Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 1:1-31

1Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ,

pentru că Domnul a vorbit:

„Am îngrijit copii și i‑am crescut,

dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea.

3Boul își cunoaște stăpânul,

iar măgarul știe ieslea stăpânului său,

însă Israel nu cunoaște,

poporul Meu nu înțelege!“

4Vai, neam păcătos,

popor încărcat cu nelegiuire,

sămânță de răufăcători,

copii pervertiți!

Ei L‑au părăsit pe Domnul,

L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel

și I‑au întors spatele!

5Ce folos să mai fiți loviți,

de vreme ce stăruiți în apostazie!?

Tot capul este bolnav

și toată inima suferă!

6Din tălpi și până‑n creștet,

nimic nu este sănătos,

doar răni și vânătăi,

tăieturi sângerânde6 Lit.: proaspete.,

care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate

sau alinate cu ulei.

7Țara voastră este pustie,

cetățile voastre sunt arse de foc,

câmpurile voastre sunt devorate de străini

chiar în fața voastră;

țara vă este distrusă

deoarece a fost răscolită de străini.

8Fiica Sionului8 Ierusalimul; [peste tot în carte]. este părăsită

ca o colibă în vie,

ca un adăpost într‑un ogor de castraveți,

ca o cetate asediată.

9Dacă Domnul Oștirilor9 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].

nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne‑am fi asemănat cu Gomora.

10Ascultați Cuvântul Domnului,

voi, conducători ai Sodomei!

Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru,

voi, popor al Gomorei!

11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?

zice Domnul.

Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor

și de grăsimea vițeilor îngrășați!

Nu‑Mi place deloc

sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

12Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,

pângărindu‑Mi curțile?

13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!

Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!

Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:

lunile noi, Sabatele și adunările voastre.

14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi

și sărbătorile voastre.

Ele au devenit o povară pentru Mine;

am obosit să le mai port.

15Când vă veți întinde mâinile,

Îmi voi ascunde ochii de voi.

Chiar dacă veți face multe rugăciuni,

nu le voi asculta.

Mâinile vă sunt pline de sânge;

16spălați‑vă și curățiți‑vă!

Îndepărtați faptele voastre rele

dinaintea ochilor Mei!

Nu mai faceți rău,

17ci învățați să faceți bine!

Căutați dreptatea,

scăpați pe cel asuprit!17 Sau: mustrați‑l pe asupritor.

Faceți dreptate orfanului

și vorbiți în apărarea văduvei!

18Veniți acum să ne judecăm!

zice Domnul.

Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie,

ele se vor face albe ca zăpada;

deși sunt roșii ca purpura,

ele se vor face ca lâna.

19Dacă veți vrea și veți asculta,

veți mânca ce are țara mai bun,

20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,

veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21Vezi cum orașul credincios

a devenit o prostituată!

Era plin de judecată;

dreptatea locuia în el;

dar acum este plin de ucigași!

22Argintul vostru s‑a făcut zgură,

și băutura voastră este amestecată cu apă.

23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți

și sunt prieteni cu tâlharii.

Toți iubesc mita

și aleargă după daruri!

Nu‑l apără pe cel orfan,

iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.

24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,

Puternicul lui Israel, zice:

„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,

Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!

25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,

voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia

și voi îndepărta toate impuritățile tale.

26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,

iar pe sfetnicii tăi ca la început.

După aceea, ți se va zice:

«Cetate a dreptății,

orașul credincios!»“

27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,

și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.

28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună

și cei ce‑L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiți.

29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri

în care vă găseați desfătarea;

veți roși din cauza grădinilor

pe care le‑ați ales!

30Căci veți fi ca un terebint

ale cărui frunze se veștejesc,

ca o grădină fără apă!

31Cel puternic va fi ca un câlț,

iar lucrarea sa ca o scânteie;

el și lucrarea lui vor arde împreună

și nimeni nu‑i va stinge!“

New International Reader's Version

Isaiah 1:1-31

1Here is the vision about Judah and Jerusalem that Isaiah saw. It came to him when Uzziah, Jotham, Ahaz and Hezekiah were ruling. They were kings of Judah. Isaiah was the son of Amoz.

The Nation Refuses to Obey the Lord

2Listen to me, you heavens! Pay attention to me, earth!

The Lord has said,

“I raised children. I brought them up.

But they have refused to obey me.

