Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 1

1Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

„Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ,
    pentru că Domnul a vorbit:
«Am îngrijit copii şi i-am crescut,
    dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
Boul îşi cunoaşte stăpânul,
    iar măgarul ştie ieslea stăpânului său,
însă Israel nu cunoaşte,
    poporul Meu nu înţelege!»

Ah, neam păcătos,
    popor încărcat cu nedreptate,
sămânţă de nelegiuiţi,
    copii stricaţi!
Ei L-au părăsit pe Domnul,
    L-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel
        şi I-au întors spatele!
Ce folos să mai fiţi pedepsiţi,
    de vreme ce stăruiţi în răzvrătire!?
Tot capul e bolnav
    şi toată inima suferă!

Din tălpi şi până-n creştet,
    nimic nu este sănătos,
doar vânătăi şi răni,
    răni sângerânde,
care nu s-au uscat şi care n-au fost legate
    sau alinate cu untdelemn.
Ţara voastră este pustie,
    cetăţile voastre sunt arse de foc,
câmpurile voastre sunt devorate de străini
    chiar în faţa voastră;
        ţara vă este devastată deoarece a fost răscolită de străini.
Fiica Sionului[a] este părăsită
    ca o colibă în vie,
ca un adăpost într-un ogor de castraveţi,
    ca o cetate asediată.
Dacă Domnul Oştirilor[b]
    nu ne-ar fi lăsat câţiva supravieţuitori,
am fi ajuns ca Sodoma
    şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

10 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
    voi, conducători ai Sodomei!
Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru,
    voi, popor al Gomorei!
11 «Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre?
    zice Domnul.
Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor
    şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi!
Nu-Mi place deloc
    sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.
12 Cine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea,
    pângărindu-Mi curţile?
13 Nu mai aduceţi jertfe fără rost!
    Mi-e scârbă de tămâia voastră!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
    lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.
14 Sufletul Meu urăşte
    lunile voastre noi şi sărbătorile voastre;
ele au devenit o povară pentru Mine,
    am obosit să le mai port.
15 Când vă veţi ridica mâinile,
    Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veţi face multe rugăciuni,
    nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16     spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!
Îndepărtaţi faptele voastre rele
    dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceţi rău,
17     ci învăţaţi să faceţi bine!
Căutaţi dreptatea,
    scăpaţi pe cel asuprit![c]
Faceţi dreptate orfanului
    şi vorbiţi în apărarea văduvei!

18 Veniţi acum să ne judecăm,
    zice Domnul.
Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie,
    ele se vor face albe ca zăpada;
deşi sunt roşii ca purpura,
    ele se vor face ca lâna.
19 Dacă veţi vrea şi veţi asculta,
    vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,
20 dar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti,
    veţi fi devoraţi de sabie»,
        căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21 Vezi cum cetatea credincioasă
    a devenit o prostituată!
Odată era plină de dreptate;
    dreptatea locuia în ea,
        dar acum este plină de ucigaşi!
22 Argintul vostru s-a făcut zgură,
    şi vinul vostru este amestecat cu apă.
23 Prinţii voştri sunt răzvrătiţi
    şi sunt prieteni cu tâlharii;
toţi iubesc mita
    şi aleargă după daruri!
Nu-l apără pe cel orfan,
    iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.
24 De aceea Domnul, Dumnezeul Oştirilor,
    Puternicul lui Israel, zice:
«Oh, Îmi voi vărsa mânia asupra duşmanilor mei,
    mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei!
25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
    voi curăţa zgura ta aşa cum o curăţă leşia
        şi voi îndepărta toate impurităţile tale.
26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
    iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ţi se va zice:
    ‘Cetate a dreptăţii,
        oraş credincios!’»

27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată dreaptă,
    la fel ca şi cei ai lui care se pocăiesc.
28 Dar răzvrătiţii şi păcătoşii vor fi nimiciţi împreună
    şi cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiţi.

29 «Într-adevăr, vă va fi ruşine de stejarii sacri
    în care vă găseaţi desfătarea;
veţi roşi din cauza grădinilor
    pe care le-aţi ales!
30 Căci veţi fi ca un stejar
    ale cărui frunze se ofilesc,
        ca o grădină fără apă!
31 Cel puternic va fi ca un câlţ
    şi lucrarea sa ca o scânteie;
el şi lucrarea lui vor arde împreună
    şi nimeni nu-i va stinge!»“

Notas al pie

  1. Isaia 1:8 Ierusalimul; peste tot în carte
  2. Isaia 1:9 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. Isaia 1:17 Sau: mustraţi-l pe asupritor

The Message

Isaiah 1

Messages of Judgment

Quit Your Worship Charades

1The vision that Isaiah son of Amoz saw regarding Judah and Jerusalem during the times of the kings of Judah: Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah.

