Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Da, știu că așa este,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă s‑ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări, nu I‑ar putea răspunde nici măcar la una.
4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.
Cine I s‑a împotrivit și a rămas teafăr?
5El mută munții fără ca aceștia să știe,
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6El face să se cutremure pământul din locul lui,
și stâlpii lui tremură.
7El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;
El pecetluiește lumina stelelor.
8El singur întinde cerurile
și calcă pe valurile mării.
9El a făcut Ursul și Orionul,
Pleiadele și constelațiile sudului.
10El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11Iată, El trece pe lângă mine și nu‑L pot vedea,
trece și nu‑mi dau seama.
12Iată, când El apucă ceva, cine‑L poate opri?
Cine‑I poate spune: «Ce faci?»
13Dumnezeu nu‑Și întoarce mânia;
chiar și ajutoarele lui Rahab13 Monstru al mării, folosit adesea ca nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7; și în 27:12). Îi sunt supuse.
14Deci cum pot eu să‑I răspund,
cum pot să‑mi caut cuvintele înaintea Lui?
15Chiar dacă aș fi drept, nu I‑aș putea răspunde,
nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.
16Dacă L‑aș chema la judecată și mi‑ar răspunde,
n‑aș crede că mi‑a ascultat glasul.
17El mă zdrobește printr‑o furtună
și‑mi înmulțește rănile fără motiv.
18Nu mă lasă să‑mi trag suflarea,
ci mă satură cu lucruri amare.
19Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.
Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?
20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.
21Sunt integru. Nu‑mi pasă de mine.
Îmi disprețuiesc viața.
22Mi‑e totuna. De aceea zic:
«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău.»
23Și măcar de‑ar aduce biciul imediat moartea…;
dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.
24Când o țară este dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor ei.
Dacă nu El, atunci cine?
25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut binele.
26Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,
28atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.
29Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă m‑aș spăla cu apa zăpezii
și mi‑aș curăța mâinile cu leșie,
31Tu tot m‑ai cufunda în mocirlă,
de s‑ar scârbi și hainele de mine.
32Căci El nu este un om ca mine, ca să‑I răspund,
ca să mergem împreună la judecată.
33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să‑și pună mâinile peste noi amândoi,
34ca astfel El să‑Și dea la o parte nuiaua
și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu așa mi se întâmplă.
Job’s Reply
1Job replied,
2“I’m sure that what you have said is true.
But how can human beings prove to God they are not guilty?
3They might wish to argue with him.
But they couldn’t answer him
even once in a thousand times.
4His wisdom is deep. His power is great.
No one opposes him and comes away unharmed.
5He moves mountains, and they don’t even know it.
When he is angry, he turns them upside down.
6He shakes the earth loose from its place.
He makes its pillars tremble.
7When he tells the sun not to shine, it doesn’t.
He turns off the light of the stars.
8He’s the only one who can spread out the heavens.
He alone can walk on the waves of the ocean.
9He made the Big Dipper and Orion.
He created the Pleiades and the southern stars.
10He does wonderful things that can’t be understood.
He does miracles that can’t even be counted.
11When he passes by me, I can’t see him.
When he goes past me, I can’t recognize him.
12If he takes something, who can stop him?
Who would dare to ask him, ‘What are you doing?’
13God doesn’t hold back his anger.
Even the helpers of the sea monster Rahab
bowed in fear at his feet.
14“So how can I disagree with God?
How can I possibly argue with him?
15Even if I hadn’t done anything wrong,
I couldn’t answer him.
I could only beg my Judge to have mercy on me.
16Suppose I called out to him and he answered.
I don’t believe he’d listen to me.
17He would send a storm to crush me.
He’d increase my wounds without any reason.
18He wouldn’t let me catch my breath.
He’d make my life very bitter.
19If it’s a matter of strength, he is mighty!
And if it’s a matter of being fair,
who would dare to bring charges against him?
20Even if I hadn’t sinned, what I said would prove me guilty.
Even if I were honest, my words would show that I’m wrong.
21“Even though I’m honest,
I’m not concerned about myself.
I hate my own life.
22It all amounts to the same thing. That’s why I say,
‘God destroys honest people and sinful people alike.’
23Suppose a plague brings sudden death.
Then he laughs when those who haven’t sinned lose hope.
24Suppose a nation falls into the power of sinful people.
Then God makes its judges blind to the truth.
If he isn’t the one doing it, who is?
25“God, my days race by like a runner.
They fly away without seeing any joy.
26They speed along like papyrus boats.
They are like eagles swooping down on their food.
27Suppose I say, ‘I’ll forget about all my problems.
I’ll change my frown into a smile.’
28Then I’d still be afraid I’d go on suffering.
That’s because I know you would say
I had done something wrong.
29In fact, you have already said I’m guilty.
So why should I struggle without any reason?
30Suppose I clean myself with soap.
Suppose I wash my hands with cleanser.
31Even then you would throw me into a muddy pit.
And even my clothes would hate me.
32“God isn’t a mere human being like me. I can’t answer him.
We can’t take each other to court.
33I wish someone would settle matters between us.
I wish someone would bring us together.
34I wish someone would keep God from punishing me.
Then his terror wouldn’t frighten me anymore.
35I would speak up without being afraid of him.
But as things stand now, I can’t do that.
