1Domnul i‑a răspuns lui Iov și a zis:
2„Cel ce se ceartă cu Cel Atotputernic Îi va da Lui învățătură?
Acela care Îl mustră pe Dumnezeu trebuie să‑I răspundă!“
3Atunci Iov I‑a răspuns Domnului:
4„Iată, eu sunt neînsemnat! Ce‑aș putea să‑Ți răspund?
Îmi pun mâna la gură.
5Am vorbit o dată și nu voi răspunde;
de două ori, dar nu voi continua.“
6Domnul i‑a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis:
7„Încinge‑ți coapsele ca un bărbat,
ca Eu să te întreb și tu să Mă înveți.
8Vei desconsidera oare judecata Mea?
Mă vei condamna pentru a te îndreptăți tu?
9Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu
și poate tuna glasul tău ca al Lui?
10Împodobește‑te cu maiestate și mărire,
îmbracă‑te cu splendoare și măreție.
11Varsă‑ți șuvoiul mâniei tale,
uită‑te la toți cei mândri și umilește‑i.
12Uită‑te la toți cei mândri și doboară‑i,
zdrobește‑i pe cei răi acolo unde stau,
13ascunde‑i pe toți împreună în țărână,
îngroapă‑le fața într‑un loc ascuns.
14Și Eu voi mărturisi atunci
că dreapta ta te poate izbăvi.
15Uită‑te la behemot15 Femininul plural de la substantivul ebraic pentru animal; pluralul indică aici mai degrabă dimensiunea neobișnuit de mare a acestui animal.,
pe care l‑am făcut ca să fie cu tine;
mănâncă iarbă ca un bou.
16Tăria lui stă în coapsele lui
și puterea în mușchii pântecului său.
17Își îndoaie coada tare ca un cedru;
tendoanele coapselor sale sunt întrețesute,
18oasele îi sunt țevi de bronz,
mădularele lui sunt ca niște drugi de fier.
19El este cel dintâi între lucrările19 Lit.: căile lui Dumnezeu.
Să‑Și aducă aproape sabia Cel Ce l‑a făcut!19 Sau: Cel Ce l‑a făcut Își aduce aproape sabia.
20Căci munții îi dau hrană,
acolo unde se joacă toate vietățile câmpului.20 Sau: și toate vietățile câmpului se joacă acolo.
21Se culcă sub lotus,
între trestii și în mlaștină.
22Lotusul îl acoperă cu umbra lui;
sălciile râului îl înconjoară.
23Iată, când râul se dezlănțuie, el nu se înspăimântă;
stă încrezător chiar dacă Iordanul se năpustește asupra gurii lui.
24Crezi că‑l poți prinde lovindu‑l în ochi
sau îi poți străpunge nasul într‑o cursă?
Première réponse de Job à Dieu
1L’Eternel demanda alors à Job :
2Celui qui intente un procès ╵au Tout-Puissant ╵a-t-il à critiquer ?
Celui qui conteste avec Dieu ╵a-t-il quelque chose à répondre ?
3Job répondit alors à l’Eternel :
4Je suis trop peu de chose, ╵que te répliquerais-je ?
Je mets donc la main sur la bouche.
5J’ai parlé une fois, ╵je ne répondrai plus.
Et j’ai même insisté ╵une deuxième fois, ╵je n’ajouterai rien.
Second discours de Dieu
Dieu évoque l’hippopotame et le crocodile
6Alors, du sein de la tempête, ╵l’Eternel dit à Job :
7Mets ta ceinture comme un brave,
je vais te poser des questions ╵et tu m’enseigneras.
8Veux-tu vraiment prétendre ╵que je ne suis pas juste ?
Veux-tu me condamner ╵pour te justifier ?
9As-tu un bras ╵tel que celui de Dieu ?
Ta voix peut-elle ╵égaler mon tonnerre ?
10Va te parer ╵d’honneur et de grandeur
et revêts-toi ╵de splendeur et de gloire40.10 Voir Ps 96.6 ; 104.1 ; 111.3. !
11Répands les flots ╵de ton indignation
et, d’un regard, ╵courbe tous les hautains !
12Que ton regard ╵les fasse plier tous,
les criminels, ╵écrase-les sur place !
13Dans la poussière, ╵va les enfouir ensemble !
Enferme-les ╵dans la nuit du tombeau !
14Alors, moi-même ╵je te rendrai hommage,
car ta victoire ╵sera due à ta main.
15Regarde donc l’hippopotame40.15 La plupart des interprètes identifient l’animal dont il est question ici à l’hippopotame du Nil, décrit aux v. 16-24 dans un langage poétique et hyperbolique. : ╵je l’ai fait comme toi.
Comme le bœuf, ╵il se nourrit de l’herbe.
16Vois quelle force ╵réside dans sa croupe !
Quelle vigueur ╵dans ses muscles des flancs !
17Sa queue, il la raidit, ╵solide comme un cèdre.
Et les tendons ╵sont tressés dans ses cuisses.
18Ses os ressemblent ╵à des barreaux de bronze,
son ossature ╵à des barres de fer.
19C’est le chef-d’œuvre ╵de Dieu, son créateur
qui lui impose ╵le respect par le glaive.
20Les monts produisent son fourrage,
là où s’ébattent ╵les animaux sauvages.
21Il dort sous les lotus,
sous le couvert ╵des roseaux du marais.
22Il est couvert ╵par l’ombre des lotus,
les peupliers l’entourent ╵près des cours d’eau.
23Si la rivière se déchaîne, ╵il ne s’en émeut pas.
Si le Jourdain ╵se jette dans sa gueule, ╵il reste néanmoins serein.
24Va-t-on le prendre ╵à face découverte
et l’entraver ╵en lui perçant le mufle ?
25Iras-tu prendre ╵avec ton hameçon ╵le crocodile40.25 Voir note 3.8. ?
Vas-tu lier ╵sa langue avec ta ligne ?
26Lui mettras-tu ╵un jonc dans les naseaux ?
Perceras-tu ╵d’un crochet sa mâchoire ?
27Et t’adressera-t-il ╵de nombreuses supplications ?
Te dira-t-il ╵des gentillesses ?
28Conclura-t-il ╵une alliance avec toi ?
Le prendras-tu ╵pour serviteur à vie ?
29Joueras-tu avec lui ╵comme avec un oiseau ?
Le lieras-tu ╵pour amuser tes filles ?
30Des associés ╵le mettront-ils en vente ?
Le partageront-ils ╵entre des commerçants ?
31Vas-tu cribler ╵de dards sa carapace ?
Vas-tu barder ╵sa tête de harpons ?
32Attaque-le
et tu te souviendras ╵de ce combat, ╵tu n’y reviendras plus !