2-4 Heaven and earth, you’re the jury.
    Listen to God’s case:
“I had children and raised them well,
    and they turned on me.
The ox knows who’s boss,
    the mule knows the hand that feeds him,
But not Israel.
    My people don’t know up from down.
Shame! Misguided God-dropouts,
    staggering under their guilt-baggage,
Gang of miscreants,
    band of vandals—
My people have walked out on me, their God,
    turned their backs on The Holy of Israel,
    walked off and never looked back.

5-9 “Why bother even trying to do anything with you
    when you just keep to your bullheaded ways?
You keep beating your heads against brick walls.
    Everything within you protests against you.
From the bottom of your feet to the top of your head,
    nothing’s working right.
Wounds and bruises and running sores—
    untended, unwashed, unbandaged.
Your country is laid waste,
    your cities burned down.
Your land is destroyed by outsiders while you watch,
    reduced to rubble by barbarians.
Daughter Zion is deserted—
    like a tumbledown shack on a dead-end street,
Like a tarpaper shanty on the wrong side of the tracks,
    like a sinking ship abandoned by the rats.
If God-of-the-Angel-Armies hadn’t left us a few survivors,
    we’d be as desolate as Sodom, doomed just like Gomorrah.

10 “Listen to my Message,
    you Sodom-schooled leaders.
Receive God’s revelation,
    you Gomorrah-schooled people.

11-12 “Why this frenzy of sacrifices?”
    God’s asking.
“Don’t you think I’ve had my fill of burnt sacrifices,
    rams and plump grain-fed calves?
Don’t you think I’ve had my fill
    of blood from bulls, lambs, and goats?
When you come before me,
    whoever gave you the idea of acting like this,
Running here and there, doing this and that—
    all this sheer commotion in the place provided for worship?

13-17 “Quit your worship charades.
    I can’t stand your trivial religious games:
Monthly conferences, weekly Sabbaths, special meetings—
    meetings, meetings, meetings—I can’t stand one more!
Meetings for this, meetings for that. I hate them!
    You’ve worn me out!
I’m sick of your religion, religion, religion,
    while you go right on sinning.
When you put on your next prayer-performance,
    I’ll be looking the other way.
No matter how long or loud or often you pray,
    I’ll not be listening.
And do you know why? Because you’ve been tearing
    people to pieces, and your hands are bloody.
Go home and wash up.
    Clean up your act.
Sweep your lives clean of your evildoings
    so I don’t have to look at them any longer.
Say no to wrong.
    Learn to do good.
Work for justice.
    Help the down-and-out.
Stand up for the homeless.
    Go to bat for the defenseless.

Let’s Argue This Out

18-20 “Come. Sit down. Let’s argue this out.”
    This is God’s Message:
“If your sins are blood-red,
    they’ll be snow-white.
If they’re red like crimson,
    they’ll be like wool.
If you’ll willingly obey,
    you’ll feast like kings.
But if you’re willful and stubborn,
    you’ll die like dogs.”
That’s right. God says so.

Those Who Walk Out on God

21-23 Oh! Can you believe it? The chaste city
    has become a whore!
She was once all justice,
    everyone living as good neighbors,
And now they’re all
    at one another’s throats.
Your coins are all counterfeits.
    Your wine is watered down.
Your leaders are turncoats
    who keep company with crooks.
They sell themselves to the highest bidder
    and grab anything not nailed down.
They never stand up for the homeless,
    never stick up for the defenseless.

24-31 This Decree, therefore, of the Master, God-of-the-Angel-Armies,
    the Strong One of Israel:
“This is it! I’ll get my oppressors off my back.
    I’ll get back at my enemies.
I’ll give you the back of my hand,
    purge the junk from your life, clean you up.
I’ll set honest judges and wise counselors among you
    just like it was back in the beginning.
Then you’ll be renamed
    City-That-Treats-People-Right, the True-Blue City.”
God’s right ways will put Zion right again.
    God’s right actions will restore her penitents.
But it’s curtains for rebels and God-traitors,
    a dead end for those who walk out on God.
“Your dalliances in those oak grove shrines
    will leave you looking mighty foolish,
All that fooling around in god and goddess gardens
    that you thought was the latest thing.
You’ll end up like an oak tree
    with all its leaves falling off,
Like an unwatered garden,
    withered and brown.
‘The Big Man’ will turn out to be dead bark and twigs,
    and his ‘work,’ the spark that starts the fire
That exposes man and work both
    as nothing but cinders and smoke.”