1Domnul i‑a răspuns lui Iov și a zis:
2„Cel ce se ceartă cu Cel Atotputernic Îi va da Lui învățătură?
Acela care Îl mustră pe Dumnezeu trebuie să‑I răspundă!“
3Atunci Iov I‑a răspuns Domnului:
4„Iată, eu sunt neînsemnat! Ce‑aș putea să‑Ți răspund?
Îmi pun mâna la gură.
5Am vorbit o dată și nu voi răspunde;
de două ori, dar nu voi continua.“
6Domnul i‑a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis:
7„Încinge‑ți coapsele ca un bărbat,
ca Eu să te întreb și tu să Mă înveți.
8Vei desconsidera oare judecata Mea?
Mă vei condamna pentru a te îndreptăți tu?
9Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu
și poate tuna glasul tău ca al Lui?
10Împodobește‑te cu maiestate și mărire,
îmbracă‑te cu splendoare și măreție.
11Varsă‑ți șuvoiul mâniei tale,
uită‑te la toți cei mândri și umilește‑i.
12Uită‑te la toți cei mândri și doboară‑i,
zdrobește‑i pe cei răi acolo unde stau,
13ascunde‑i pe toți împreună în țărână,
îngroapă‑le fața într‑un loc ascuns.
14Și Eu voi mărturisi atunci
că dreapta ta te poate izbăvi.
15Uită‑te la behemot15 Femininul plural de la substantivul ebraic pentru animal; pluralul indică aici mai degrabă dimensiunea neobișnuit de mare a acestui animal.,
pe care l‑am făcut ca să fie cu tine;
mănâncă iarbă ca un bou.
16Tăria lui stă în coapsele lui
și puterea în mușchii pântecului său.
17Își îndoaie coada tare ca un cedru;
tendoanele coapselor sale sunt întrețesute,
18oasele îi sunt țevi de bronz,
mădularele lui sunt ca niște drugi de fier.
19El este cel dintâi între lucrările19 Lit.: căile lui Dumnezeu.
Să‑Și aducă aproape sabia Cel Ce l‑a făcut!19 Sau: Cel Ce l‑a făcut Își aduce aproape sabia.
20Căci munții îi dau hrană,
acolo unde se joacă toate vietățile câmpului.20 Sau: și toate vietățile câmpului se joacă acolo.
21Se culcă sub lotus,
între trestii și în mlaștină.
22Lotusul îl acoperă cu umbra lui;
sălciile râului îl înconjoară.
23Iată, când râul se dezlănțuie, el nu se înspăimântă;
stă încrezător chiar dacă Iordanul se năpustește asupra gurii lui.
24Crezi că‑l poți prinde lovindu‑l în ochi
sau îi poți străpunge nasul într‑o cursă?
1The Lord said to Job:
2“Will the one who contends with the Almighty correct him?
Let him who accuses God answer him!”
3Then Job answered the Lord:
4“I am unworthy—how can I reply to you?
I put my hand over my mouth.
5I spoke once, but I have no answer—
twice, but I will say no more.”
6Then the Lord spoke to Job out of the storm:
7“Brace yourself like a man;
I will question you,
and you shall answer me.
8“Would you discredit my justice?
Would you condemn me to justify yourself?
9Do you have an arm like God’s,
and can your voice thunder like his?
10Then adorn yourself with glory and splendor,
and clothe yourself in honor and majesty.
11Unleash the fury of your wrath,
look at all who are proud and bring them low,
12look at all who are proud and humble them,
crush the wicked where they stand.
13Bury them all in the dust together;
shroud their faces in the grave.
14Then I myself will admit to you
that your own right hand can save you.
15“Look at Behemoth,
which I made along with you
and which feeds on grass like an ox.
16What strength it has in its loins,
what power in the muscles of its belly!
17Its tail sways like a cedar;
the sinews of its thighs are close-knit.
18Its bones are tubes of bronze,
its limbs like rods of iron.
19It ranks first among the works of God,
yet its Maker can approach it with his sword.
20The hills bring it their produce,
and all the wild animals play nearby.
21Under the lotus plants it lies,
hidden among the reeds in the marsh.
22The lotuses conceal it in their shadow;
the poplars by the stream surround it.
23A raging river does not alarm it;
it is secure, though the Jordan should surge against its mouth.
24Can anyone capture it by the eyes,
or trap it and pierce its nose?
