1Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii
și de legiuitorii care scriu asuprirea,
2ca să‑i priveze de drepturi pe cei nevoiași
și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu,
făcând astfel din văduve prada lor
și jefuindu‑i pe orfani.
3Ce veți face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veți fugi după ajutor?
Unde vă veți lăsa bogăția?
4Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei uciși.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
Judecata Domnului asupra Asiriei
5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele,
cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele!
6L‑am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie
și i‑am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios6 Lit.: poporului izbucnirii [furiei] Mele.,
ca să ia pradă, să ia captură
și să‑l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.
7Dar nu aceasta plănuiește el
și nu așa gândește în inima lui;
ci inima lui este pentru a nimici
și pentru a distruge nu puține neamuri.
8El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi?
9Oare nu este Calno asemenea Carchemișului?
Nu este Hamatul asemenea Arpadului?
Sau Samaria asemenea Damascului?
10Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor,
ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria,
11așa cum am făcut Samariei și idolilor ei,
tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“
12Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru mândria privirii lui semețe. 13Pentru că el zice:
«Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta
și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput.
Am dat la o parte hotarele popoarelor
și le‑am jefuit de bogății
și, ca un viteaz, le‑am subjugat locuitorii.
14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib,
bogăția popoarelor!
Ca unul care adună ouăle uitate,
așa am adunat tot pământul
și nimeni n‑a mișcat vreo aripă,
n‑a deschis gura,
nici n‑a ciripit!»“
15Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește?
Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce‑l folosește?
Ca și cum nuiaua l‑ar ridica pe cel ce o ridică,
sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!
16De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
va trimite o boală nimicitoare printre voinicii lui,
iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.
17Lumina lui Israel va deveni un foc,
iar Sfântul său, o flacără;
într‑o singură zi ea va arde
și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.
18Gloria pădurii lui și a livezii lui
va fi mistuită în întregime
și va ajunge ca un bolnav care se stinge.
19Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică,
încât și un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămășița lui Israel
20În ziua aceea, rămășița lui Israel
și supraviețuitorii Casei lui Iacov
nu se vor mai sprijini pe cel ce‑i lovea,
ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel.
21O rămășiță se va întoarce21-22 Ebr.: Șear-Iașub. –
rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel puternic21 Sau: Dumnezeul Puternic (vezi Is. 9:6)..
22Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării,
doar o rămășiță din el se va întoarce.
Distrugerea este hotărâtă,
făcând să se reverse astfel dreptatea.
23Căci distrugerea, care este hotărâtă,
Stăpânul, Domnul Oștirilor, o duce la îndeplinire
în mijlocul întregii țări.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:
„Poporul Meu care locuiești în Sion,
nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua
și își înalță ciomagul împotriva ta,
așa cum au făcut și egiptenii,
25pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta
și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.“
26Domnul Oștirilor îi va bate cu un bici,
așa cum l‑a bătut pe Midian la stânca Oreb,
și Își va înălța toiagul asupra mării,
așa cum a făcut în Egipt.
27În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău
și jugul lui de pe gâtul tău;
jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.
28A ajuns la Aiat,
a trecut prin Migron,
iar la Micmaș și‑a lăsat lucrurile.
29Au traversat trecătoarea.
„În Gheva este un han pentru noi!“
Rama tremură,
iar Ghiva lui Saul fuge.
30Înalță‑ți glasul, fiica Galimului!
Ia aminte, Laișa!
Săracul Anatot!
31Madmena fuge,
locuitorii Ghebimului caută scăpare.
32Astăzi va face un nou popas la Nob,
de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului,
dealul Ierusalimului.
33Iată, Stăpânul, Domnul Oștirilor,
taie crengile cu o forță înspăimântătoare.
Cei aflați la înălțime vor fi tăiați,
și cei înalți vor fi doborâți.
34El va reteza desișurile pădurii cu securea,
și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.
1Ve jer, I, som udsteder ondskabsfulde dekreter og afsiger uretfærdige domme for at undertrykke de svage, udnytte de hjælpeløse, 2frakende de fattige deres rettigheder og udplyndre både enker og faderløse børn.
3Hvad vil I gøre, når straffen kommer over jer fra det fjerne? Hvem, tror I, vil hjælpe jer? Hvor vil I opbevare jeres rigdomme? 4I bliver enten dræbt i krig eller ført bort som fanger. Alligevel er Herrens vrede ikke forbi. Hans hånd er stadig løftet til slag.
