1Știi tu vremea când dau naștere caprele de munte?
Vezi tu când fac pui cerboaicele?
2Numeri tu lunile în care sunt gestante,
știi tu vremea când dau naștere?
3Ele se pleacă, își nasc puii,
și durerile lor se sfârșesc.
4Puii lor se întăresc și cresc în sălbăticie;
se duc și nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i‑a desfăcut legăturile?
6I‑am dat pustia drept casă,
ținutul sărat6 Sau: ținutul fără vegetație. drept locuință.
7Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână7 Vezi nota de la Ex. 3:7..
8Străbate munții pentru pășune
și caută tot ce este verde.
9Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Rămâne el noaptea la ieslea ta?
10Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?
Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12Crezi tu că se va reîntoarce
și că‑ți va strânge el grâul în arie?
13Aripile struțului bat cu bucurie,
deși nu se compară cu aripile și penele berzei.
14El își lasă ouăle în pământ
și le lasă să se încălzească în nisip,
15uitând că piciorul cuiva le poate strivi
sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.
16Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n‑ar fi ai lui;
nu‑i este groază că truda lui poate fi în zadar.
17Căci Dumnezeu l‑a făcut să uite înțelepciunea
și nu i‑a făcut parte de pricepere.
18Când se ridică și fuge,
râde de cal și de călărețul lui.
19Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20Îl faci tu să sară ca o lăcustă
și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21Mândru de puterea lui, el scurmă valea
și iese în întâmpinarea celor înarmați.
22Râde în fața groazei, nu se înspăimântă
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23Tolba cu săgeți zăngănește pe el,
lancea și sulița strălucesc.
24Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n‑are astâmpăr când sună trâmbița24-25 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război..
25La sunetul trâmbiței, el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26Oare prin priceperea ta zboară șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27La porunca ta se înalță vulturul
și își face cuibul pe înălțimi?
28El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,
pe creasta stâncii și pe întărituri.
29De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30Puii lui îi beau sângele;
unde sunt cei uciși, acolo este și el.“
1“산에 사는 염소가 언제 새끼를 낳는지 네가 알고 있느냐? 너는 암사슴이 새끼 낳는 것을 지켜 본 적이 있느냐?
2그것들이 얼마 동안 새끼를 뱃속에 넣어 다니며 또 새끼를 낳는 때는 언제인지 네가 알고 있느냐?
3그것들이 몸을 구푸리고 일단 새끼를 낳으면 그 고통은 끝나 버리고
4그 새끼들은 빈 들에서 건강하게 자라다가 어미 곁을 떠나 다시는 돌아오지 않는다.
5“누가 들나귀에게 자유를 주었으며 누가 그것을 풀어 놓아 마음대로 다니게 하였느냐?
6내가 그것들에게 들을 주어 집을 삼게 하고 그것들로 염분이 많은 땅에 살도록 하였다.
7들나귀는 도시의 떠들썩한 소리를 싫어하며 몰이꾼들이 외쳐대는 소리도 들으려 하지 않는다.
8그것들에게는 산이 목장과 같아서 거기서 푸른 것을 찾는다.
9“들소가 너에게 순종하며 너의 외양간에서 머물겠느냐?
10네가 줄로 들소를 매어 밭을 갈고 써레질을 하게 할 수 있겠느냐?
11그것이 힘이 세다고 해서 너의 힘든 일을 덜어 주리라고 생각하느냐?
12네가 그것을 보내 곡식을 집으로 실어 오게 하고 곡식단을 타작 마당으로 모으게 할 수 있느냐?
13“타조는 웅장하게 날개를 치지마는 그 깃과 털에서 어미의 사랑을 찾아볼 수가 없다.
14그것은 알을 땅에 그대로 버려 두어 땅의 열로 더워지게 하고
15누가 발로 밟아 그것을 깨뜨리거나 들짐승이 해칠 것을 생각지 못하며
16자기 새끼도 마치 제 새끼가 아닌 것처럼 무정하게 대하고 수고하고 애쓴 보람이 없어져도 그것에 별로 관심이 없다.
17이것은 내가 타조를 어리석게 하고 지혜를 주지 않았기 때문이다.
18그러나 타조가 날개를 펼치고 뛰어갈 때는 말과 기수를 우습게 본다.
19“네가 말에게 힘을 주고 흩날리는 갈기를 그 목에 입혔느냐?
20네가 말을 메뚜기처럼 뛰게 하였느냐? 그 위엄 있는 콧소리는 두려움마저 느끼게 한다.
21말은 앞발로 땅을 힘 있게 차며 전쟁터로 달려가면서도
22두려움을 모르고 칼과 맞서도 피하지 않는다.
23그 위에서는 화살통이 덜커덩거리고 긴 창과 작은 창이 햇빛에 번쩍거린다.
24그것은 나팔 소리가 나면 미칠 듯이 앞발로 땅을 차고 달려나가며
25나팔 소리가 날 때마다 콧소리를 내고 멀리서도 전쟁 기미를 알아차리며 싸우는 소리와 지휘관들이 명령하는 소리를 다 듣는다.
26“매가 하늘 높이 솟아올라 남쪽을 향해 날개를 펴고 나는 것이 네게서 배운 지혜 때문이냐?
27독수리가 높은 곳에 집을 짓는 것이 네 명령 때문이냐?
28그것은 높은 절벽에 집을 짓고 살며 험한 바위산이 그의 요새이다.
29독수리는 거기서 먹을 것을 찾아 멀리까지 살핀다.
30시체가 있는 곳에는 독수리가 모이며 그 새끼들도 거기서 피를 빨아먹는다.”
