Isaia 14 – NTLR & KSS

1Dar Domnul va avea milă de Iacov;

îl va alege din nou pe Israel

și îl va așeza în țara lui.

Străinii li se vor alătura

și se vor uni cu Casa lui Iacov.

2Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor,

iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului

ca pe niște robi și roabe.

Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi

și vor domni peste asupritorii lor.

3În ziua în care Domnul îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice:

„Cum a încetat asupritorul!

Cum a încetat urletul lui!

5Domnul a frânt toiagul celor răi,

sceptrul stăpânitorilor,

6pe cel ce lovea popoarele cu furie,

cu lovituri fără oprire,

pe cel ce conducea neamurile cu mânie,

cu o persecuție fără cruțare.

7Întreg pământul se bucură de odihnă și pace

și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie.

8Până și chiparoșii, și cedrii din Liban

se bucură de tine, zicând:

«De când te‑ai întins să dormi,

nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!»

9Locuința Morților de jos este stârnită

să te întâmpine la sosire.

Pentru tine ea trezește umbrele,

pe toți conducătorii pământului;

îi ridică de pe tronurile lor

pe toți împărații neamurilor.

10Toți vor vorbi

și‑ți vor spune:

«Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi;

ai devenit ca noi!»

11Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților,

împreună cu sunetul harfelor tale.

Larvele îți sunt așternut,

iar viermii îți sunt învelitoare.

12Cum ai căzut din ceruri,

tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!

Cum ai fost doborât la pământ,

tu, asupritorul neamurilor!

13Tu ai zis în inima ta:

«Mă voi înălța la ceruri;

îmi voi ridica tronul

mai presus de stelele lui Dumnezeu!

Voi ședea pe muntele adunării,

în părțile îndepărtate ale nordului!

14Mă voi înălța deasupra norilor,

și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!»

15Dar ai fost coborât în Locuința Morților,

în adâncimile gropii.

16Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte:

«Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,

care a zguduit împărățiile,

17care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,

care i‑a dărâmat cetățile

și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?»

18Toți împărații neamurilor,

toți se odihnesc în cinste,

fiecare în mormântul său,

19dar tu ești aruncat afară din mormântul tău,

ca un vlăstar disprețuit,

acoperit cu cei uciși,

cu cei străpunși de sabie,

cu cei coborâți în adâncimile gropii;

ești ca un cadavru călcat în picioare.

20Tu nu ești unit cu ei în mormânt,

pentru că ți‑ai distrus țara

și ți‑ai ucis poporul.

Nu se va mai aminti vreodată

de sămânța20 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. răufăcătorilor!

21Pregătiți măcelul fiilor săi,

din cauza nelegiuirii părinților lor!

Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara

și să umple lumea cu cetăți.“

22„Mă voi ridica împotriva lor,

zice Domnul Oștirilor.

Voi șterge numele și rămășița Babilonului,

pe urmașii și descendenții lui, zice Domnul.

23Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe

și în niște ape mlăștinoase

și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“

zice Domnul Oștirilor.

Profeție împotriva Asiriei

24Domnul Oștirilor a jurat, zicând:

„Ceea ce am gândit, așa va fi!

Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla!

25Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea

și pe munții Mei îl voi călca în picioare.

Jugul lui va fi luat de peste ei

și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“

26Acesta este planul făcut pentru întreg pământul;

aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.

27Căci Domnul Oștirilor a plănuit!

Cine va strica planul?

Mâna Lui este întinsă!

Cine o va întoarce?

Profeție împotriva filistenilor

28În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire:

29„Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor,

pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea!

Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui

și un șarpe zburător va fi rodul ei.

30În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune,

iar cel nevoiaș se va culca în siguranță,

îți voi ucide rădăcina prin foame;

da, de foame îți va muri rămășița!

31Gemi, poartă! Plângi, cetate!

Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții!

Căci un nor de fum vine din nord,

și rândurile oștirii sunt strânse.

32Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam?

«Domnul a întemeiat Sionul,

iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“