Herrens dom over Assyriens hovmod
5Men jeg vil også dømme assyrerne, min vredes kæp. Det er min vrede, der giver dem sejr, 6og jeg bruger dem til at straffe mit frafaldne folk, som har provokeret mig til vrede. Jeg lader den assyriske hær hærge og plyndre dem og trampe dem ned som gadens snavs. 7Assyrerkongen ved ikke, at han er mit redskab. Han ønsker bare at tilintetgøre mange folkeslag. 8„Er mine stormænd ikke mægtige som konger?” vil han sige. 9„Vi indtog Kalno, som vi indtog Karkemish. Hamat måtte overgive sig nøjagtig som Arpad. Det gik Samaria som Damaskus. 10Jeg har besejret riger, som havde langt flere guder til at beskytte sig end Jerusalem og Samaria. 11Hvem kan så hindre mig i at gøre med Jerusalem og dets guder, som jeg gjorde med Samaria og dets guder?”
12Men når Herren har udført sine planer imod Zions bjerg og Jerusalem, vender han sig imod Assyriens konge og straffer ham for hans hovmod, griskhed og praleri.
13„Jeg er stærk, jeg er klog, jeg er mægtig!” praler han. „Se blot, hvor mange riger jeg har indtaget. Jeg har overskredet deres grænser, plyndret dem for skatte og stødt deres konger fra tronen. 14Jeg har samlet deres rigdomme, som man samler æg fra en forladt fuglerede, uden at nogen gjorde modstand eller gav lyd fra sig!”
15Men hør her, assyrerkonge! Praler en økse overfor den person, som svinger den? Bestemmer saven over den, som saver? Er en kæp herre over den, som slår med den? Kan en stok gå af sig selv?
16På grund af dit praleri vil Herren, den Almægtige, lade sygdom tynde ud iblandt dine tropper. Under din ydre styrke ulmer ilden. 17Lyset fra Israels Hellige vil blive som en fortærende ild. Pludselig vil han gøre det af med dig som tjørne og tidsler, der går op i røg. 18Ja, Herren vil tynde ud både i din hær og i dit folk, som når træerne i en skov eller frugthave bliver fældet. 19Der bliver så få tilbage, at selv et barn kan tælle dem.
Håb for Israels folks rest
20Til den tid skal den rest, som er tilbage af Israels og Judas folk, ikke længere støtte sig til assyrerne, som forrådte dem. I stedet skal de søge hjælp hos Herren, Israels hellige Gud. 21Denne rest skal vende sig til den almægtige Gud. 22Selv om Israels folk engang var talrigt som sandet ved stranden, vil kun få af dem vende tilbage. Herren er hellig og retfærdig, og han har besluttet at straffe dem. 23Den almægtige Herre og Gud vil gennemføre sin beslutning om at lægge hele landet øde.
24Derfor siger Herren, den Almægtige: „Mit folk, som bor i Jerusalem, I skal ikke være bange for assyrerne, der undertrykker jer, som egypterne gjorde engang. 25Det kommer ikke til at vare længe. Om kort tid er min vrede imod jer forbi, og så vil jeg vende min vrede mod assyrerne og udrydde dem.”
26Herren, den Almægtige, vil svinge sin pisk over dem, ligesom dengang midjanitterne blev slået ved Orebs klippe. Hans stav er udrakt over dem, som dengang han druknede den egyptiske hær i havet. 27Han vil løfte byrden fra jeres skuldre og åget fra jeres nakke. I vil nægte at bære åg, fordi Herren har gjort jer så stærke.10,27 Som så mange andre steder er den hebraiske tekst uklar og meningen omstridt.
28-29Assyrerhæren rykkede frem til Ajjat og passerede gennem Migron. Ved Mikmas efterlod de en del af forsyningerne, hvorefter de marcherede over passet. Ved Geba slog de lejr for natten. Rama rystede af skræk, og indbyggerne i Sauls Gibea flygtede for livet. 30Skrig af frygt, I folk fra Gallim, råb op, Laisha, stem i, Anatot! 31Madmenas indbyggere flygtede, og Gebims indbyggere bragte sig i sikkerhed. 32Fjendehæren nåede frem til Nob, hvor de slog lejr og nu truer med knyttede næver mod Jerusalem og Zions bjerg.
33Men se! Herren, den Almægtige, fælder dem som grene, der hugges af træerne. Selv de stolteste stammer segner. 34Der bliver lyst i skovens tykning. Som skovhuggeren fælder træerne på Libanons bjerge, sådan fælder den Almægtige sine fjender.
