Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 14

1Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, vei râde de împăratul Babilonului, spunând:

«Cum a încetat asupritorul!
    Cum a încetat furia[a] lui!
Domnul a frânt toiagul celor răi
    şi sceptrul conducătorilor,
pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
    cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
    persecutându-le fără cruţare.
Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
    şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
    se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
    nimeni nu vine să ne mai taie!’

Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
    să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
    pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
    pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
    şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
    ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
    împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
    iar viermii îţi sunt învelitoare.

12 Cum ai căzut din ceruri,
    luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
    tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
    ‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
    mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
    pe înălţimile din nord![b]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
    şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
    în adâncimile gropii.

16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
    şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
    care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
    care i-a răsturnat cetăţile
        şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’

18 Toţi împăraţii neamurilor,
    toţi se odihnesc în cinste,
        fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
    ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
    cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
    eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
    pentru că ţi-ai distrus ţara
        şi ţi-ai ucis poporul.»

Urmaşii[c] celor ce fac răul
    nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
    datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
    şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
    rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
    voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
    şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
    rosteşte Domnul Oştirilor.

Profeţie împotriva Asiriei

24 Domnul Oştirilor a jurat:

«Cum am plănuit, aşa va fi!
    Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
    şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
    şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»

26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
    aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
    Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“

Profeţie împotriva filistenilor

28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:

29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
    pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
    şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
    iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
    da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
    Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
    şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
    «Domnul a întemeiat Sionul,
        iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“

Notas al pie

  1. Isaia 14:4 Q, LXX, Siriacă; sensul termenului în TM este nesigur
  2. Isaia 14:13 Sau: adunării, / în nordul îndepărtat; sau: pe înălţimile Ţafonului (canaaniţii credeau că acest munte este locuinţa şi locul de întâlnire al zeilor, asemenea Mt. Olimp la greci)
  3. Isaia 14:20 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic

Nova Versão Internacional

Isaías 14

1O Senhor terá compaixão de Jacó;
    tornará a escolher Israel
e os estabelecerá em sua própria terra.
    Os estrangeiros se juntarão a eles
e farão parte da descendência de Jacó.
Povos os apanharão e os levarão
    ao seu próprio lugar.
E a descendência de Israel
    possuirá os povos
como servos e servas
    na terra do Senhor.
Farão prisioneiros os seus captores
    e dominarão sobre os seus opressores.

No dia em que o Senhor lhe der descanso do sofrimento, da perturbação e da cruel escravidão que sobre você foi imposta, você zombará assim do rei da Babilônia:

Como chegou ao fim o opressor!
    Sua arrogância[a] acabou-se!
O Senhor quebrou a vara dos ímpios,
    o cetro dos governantes,
que irados feriram os povos
    com golpes incessantes,
e enfurecidos subjugaram as nações
    com perseguição implacável.
Toda a terra descansa tranqüila,
    todos irrompem em gritos de alegria.
Até os pinheiros e os cedros do Líbano
    alegram-se por sua causa e dizem:
“Agora que você foi derrubado,
    nenhum lenhador vem derrubar-nos!”

Nas profundezas
    o Sheol[b] está todo agitado
para recebê-lo quando chegar.
    Por sua causa ele desperta
os espíritos dos mortos,
    todos os governantes da terra.
Ele os faz levantar-se dos seus tronos,
    todos os reis dos povos.
10 Todos responderão e lhe dirão:
    “Você também perdeu as forças como nós,
e tornou-se como um de nós”.
11 Sua soberba foi lançada na sepultura,
    junto com o som das suas liras;
sua cama é de larvas,
    sua coberta, de vermes.

12 Como você caiu dos céus,
    ó estrela da manhã, filho da alvorada!
Como foi atirado à terra,
    você, que derrubava as nações!
13 Você, que dizia no seu coração:
    “Subirei aos céus;
erguerei o meu trono
    acima das estrelas de Deus;
eu me assentarei no monte da assembléia,
    no ponto mais elevado do monte santo[c].
14 Subirei mais alto
    que as mais altas nuvens;
serei como o Altíssimo”.
15 Mas às profundezas do Sheol
    você será levado,
irá ao fundo do abismo!

16 Os que olham para você
    admiram-se da sua situação,
e a seu respeito ponderam:
    “É esse o homem que fazia tremer a terra,
abalava os reinos,
17 fez do mundo um deserto,
    conquistou cidades
e não deixou que os seus prisioneiros
    voltassem para casa?”

18 Todos os reis das nações
    jazem honrosamente,
cada um em seu próprio túmulo.
19 Mas você é atirado fora do seu túmulo,
    como um galho rejeitado;
como as roupas dos mortos
    que foram feridos à espada;
como os que descem às pedras da cova;
    como um cadáver pisoteado,
20 você não se unirá a eles
    num sepultamento,
pois destruiu a sua própria terra,
    e matou o seu próprio povo.

Nunca se mencione
    a descendência dos malfeitores!
21 Preparem um local para matar
    os filhos dele
por causa da iniqüidade
    dos seus antepassados;
para que eles não se levantem
    para herdar a terra
e cobri-la de cidades.

22 “Eu me levantarei contra eles”,
    diz o Senhor dos Exércitos.
“Eliminarei da Babilônia o seu nome
    e os seus sobreviventes,
sua prole e os seus descendentes”,
    diz o Senhor.
23 “Farei dela um lugar para corujas
    e uma terra pantanosa;
vou varrê-la com a vassoura da destruição”,
    diz o Senhor dos Exércitos.

Profecia contra a Assíria

24 O Senhor dos Exércitos jurou:

“Certamente, como planejei,
    assim acontecerá,
e, como pensei, assim será.
25 Esmagarei a Assíria na minha terra;
    nos meus montes a pisotearei.
O seu jugo será tirado do meu povo,
    e o seu fardo, dos ombros dele”.

26 Esse é o plano estabelecido
    para toda a terra;
essa é a mão estendida
    sobre todas as nações.
27 Pois esse é o propósito
    do Senhor dos Exércitos;
quem pode impedi-lo?
    Sua mão está estendida;
quem pode fazê-la recuar?

Profecia contra os Filisteus

28 Esta advertência veio no ano em que o rei Acaz morreu:

29 Vocês, filisteus, todos vocês,
    não se alegrem
porque a vara que os feria está quebrada!
    Da raiz da cobra brotará uma víbora,
e o seu fruto será uma serpente veloz.
30 O mais pobre dos pobres
    achará pastagem,
e os necessitados descansarão
    em segurança.
Mas eu matarei de fome
    a raiz de vocês,
e ela matará os seus sobreviventes.

31 Lamente, ó porta! Clame, ó cidade!
    Derretam-se todos vocês, filisteus!
Do norte vem um exército,
    e ninguém desertou de suas fileiras.
32 Que resposta se dará
    aos emissários daquela nação?
Esta: “O Senhor estabeleceu Sião,
    e nela encontrarão refúgio
os aflitos do seu povo”.

Notas al pie

  1. 14.4 Conforme os manuscritos do mar Morto, a Septuaginta e a Versão Siríaca.
  2. 14.9 Essa palavra pode ser traduzida por sepultura, profundezas, pó ou morte; também no versículo 15
  3. 14.13 Ou alto do norte. Hebraico: zafon.