1Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării,
din Sela, pe drumul pustiei,
la muntele fiicei Sionului.
2Ca niște păsări alungate,
izgonite din cuib,
așa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
3„Dă‑ne un sfat!
Hotărăște ceva!
Întinde‑ți umbra în miezul zilei
și prefă‑o în noapte!
Ascunde‑i pe cei izgoniți
și nu‑i trăda pe fugari!
4Primește‑i pe deportații Moabului să locuiască cu tine!
Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“
„Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârșit
și când prădătorul va lăsa țara în pace,
5atunci, prin îndurare5 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]., va fi întemeiat un tron
pe care va sta cu credincioșie,
în Cortul lui David,
cel ce judecă, cel ce caută justiția,
cel prompt în ce privește dreptatea.
6Noi am auzit de trufia Moabului –
el este foarte mândru.
Am auzit de îngâmfarea lui, de trufia lui și de aroganța lui.
Flecăriile lui sunt fără temei.
7Astfel, moabiții gem pentru Moab,
gem cu toții.
Ei se vaită, pe deplin mâhniți,
pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset!
8Căci câmpiile Heșbonului se usucă;
la fel și viile din Sibma.
Domnitorii neamurilor
au distrus cele mai alese vițe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre pustie.
Mlădițele ei se întindeau
și ajungeau până la mare.8 Sau: treceau până dincolo de mare.
9De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heșbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru
a căzut un strigăt de război.
10Bucuria și veselia au dispărut din livezi;
în vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie.
Nimeni nu mai zdrobește vinul în teascuri,
căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie.
11De aceea, ca o liră Îmi plânge ființa11 Lit.: intestinele. pentru Moab,
și lăuntrul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset11 Ebr.: Chir-Heres, o variantă a lui Chir-Hareset..
12Când se va arăta,
când Moabul se va obosi pe înălțime
și va intra în sanctuarul lui ca să se roage,
nu va reuși.“
13Acesta este cuvântul pe care‑l rostise Domnul cu privire la Moab. 14Dar acum, Domnul zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi.“
1摩押人从西拉穿过旷野，来到锡安城的山，
把羊羔献给那里的掌权者。
2在亚嫩河渡口，
摩押人16:2 “摩押人”希伯来文是“摩押的女子”。如同被赶离巢穴的飞鸟。
3他们对犹大人说：“给我们出个主意，伸张正义吧！
请让你们的影子在正午如黑夜，
遮盖逃难的人，
不要出卖逃亡者。
4让我们这些逃难的摩押人留在你们那里，
好躲避毁灭者。”
欺压和毁灭之事终必停止，
入侵者终必从地上消失。
5那时，必有一个宝座在爱中坚立，
大卫家的人必坐在上面以信实治国，
秉公审判，速行公义。
6我们听说摩押人心骄气傲、狂妄自大，
然而他们所夸耀的都是虚假的。
7他们必为摩押哀哭，
人人都必哀哭，
为不再有吉珥·哈列设的美味葡萄饼而哀叹、悲伤。
8因为希实本的农田荒废，
西比玛的葡萄树枯萎。
各国的君王都来践踏这些上好的葡萄树。
它们的枝子曾经伸展到雅谢和旷野，
嫩枝一直蔓延到死海。
9因此，我像雅谢人一样为西比玛的葡萄树哀哭。
希实本和以利亚利啊，
我用眼泪来浇灌你们，
因为再无人为你们的果品和庄稼而欢呼了。
10肥美的田园里听不到快乐的声音，
葡萄园里也无人歌唱欢呼，
榨酒池里无人榨酒。
我已经使欢呼声止息。
11我的内心为摩押，
为吉珥·哈列设哀鸣，
好像凄凉的琴声。
12摩押人上丘坛祭拜，
却落得筋疲力尽；
在庙宇里祷告，
却毫无用处。
13以上是耶和华所说有关摩押的预言。 14现在，耶和华说：“正如一个雇工的工作年限是三年，摩押的荣耀也必在三年之内消失，那里的人民必遭藐视，残存的人必寥寥无几、软弱无力。”