3The ox knows its master.

The donkey knows where its owner feeds it.

But Israel does not know me.

My people do not understand me.”

4How terrible it will be for this sinful nation!

They are loaded down with guilt.

They are people who do nothing but evil.

They are children who are always sinning.

They have deserted the Lord.

They have turned against the Holy One of Israel.

They have turned their backs on him.

5Israel, why do you want to be beaten all the time?

Why do you always refuse to obey the Lord?

Your head is covered with wounds.

Your whole heart is weak.

6There isn’t a healthy spot on your body.

You are not healthy from the bottom of your feet to the top of your head.

You have nothing but wounds, cuts

and open sores.

They haven’t been cleaned up or bandaged

or treated with olive oil.

7Your country has been deserted.

Your cities have been burned down.

The food from your fields is being eaten up by outsiders.

They are doing it right in front of you.

Your land has been completely destroyed.

It looks as if strangers have taken it over.

8The city of Zion is left like a shed

where someone stands guard in a vineyard.

It is left like a hut in a cucumber field.

It’s like a city being attacked.

9The Lord who rules over all

has let some people live through that time of trouble.

If he hadn’t, we would have become like Sodom.

We would have been like Gomorrah.

10Rulers of Sodom,

hear the Lord’s message.

People of Gomorrah,

listen to the instruction of our God.

11“Do you think I need any more of your sacrifices?”

asks the Lord.

“I have more than enough of your burnt offerings.

I have more than enough of rams

and the fat of your fattest animals.

I do not find any pleasure

in the blood of your bulls, lambs and goats.

12Who asked you to bring all these animals

when you come to worship me?

Who asked you and your animals

to walk all over my courtyards?

13Stop bringing offerings that do not mean anything to me!

I hate your incense.

I can’t stand your worthless gatherings.

I can’t stand the way you celebrate your New Moon feasts,

Sabbath days and special services.

14Your New Moon feasts and your other appointed feasts

I hate with my whole being.

They have become a heavy load to me.

I am tired of carrying it.

15You might spread out your hands toward me when you pray.

But I do not look at you.

You might even offer many prayers.

But I am not listening to them.

Your hands are covered with the blood of the people you have murdered.

16So wash and make yourselves clean.

Get your evil actions out of my sight!

Stop doing what is wrong!

17Learn to do what is right!

Treat people fairly.

Help those who are treated badly.

Stand up in court for children whose fathers have died.

And do the same thing for widows.

18“Come. Let us settle this matter,”

says the Lord.

“Even though your sins are bright red,

they will be as white as snow.

Even though they are deep red,

they will be white like wool.

19But you have to be willing to change and obey me.

If you are, you will eat the good things that grow on the land.

20But if you are not willing to obey me,

you will be killed by swords.”

The Lord has spoken.

21See how the faithful city of Jerusalem

has become like a prostitute!

Once it was full of people who treated others fairly.

Those who did what was right used to live in it.

But now murderers live there!

22Jerusalem, your silver isn’t pure anymore.

Your best wine has been made weak with water.

23Your rulers refuse to obey the Lord.

They join forces with robbers.

All of them love to accept money from those who want special favors.

They are always looking for gifts from other people.

They don’t stand up in court for children whose fathers have died.

They don’t do it for widows either.

24The Lord is the Mighty One of Israel.

The Lord who rules over all announces,

“Israel, you have become my enemies.

I will act against you in my anger.

I will pay you back for what you have done.

25I will turn my power against you.

I will make you completely ‘clean.’

I will remove everything that is not pure.

26I will give you leaders like the ones you had long ago.

I will give you rulers like those you had at the beginning.

Then you will be called

the City That Does What Is Right.

You will also be called the Faithful City.”

27Zion will be saved when justice is done.

Those who are sorry for their sins will be saved

when what is right is done.

28But sinners and those who refuse to obey the Lord will be destroyed.

And those who desert the Lord will die.

29“Israel, you take delight in worshiping among the sacred oak trees.

You will be full of shame for doing that.

You have chosen to worship in the sacred gardens.

You will be dishonored for doing that.

30You will be like an oak tree whose leaves are dying.

You will be like a garden that doesn’t have any water.

31Your strongest men will become like dry pieces of wood.

Their worship of other gods will be the spark that lights the fire.

Everything will be burned up.

No one will be there to put the fire out.”