Primul discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Dacă ar îndrăzni cineva să‑ți vorbească, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3Iată că tu i‑ai învățat pe mulți
și ai întărit mâinile slăbite.
4Cuvintele tale i‑au ridicat pe cei ce se clătinau
și au întărit genunchii care se îndoiau.
5Dar acum necazul a venit asupra ta
și ești supărat;
te atinge și ești îngrozit.
6Nu este oare teama de Dumnezeu încrederea ta,
iar curăția căilor tale speranța ta?
7Te rog, adu‑ți aminte! A pierit vreodată un om nevinovat?
Sau au fost vreodată cei drepți nimiciți?
8După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuirea
și seamănă necazul, le culeg roadele.
9Suflarea lui Dumnezeu îi nimicește,
iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10Urletul leului, glasul leului fioros
și colții leilor tineri sunt zdrobiți.
11Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
iar puii leoaicei sunt risipiți.
12Mi s‑a spus un cuvânt pe ascuns,
urechea mea a auzit o șoaptă.
13În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopții,
când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,
14m‑au cuprins groaza și cutremurul,
și ea mi‑a făcut mulțimea oaselor mele să se îngrozească.
15Un duh15 Sau: adiere, vânt. a trecut prin fața mea;
atunci părul de pe trup mi s‑a zbârlit.
16S‑a oprit, dar nu i‑am putut desluși chipul;
înfățișarea cuiva era înaintea ochilor mei.
Și am auzit un glas care șoptea:
17«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
Poate el să fie curat înaintea Creatorului său?
18Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
și găsește greșeli chiar și la îngerii18 Sau: mesagerii. Săi,
19cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
ale căror temelii sunt în țărână
și care sunt striviți mai ușor decât o molie.
20De dimineață până seara sunt zdrobiți;
pier și sunt dați uitării pentru totdeauna.
21Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
Ei mor, însă fără să fi dobândit înțelepciune.»21 Unii traducători încheie citatul după v. 17.
Elifas tar till orda
1Elifas från Teman svarade:
2Orkar du låta någon säga ett ord till dig?
För vem kan tiga nu?
3Tänk på hur många du har gett vägledning
och styrkt svaga armar.
4Dina ord har lyft den som snubblat,
du har gett stöd åt vacklande knän.
5Men när det nu gäller dig själv
blir du missmodig,
och när det drabbar dig
blir du förskräckt.
6Borde inte din gudsfruktan också vara din tillförsikt
och din oförvitlighet ditt hopp?
7Tänk efter! Har en oskyldig någonsin gått under
eller en rättsinnig gått förlorad?
8Jag har sett att de som plöjer ondska och sår ofärd
också får skörda det.
9De förintas av Guds andedräkt,
en pust av hans vrede förgör dem.
10Lejonets4:10 Grundtexten använder här fem olika ord för lejon. rytande och unga lejonets vrål tystnar,
det manprydda lejonets tänder bryts.
11I brist på rov förgås det kraftiga lejonet
och lejonungarna skingras.
12Ett ord kom till mig i hemlighet,
som en viskning nådde det mitt öra,
13i ängslande drömmar på natten,
när människorna sov djupt.
14Rädsla och bävan föll över mig,
och hela min kropp darrade av skräck.
15En vindpust4:15 Eller en ande. Vind och Ande/ande är ett och samma ord i hebreiskan. drog förbi mitt ansikte
och håren på min kropp reste sig.
16Den stannade,
men jag kunde inte urskilja vad det var.
Någonting stod där, framför mig.
Då hörde jag en röst tala ur tystnaden:
17”Kan en människa vara rättfärdig inför Gud
och ren inför sin skapare?
18Om Gud inte kan lita på sina tjänare,
om han till och med hos änglarna finner fel,
19hur mycket mer då inte hos dem som bor i lerhyddor,
dem som har sitt ursprung i stoftet,
som kan krossas lättare än mal!
20Mellan morgonen och kvällen bryts de ner,
obemärkt blir de borta för alltid.
21Deras tältpluggar rycks upp för dem,
och de dör utan visdom.”
