dominante,
cuya tierra está surcada por ríos.
3Cuando sobre las montañas
se alce el estandarte y suene la trompeta,
¡fijaos, habitantes del mundo!;
¡escuchad, pobladores de la tierra!
4Así me dijo el Señor:
«Desde mi morada miraré impasible,
como los candentes rayos del sol,
como las nubes de rocío en el calor de la vendimia».
5Porque antes de la vendimia,
cuando la flor se cae y madura la uva,
se podarán los retoños
y se arrancarán de raíz los sarmientos.
6Todos ellos quedarán abandonados
a los buitres de las montañas
y a los animales salvajes;
durante el verano
serán el alimento de las aves de rapiña;
durante el invierno,
de todos los animales salvajes.
7En aquel tiempo ese pueblo de alta estatura y de lampiña piel, ese pueblo temido en todas partes, esa nación agresiva y dominante, cuya tierra está surcada por ríos, le llevará ofrendas al Señor Todopoderoso. Se las llevará al monte Sión, al lugar donde habita el nombre del Señor Todopoderoso.
